îl urmărea cu coada ochiului, încercă să desluşească vorbele pe care Regan le rostea cu voce scăzută barmanului, dar nu reuşi.

Barmanul umplu cinci pahare cu whisky.

Chelnerul le alinie pe o tavă şi plecă spre masa lui Abe. Regan se întoarse iarăşi spre barman.

Mircea îşi încorda şi mai tare auzul. Reuşi să prindă cîteva cuvinte ale patronului.

— ...stingi lumina... masa cinci... lucrezi repede...

Mircea vîrî ca din întîmplare mîna sub sacou. Trase piedica pistolului şi aşteptă desfăşurarea evenimentelor, fără să-l scape din ochi pe Regan.

Chelnerul lăsă paharele cu whisky la masa lui Abe, apoi plecă să ia altă comandă.

Barmanul strecură mîna sub tejghea.

în aceeaşi clipă sala se cufundă brusc în întuneric. Se zăreau numai vîrfurile roşii, incandescente ale ţigărilor. Se auziră strigătele de surpriză ale cîtorva femei, acoperite în nuînd de răbufnirile jazului.

Mircea se repezi la Regan şi îi înfipse gura pistolului în şale.

— Fii cuminte şi fă ce-ţi spun. Altminteri îţi găuresc pielea.

 

*

* *

Bezna dură şaizeci de secunde..

Cînd se făcu lumină, barmanul ce-şi netezea tocmai părul, se uită spre masa lui Abe, care se golise de clienţi, Zîmbi şi îşi întoarse privirile spre patron, dar şi acesta dispăruse, îşi zise că Regan plecase pe întuneric, aşa că nu se nelinişti.

— Un Gin Fizz şi două Clover Club, comandă un chelner. Barmanul se întoarse spre sticlele cu etichete viu colorate.

— O.K.

Lincon-ul Continental zbura ca o nălucă pe autostrada -luminată de nesfîrşite şiraguri de banane cu neon.

Ultimele clădiri din Belle Harbour rămăseseră de-mult în urmă.

Ghemuit pe bancheta din urmă, Regan se uita nedumerit la chipul impenetrabil al lui Mircea, care stătea alături de el. Gura pistolului continua să-l ţintească. Regan cunoştea prea bine moravurile lumii interlope ca să facă vreun gest necugetat. Cînd se stinsese lumina din local şi simţise în şale gura pistolului, executase fără să crîcnească indicaţiile individului care-1 impinsese spre ieşire, ghidîn-du-se după seînteierile roşiatice ale ţigărilor. Ştia că dacă ar fi schiţat vreun gest de împotrivire sau dacă ar fi strigat după ajutor, şi-ar fi încheiat definitiv cariera de patron de localuri de noapte, murind ciuruit de gloanţe. Se lăsase răpit, fiindcă nu exista altă soluţie. Blestema în gînd imprudenţa pe care o săvîrşise, concentrîndu-şi oamenii asupra mesei lui Abe Macchia şi lăsîndu-se astfel descoperit.

— Cine eşti dumneata şi ce vrei ? întrebă el în cele din urmă.

Erau primele vorbe pe care le scotea de cînd părăsise ocalul.

— Ce vreau ? Ai să afli în curind, zise Mircea domol. Regan tuşi spre a-şi drege glasul.

— Uite ce e, reluă el. Sînt om de afaceri. îmi place să-mi rezolv repede treburile. Care e preţul ?

— Preţul ?

— Răscumpărarea.Mircea rîse.

— Ah, da. Hm ! E foarte mare. Nu ştiu dară ai să-l poţi plăti.

— Spune o cifră, zise Regan. Sînt convins că vom ajunge la o înţelegere,

Surîsul jucăuş de pe obrazul lui Mircea strecură fiori In sufletul patronului.

— Cit ? insistă el.

Mircea nu răspunse. Regan îşi răscoli memoria, încercînd zadarnic să-l identifice. Se uită la şofer. Nu-i vedea decît ceafa.

