El îi făcu pe plac, fără să scoată vreo vorbă. Nu-şi amintea s-o mai fi văzut vreodată atât de năucită.

Ea sorbi din cafea, apoi rosti:

— Şi de ce, mă rog, ar dori Charles Farquharson sau oricine altcineva ca Olga Peshkov să intre în Societatea Doamnelor?

— Vrea să se însoare cu Daisy.

— Serios?

— Şi se teme că mama lui se va opune.

— Aici a nimerit-o.

— Dar crede că ar putea s-o facă să se răzgândească…

— … dacă eu o primesc pe Olga în Societatea Doamnelor.

— Lumea ar uita atunci că tatăl ei a fost un gangster.

— Un gangster?

— Mă rog, un traficant de alcool.

— A, nu… rosti Ursula, făcând un semn a lehamite. Nu-i asta problema.

— Serios?

Era rândul lui Woody să fie surprins.

— Atunci, care este problema?

Ursula căzuse pe gânduri. Nu scoase nicio vorbă vreme îndelungată, timp în care Woody se întrebă dacă nu cumva uitase de el. Într-un sfârşit, ea zise:

— Tatăl tău a fost îndrăgostit de Olga Peshkov.

— La dracu’!

— Vezi ce spui!

— Iartă-mă, bunico, dar m-ai surprins.

— Au fost logodiţi şi trebuiau să se căsătorească.

— Logodiţi? zise el uluit. După câteva clipe, spuse: Bănuiesc că-s singurul om din Buffalo care nu ştia acest lucru.

Ea îi zâmbi.

— Există un amestec special de înţelepciune şi inocenţă pe care îl au doar adolescenţii. Tatăl tău îl avea din plin şi văd acum că-l ai şi tu. Da, toată lumea din Buffalo ştie, deşi sunt convinsă că toţi cei din generaţia ta privesc incidentul ca făcând parte din istoria străveche şi plictisitoare a oraşului.

— Şi ce s-a întâmplat? întrebă Woody. Vreau să spun, de ce s-a rupt logodna?

— Ea a rupt logodna când a rămas însărcinată.

Woody rămase cu gura căscată.

— Cu tata?

— Nu, cu şoferul – Lev Peshkov.

— El era şoferul?!

Şocurile se ţineau lanţ. Woody amuţi, încercând să cuprindă în minte toate aceste noi informaţii.

— Doamne, cred că tata s-a simţit ca ultimul prost!

— Tatăl tău nu a fost niciodată prost, i-o reteză Ursula cu asprime. Singurul lucru prostesc pe care l-a făcut a fost să o ceară pe Olga în căsătorie.

Woody îşi aminti misiunea cu care venise acolo.

— Chiar şi aşa, bunico, a trecut timpul cumplit de-atunci.

— Cumplit de mult, îl corectă ea. Dar judecata ţi-e mai bună decât gramatica. Chiar a trecut multă vreme de atunci.

Asta îi dădu speranţe.

— Deci o să faci ce te-am rugat?

— Cum crezi că se va simţi tatăl tău?

Woody se gândi. Nu putea s-o amăgească pe Ursula – şi-ar fi dat seama într-o clipită.

— Crezi că o să-i pese? Presupun că se va simţi stânjenit văzând-o pe Olga tot mai des şi amintindu-şi astfel întruna de episodul umilitor din tinereţe.

— Presupui corect.

— Pe de altă parte însă, el crede din tot sufletul în ideea de a te purta corect cu cei din jur. Detestă nedreptatea. Nu ar vrea să o pedepsească pe Daisy pentru fapta mamei sale. Cu atât mai puţin nu ar vrea să-l pedepsească pe Charlie. Tata are un suflet bun.

— Mai bun decât al meu, vrei să spui, rosti Ursula.

— Nu asta am vrut să spun, bunico. Dar fac prinsoare că, dacă îl întrebi, nu va avea nimic de obiectat faţă de primirea Olgăi în Societatea Doamnelor.

Ursula încuviinţă.

— Ai dreptate. Dar mă întreb dacă ţi-ai dat seama cine se află de fapt în spatele acestei solicitări!

Woody pricepu imediat unde bătea ea.

— A, vrei să spui că Daisy l-a pus pe Charlie să facă asta? Nu m-ar mira. Însă schimbă asta lucrurile cu ceva?

— Bănuiesc că nu.

— Deci, o vei face?

— Mă bucur că nepotul meu are o inimă atât de bună – chiar dacă suspectez că este folosit de o fată isteaţă şi ambiţioasă.

Woody zâmbi.

— Deci răspunsul este da, bunico?

— Ştii că nu pot garanta nimic. O să aduc totuşi în discuţie propunerea în faţa comitetului.

Propunerile Ursulei erau privite de toţi ceilalţi drept ordine regale, dar Woody nu pomeni nimic despre asta.

— Îţi mulţumesc. Este foarte frumos din partea dumitale.

— Acum dă-mi un sărut şi du-te să te îmbraci pentru slujbă.

Woody plecă grăbit.

Uită rapid de Charlie şi de Daisy. Ignoră predica de la Catedrala Sf. Paul din Shelton Square (centrată pe Noe şi pe Potop), gândindu-se numai la Joanne Rouzrokh. Părinţii ei erau la biserică, însă fără ea. Oare chiar avea să participe la demonstraţie? Dacă da, voia să o invite la o întâlnire. Însă avea ea să accepte oare?

Era prea deşteaptă ca să-i pese de diferenţa de vârstă dintre ei, considera el. Probabil că-şi dădea seama că avea mai multe în comun cu Woody decât cu prostănaci ca Victor Dixon. Şi sărutul acela…! Încă fremăta gândindu-se la el. Ce făcuse ea cu limba… oare mai făceau şi alte fete astfel? Voia să încerce din nou, cât de curând.

Analizând mai departe situaţia, ce avea să se întâmple în septembrie, dacă ea accepta să fie prietena lui? Ea urma să meargă la Vassar College, în oraşul Poughkeepsie, din câte ştia el. El trebuia să se întoarcă la şcoală şi nu avea s-o mai vadă până la Crăciun. Vassar era o facultate de fete, dar cu siguranţă în Poughkeepsie erau şi bărbaţi. Oare avea să dea curs întâlnirilor cu alţi tipi? Se simţea deja cuprins de gelozie.

După ce ieşiră din biserică, le zise părinţilor săi că nu avea să ajungă acasă pentru prânz şi că avea de gând să meargă la marşul de protest.

— Bravo ţie, îi zise mama lui.

În tinereţe, ea fusese redactorul publicaţiei The Buffalo Anarchist. Se răsuci spre soţul ei şi spuse:

— Ar trebui să te duci şi tu, Gus.

— Sindicatul a făcut acuzaţii, replică Tata. Ştii că nu pot periclita rezultatul unui caz aflat în instanţă.

Ea se întoarse către Woody şi spuse:

— Numai să ai grijă să nu te bată gorilele lui Lev Peshkov.

Woody îşi scoase aparatul de fotografiat din portbagajul maşinii tatălui său. Avea un model Leica III, suficient de mic cât să-l poată purta atârnat la gât, însă cu un timp de expunere de până la a cinci suta parte dintr-o secundă.

Străbătu cele câteva străzi până la Niagara Square, unde urma să înceapă marşul. Lev Peshkov încercase să obţină interzicerea demonstraţiei, susţinând că aceasta avea să ducă la violenţe, însă sindicatul asigurase primăria că protestul avea să fie paşnic. Din câte se putea vedea, sindicatul avusese câştig de cauză, căci câteva sute de oameni se îmbulzeau în jurul primăriei. Mulţi dintre ei duceau