Ţine uşa închisă şi să nu laşi pe nimeni înăuntru în afară de bunica!

Dancy a început să plângă din nou. Apoi a ţipat:

– TE URĂSC!

Tammie a venit după mine şi am urcat în maşină. Am pornit motorul. A deschis uşa şi a dispărut.

– TREBUIE SĂ IAU CEVA DIN MAŞINA MEA!

Tammie a fugit până la Camaro.

– Ei, fir-ar să fie! Am încuiat-o şi n-am cheia de la uşă! Ai un umeraş?

– Nu, am ţipat. N-am.

– Mă întorc imediat! Tammie s-a întors alergând în apartamentul maică-sii. Am auzit uşa deschizându-se. Dancy plângea şi ţipa. Apoi am auzit uşa pocnindu-se şi Tammie s-a întors cu un umeraş. S-a dus până la Camaro şi a forţat uşa.

M-am dus până la maşina ei. Tammie urcase pe scaunul din spate şi scormonea prin harababură de nedescris - haine, pungi de hârtie, pahare de plastic, ziare, sticle de bere, cutii goale, vrăfuite acolo. Apoi a găsit ce căuta: aparatul de fotografiat, polaroidul pe care i-l dăruisem de ziua ei.

În vreme ce conduceam maşina, accelerând de parcă aş fi avut de gând să câştig vreo cursă, Tammie s-a aplecat spre mine.

– Chiar mă iubeşti, nu-i aşa?

– Da.

– Când o să ajungem la New York, o să te fut cum n-ai mai fost futut niciodată.

– Vorbeşti serios?

– Da.

M-a apucat de pulă şi s-a lipit de mine.

Prima şi singura mea roşcată. Eram norocos...

59.

Am alergat către avion. Îi căram rochiile şi pungile pline.

La scara rulantă, Tammie a văzut automatul unde puteai face o asigurare de zbor.

– Te rog, am zis, nu mai sunt decât cinci minute până la decolare.

– Vreau ca banii să-i rămână lui Dancy.

– Bine.

– Ai două monede de 25?

I-am dat cele două monede. Le-a vârât în maşinărie şi de acolo a ieşit un card.

– Ai un stilou?

Tammie a completat cardul şi a găsit şi un plic. A pus cardul în plic, apoi a încercat să-l vâre în maşinărie.

– Chestia asta nu vrea să intre!

– O să pierdem avionul!

A tot încercat să vâre plicul în deschizătură, fără nici un succes. Stătea acolo şi tot împingea plicul. Acum plicul era complet şifonat şi toate marginile erau îndoite.

– Înnebunesc, i-am spus. Nu mai pot suporta. A mai împins de câteva ori. Nu voia să intre. S-a uitat la mine.

– OK, hai să mergem.

Am urcat pe scara rulantă, cu rochiile şi pungile ei.

Am găsit poarta de îmbarcare. Am găsit două locuri în spate. Ne-am pus centurile.

– Vezi, a zis ea, ţi-am zis că avem timp destul. M-am uitat la ceas. Avionul a început să ruleze pe pistă.

60.

Eram în aer de 20 de minute, când a scos o oglindă din poşetă şi a început să se machieze, mai ales la ochi. Şi-a tot făcut de lucru cu o periuţă, concentrându-se asupra genelor. Ţinea ochii foarte larg deschişi. Şi gura la fel. Am privit-o şi a început să mi se scoale.

Gura ei era aşa de plină şi rotundă şi ea continua să-şi facă de lucru la gene. Am comandat două băuturi.

Tammie şi-a băut paharul şi apoi a continuat. Un june de pe locul din dreapta noastră a început să se masturbeze. Tammie a continuat să se tot uite în oglindă, ţinându-şi gura deschisă. Arăta de parcă într-adevăr era gata să sugă cu gura aia.

A continuat aşa timp de o oră. Apoi a pus deo-parte oglinda şi periuţa, s-a sprijinit de mine şi a adormit.

Pe locul din stânga noastră stătea o femeie trecută de 40 de ani. Tammie dormea lângă mine. Femeia m-a privit.

– Câţi ani are? m-a întrebat.

S-a lăsat brusc tăcerea în avion. Toată lumea din jur asculta.

– 23.

– Arată de 17.

– Are 23.

– Se machiază timp de două ore şi dup-aia adoarme.

– N-a durat decât vreo oră.

– Mergeţi la New York? m-a întrebat cucoană.

– Da.

– E fiica dumitale?

– Nu, nu sunt nici tatăl şi nici bunicul ei. Nu-i sunt nici un soi de rudă. E gagica mea şi mergem la

New York.

Puteam vedea titlurile din ziare în ochii ei:

MONSTRUL DIN EAST HOLLYWOOD DROGHEAZĂ o FATĂ DE 17 ANI, o DUCE LA NEW YORK, UNDE o ABUZEAZĂ SEXUAL, APOI ÎI VINDE TRUPUL UNOR VAGABONZI

Cucoana inchizitivă a renunţat. S-a lăsat pe spate în scaunul ei şi a închis ochii. Capul i-a alunecat spre mine. Aproape că îmi ajunsese în poală. Ţinând-o pe Tammie după umeri, am privit capul acela. M-am întrebat dacă s-ar supăra dacă i-aş strivi buzele cu un sărut sălbatic. Mi s-a sculat iar.

Eram gata să aterizăm. Tammie părea foarte moale. Asta m-a îngrijorat. I-am legat centura de siguranţă.

– Tammie! Uite New York-ul. Suntem gata sa aterizăm! Tammie, trezeşte-te! Nici un răspuns. O supradoză? I-am luat pulsul. Nu simţeam nimic.

M-am uitat la sânii ei enormi, să văd dacă se mişcă în ritmul respiraţiei. Erau nemişcaţi. M-am ridicat şi am căutat o stewardesă.

– Vă rog să luaţi loc, domnule, ne pregătim de aterizare.

– Sunt îngrijorat. Prietena mea nu se poate trezi.

– Credeţi că e moartă? mi-a şoptit ea.

– Nu ştiu, i-am şoptit la rândul meu.

– Bine, domnule, mă întorc imediat, de îndată ce aterizăm.

Avionul începea să coboare. Am intrat la toaletă şi am luat nişte şerveţele de hârtie. M-am întors, m-am aşezat lângă Tammie şi i-am frecat faţa. Tot machiajul ăla s-a dus pe apa sâmbetei. Tammie n-a avut nici o reacţie.

– Scoală, curvo!

Am frecat-o între sâni. Nici o mişcare. Am renunţat.

Va trebui să-i trimit cadavrul înapoi în vreun fel. Va trebui să-i explic maică-sii. Maică-sa avea să mă urască.

Am aterizat. Oamenii s-au ridicat, s-au aşezat la coadă, aşteptând să iasă. Eu am rămas acolo.

Am scuturat-o pe Tammie şi am ciupit-o.

– Am ajuns la New York, roşcato. Mărul putred{5}.

Revino-ţi. Lasă prostiile.

Stewardesa s-a întors şi a scuturat-o pe Tammie.

– Dragă, ce s-a întâmplat?

Tammie a avut o reacţie. S-a mişcat. Apoi a deschis ochii. Era doar problema unei voci noi. Nimeni nu mai ascultă o voce cunoscută. Vocile cunoscute devin parte din eul tău, precum unghia de pe deget.

Tammie şi-a scos oglinda şi a început să se pieptene, Stewardesa o mângâia pe umăr. M-am ridicat, am luat rochiile şi cele două pungi din plasă de bagaje. Tammie a continuat să se pieptene în oglindă.

–