Deodată acesta îşi int-qr-rse faţa, se uită o clipă la Re-gatt, zîmbi arălîndu-şi dinţii albi, fosforescenţi, apoi îşi îndreptă iarăşi privirile spre

.autostrada care părea că se aruncă sub roţile automobilului.

Inima lui Regan îngheţă. îl recunoscuse pe Capozzolo.

Mircea tălmăci cu uşurinţă procesul de gîndireal patronului, reflectat atît de vizibil pe chipul său pustiit de 'încă.

— Acum bănuieşti ? întrebă Mircea suav.

— Nu ! Nu bănuiesc nimic, bolborosi patronul. Cit 'cereţi ? întrebă el din nou.

Mircea lăsă să se scurgă cîteva clipe de tăcere, mai grele decît plumbul.

— Şaizeci de milioane de dolari, zise el.

— Sînteţi nebuni ! exclamă Regan.

— Şaizeci de milioane de dolari, repetă Mircea. Şi, pe deasupra numele asasinilor lui Reggie Lascalzo.

Fruntea patronului se îmbrobonase de sudoare. îşi v umezi cu limba buzele uscate,

— De unde să am atîţia bani ? protestă el. Cit despre Reggie Lascalzo nu ştiu nimic.

— Nimic? Absolut nimic ? Seormoneşte-ţi bine memoria.

Regan îşi încleşta neputincios pumnii.

— Dacă nu vrei să fii înţelegător, nu ştiu, zău, dacă vei apuca să-ţi mai vezi vreodată barurile, interveni Capozzolo. Sau poate că ai să le vezi de sus, zburînd ca un elicopter, cu aripioare de îngeraş în spinare.

Regan încercă să-şi domine agitaţia lăuntrică. Juca o partidă cu miză extrem de .mare. Adversarul său avea chintă regală. Dar şi el păstra în manşetă o carte, care bine jucată putea răsturna situaţia în favoarea lui.

— Şi dumneata cine eşti ? întrebă el, uitîndu-se Ia Mircea.

Acesta îl privi ciudat.

— Ai să afli mai tîrziu. Nici o grijă.

Restul drumului se cufundă într-o muţenie totală Capozzolo se uita din cînd în cînd prin retrovizor. Nu erau urmăriţi, Aproape de ora trei, Lincoîre- ul pătrunse în parcul vilei din Elmsford. Regan încercase să identifice drumul parcurs, dar după ieşirea din Bronx, nu se mai putuse orienta. Capozzolo folosise un itinerar complicat» ocolind centrele populate.

Lincoln-ul opri în faţa vilei învăluită în întuneric Dirijat de ţeava pistolului pe care Mircea i-l înfipsese între coaste, Regan urcă. scările de la intrare şi pătrunse in hol.

Cei doi tipi care făceau de gardă aruncară o privire lipsită de curiozitate. Asemenea spectacole nu-i mai impresionau,

Mînat de Mircea şi escortat de Capozzolo, Regan pătrunse în bibliotecă. Capozzolo încuie uşa pe dinăuntru.

— Să nu fim deranjaţi, zise el,

Regan îşi dădea seama că se află în mare primejdie; Colţul buzei îi tremura nervos. încercă totuşi să braveze,

— Ei, cînd terminaţi comedia asta ? întrebă el cu aparentă linişte.

— Dacă eşti om de înţeles — imediat, răspunse-Mircea zîmbind cu falsă bunăvoinţă. Vîrî pistolul în hamul de sub haină. Numele asasinilor lui

Reggie Lascalzo spuse el, înăsprindu-şi brusc glasul.

— Nu cunosc pe nici un Reggie Lascalzo. Mircea rîse.

— Ce zici, Sid ? Nu-l cunoaşte pe Reggie. Nici n-a auzit de el. Se întoarse iarăşi spre Regan. Nici pe Mary-Lou n-a cunoşti ?

Regan îl privi pieziş :

— Nu. N-o cunosc.

— Curios. Fiu-tău o cunoaşte. Şi încă foarte intim. Regan îşi simţea gura uscată. îşi trecu limba peste buzele arse.

Mircea se apropie de el şi îl prinse uşor cu degetele de bărbie,