fiecare dimineaţă, de la un timp, uneori singură, alteori împreună cu Claudia. Avea obiceiul american de a bea o cafea sau un pahar cu suc de portocale şi mai nimic altceva la micul dejun. Gusturile mele, acum cînd nu aveam de ce să le limitez, erau acelea ale unui boier de ţară din perioada victoriană. Îmi plăceau o mulţime de feluri de mîncare caldă. Am mîncat, de pildă, rinichi şi cîrnaţi cu slănină. Delicios.

— Ce faci azi, Greta? am întrebat.

Greta spuse că se duce s-o întîlnească pe Claudia Hardcastle la gara din Market Chadwell şi că aveau să se ducă împreună la Londra la o licitaţie albă. Am întrebat ce era aceea o licitaţie albă

— Trebuie să fie şi ceva alb în ea? am întrebat.

Greta se uită dispreţuitor şi zise că o licitaţie albă înseamnă o licitaţie la care se vindeau pînzeturi de casă, pături şi prosoape şi cearceafuri. Erau nişte reduceri bune de preţuri la un magazin din Bond Street de la care primise un catalog..

I am spus atunci Elliei:

— Dacă Greta se duce la Londra pentru toată ziua, de ce nu ai veni să mă iei cu maşina şi să ne întâlnim la George în Bartington. Mîncarea e foarte bună, acolo, bâtrînul Phillpot mi-a lăudat locul. A sugerat că poţi să vii şi tu. La unu. Te duci pînă la Market Chadwell şi pe urmă faci un ocol de trei mile. E un indicator, cred.

— În regulă, zise Ellie, voi fi acolo.

Am suit-o pe cal şi a plecat printre copaci. Elliei îi făcea o deosebită plăcere călăritul. De obicei mergea pînă la drumul care şerpuia şi pe urmă ajungea la dealuri şi se întorcea în galop spre casă. Am lăsat maşina mai mică pentru Ellie, pentru că era mai uşor de parcat şi am luat Chrysler-ul. Am ajuns la conacul Bartington, chiar înainte de a începe licitaţia. Phillpot era deja acolo şi-mi păstrase un loc.

— Sînt cîteva lucruri frumoase aici, zise el. Un tablou sau chiar două. Un Romney şi un Reynolds. Nu ştiu dacă te interesează.

Am dat din cap a negaţie. Preferam modernii.

— Sînt cîţiva licitatori veniţi, continuă Phillpot, o pereche din Londra. Îl vezi pe acel bărbat slab de acolo, cel cu buzele subţiri? E Cressington. Foarte cunoscut. Nu a venit şi soţia dumitale?

— Nu, am răspuns, nu e prea interesată de licitaţii. Oricum, nici eu n-am insistat să vină.

— Oh, de ce?

— Vreau să-i fac o surpriză, am spus. Te-ai uitat la articolul 42?

Se uită la catalog şi apoi aruncă o privire prin încăpere.

— Hîm. Biroul acela din papier mâché? Da. O piesă frumoasă. Unul din cele mai bune piese pe care le-am văzut vreodată. Şi mai e şi birou. Am mai văzut pupitre pe care le puneai pe masă şi scriai. Dar ăsta e un exemplar mai vechi. N-am mai văzut pînă acum aşa ceva.

Piesa era încrustată cu emblema Castelului Windsor, iar pe laterale avea buchete de trandafiri, ciulini şi trifoi.

— Şi mai e şi foarte bine păstrat, zise Phillpot. Se uită la mine destul de curios. N-aş fi crezut că-ti place aşa ceva, dar...

— De fapt, nu e gustul meu, am zis. E niţel cam înflorat şi cam femeiesc pentru mine. Dar Elliei îi place. E ziua ei de naştere săptămîna viitoare şi vreau să-l cumpăr pentru ea. O surpriză. De asta nu am vrut să ştie că licitez pentru el azi. Dar ştiu că nu e nimic altceva mai plăcut ce aş putea să-i ofer. O să fie o adevărată surpriză.

Am intrat şi ne-am ocupat locurile, iar vînzarea a început. De fapt, piesa pe care o vroiam era destul de căutată deoarece cuplul londonez se arăta amator s-o cumpere, deşi unul dintre ei era atît de experimentat în asemenea achiziţionări că nici nu-ţi dădeai seama cînd făcea o mişcare pe care cel care conducea licitaţia o şi prindea. Am mai cumpărat şi un scaun Chippendale pe care l-am şi văzut aşezat în holul nostru şi nişte draperii de brocart care erau încă în bună formă.

— Ei bine, se pare că te-ai distrat foarte bine, zise Phillpot ridicîndu-se cînd cel ce conducea licitaţia anunţă închiderea Vrei să te întorci după-amiază?

Am negat.

— Nu, nu este ceva care să mă intereseze. N-au mai rămas decît mobilă de dormitor, covoare şi altele de acest fel.

— Ah, nu ca să cumperi ceva. Ei, îşi privi ceasul, ar trebui să ne grăbim. Ne întîlnim cu Ellie la George?

— Da, va fi acolo.

— Şi… ăă… d-ra Andersen?

— Oh, Greta e la Londra, am zis. S-a dus la ceea ce se cheamă a licitaţie albă. Cu d-ra Hardcastle, cred.

— Ah, da, Claudia a zis parcă ceva despre asta mai deunăzi. Preţurile la lenjerie sînt fantastice în ziua de azi. Ştii cît costau nişte feţe de pernă? Treizeci şi cinci de şilingi. Iar înainte erau cu şase şilingi.

— Te pricepi la lucrurile de gospodărie, am zis.

— Am auzit-o pe nevastă-mea văietîndu-se, răspunse Phillpot zîmbind. Eşti într-o nemaipomenită formă, Mike. Foarte vesel.

— Şi asta pentru că am achiziţionat birouaşul, am răspuns eu, sau şi din cauza asta. Azi dimineaţă m-am trezit într-o dispoziţie grozavă. Ştii, una din acela dimineţi cînd ţi se pare că totul merge bine.

— Hîm, zise Phillpot, ai grijă. Asta s-ar chema seninul dinaintea furtunii.

— Seninul dinaintea furtunii? E ceva scoţian?

— Da, aşa se pare. Mai bine ţi-ai domoli cuvîntul băiatule, zise Phillpot.

— Dar nu cred în asemenea superstiţii, zisei eu.

— Nici în profeţii ţigăneşti, ei?

— N-am mai văzut-o pe ţigancă în ultima vreme, răspunsei. Cam de cel puţin o săptămînă.

— Poate e plecată, îşi dădu Phillpot cu părerea.

Mă întrebă dacă-l pot lua cu maşina, iar eu i-am răspuns că da.

— Nu are rost să le iei pe amîndouă acum. Şi poţi să mă laşi şi pe mine la întoarcere, nu-i aşa? Dar ce faci cu Ellie? Vine cu maşina?

— Da, vine cu cea mică.

— Sper că George a pus ceva bun pe foc, zise Maiorul Phillpot Mi-e foame.

— Ai cumpărat ceva? am întrebat. Am fost prea preocupat ca să observ.

— Da, trebuie să-ţi păstrezi sîngele