— Să dăm alarma, boss ? se adresă el lui Mircea;

— Inutil. Nu am nici o încredere în oamenii de aici... Mircea se lăsă în genunchi lîngă corpul inert al lui

Regan. Constată că glonţul intrase prin ceafă, făcînd o rană urîtă.

— Mort ! exclamă el. Şi Teddy ?

— I-au făcut şi lui de petrecanie, răspunse Abe, scă-pînd o înjurătură.

Îl culcase pe o canapea. în dreptul inimii, cămaşa lui Teddy era pătată de sînge. Abe îi luă pulsul.

— Nimic.

Se uită de la Teddy la Joe Regan.

— Frumos lucrat. Punct ochit, punct lovit. Două focuri — doi oameni, îşi aprinse o ţigară.

— Interesant. I-au curăţat tocmai cînd erau gata să vorbească.

Mircea se uită îndelung la Teddy. Scoase din buzunar o brichetă de argint şi o apropie cu partea lucioasă ca o oglindă de gura acestuia.

— Te înşeli, Abe. Teddy trăieşte. Respiră. Uite, s-a aburit bricheta, zise el,

f ăcîndu-i semn cu ochiul.

— Nu se poa...

Abe surprinse semnul pe care i-l făcuse Mircea. înţelese că i se cerea să joace teatru.

— Ştii că ai dreptate, boss ? Puteam să jur că e mort. Ce înseamnă să te pripeşti.

— Repede, spuse Mircea. Duceţi-l în dormitorul meu. Capozzolo, rămîi cu el, să-l păzeşti pînă aducem un doctor.

Abe şi Capozzolo cărară cadavrul lui Teddy pe scara de serviciu, spre a evita holul în care se aflau oamenii din gardă.

Rămas singur în bibliotecă, Mircea căută" din ochi un loc susceptibil să ascundă un microfon. „Acul în carul cu fîn", îşi zise el. Dacă lucra rapid, putea să dea două lovituri dintr-un singur foc. Lăsînd impresia că Teddy era muribund, avea toate şansele să descopere pe asasin, care va încerca desigur să-l suprime pe tînăr pentru a doua oară. Şi misiunea de a-l depista pe ucigaş îi revenea lui Capozzolo. Pe de altă parte, trebuia să meargă la barul lui Regan pentru a pune mîna pe fotografii şi pentru a-şi recupera oamenii.

Abe coborî în bibliotecă.

— Haidem după doctor, zise Mircea. Sper să aflu multe de la Teddy... înainte de a se urca în Lincoîn-ul tras la scară, Mircea şopti lui Abe :

— Mergem înapoi la bar. Acolo am să intru singur. Tu ai să mă aştepţi în maşină... La drum.

Abe opri Lincoln-ul în parcul de automobile al Clubului 47. Din locul unde îşi plasase maşina, putea ţine sub observaţie intrarea localului.

Mircea consultă ceasul de la bord. Era trei şi un sfert.

Cînd să coboare din maşină, Abe îl apucă de braţ.

— Stai, boss. Ia priveşte.

Îi arătă un Ford Thunderbird, care trăsese în faţa intrării. Conducătorul Ford-ului deschisese portiera, spre a permite unui individ în haine cenuşii sport — care cobora scara — să intre în maşină.

— Charlie Yale, spuse Abe printre dinţi. Mîna dreaptă a lui Landis. Ce-o fi căutat aici ? Curios !

— Nu-mi place deloc, zise Mircea.

— Nici mie, replică Abe.

— Înseamnă că cel mai tîrziu mîine dimineaţă, Landis va fi înştiinţat de răpirea lui Regan.

Ford-ul se puse în mişcare, ocoli un rond cu flori şi ieşi la şosea, pierzîndu-se în noapte.

înainte de a coborî, Mircea îşi verifică încă o dată pistolul.

— Mai dă-mi unul, spuse el. Dacă îi găsesc pe băieţi, să înarmez măcar pe unul din ei.

Abe îi dădu un Smith and Wesson, pe care Mircea îl vîrî în buzunarul dinăuntru al hainei.

Se îndreptă spre intrarea localului. Portarul îi aruncă o privire bănuitoare, apoi îl salută, deschizîndu-i uşile de sticlă.

Mircea pătrunse în vestibul. Şi fata de la garderobă îl privi cu coada ochiului, deşi se prefăcea că e absorbită de numărarea pachetelor de ţigări din cutia de pe tejghea.

„Aici s-a dat alarma, îşi zise Mircea. Cred că o să am de lucru. Toţi sînt cu ochii în patru.

Intră în sala barului. Era încă multă lume. Chelnerii se aferau printre mese. Orchestra cînta un „spiritual" acompaniind un cîntăreţ negru. Caracatiţa din acvariu îl privea cu ochii ei bulbucaţi şi reci.

Mircea se apropie de bar.

— Un Martini, comandă.el.

Barmanul îl servi prompt.

Mircea duse paharul la gură,, clipind -«lene, ca şi cînd ar fi fost amel.it de băutură. Şi barmanul îl privea pe sub sprîncene. încerca să stabilească dacă îl văzuse înainte, sau. după dispariţia lui Regan. Operaţie mintală destul de grea, dacă se ţinea seama de numărul mare de clienţi.pe care-i servise în noaptea aceea.

Mircea îşi dădea seama că va avea de învins mari dificultăţi înainte de a pune mîna pe fotografiile din biroul lui Regan. Trebuia să facă însă imposibilul pentru a_ intra în posesia lor. Graţie fotografiilor nu-i va fi greu să identifice pe asasinii lui Reggie Lascalzo. Mafia trebuia să dispună de un fişier cu cazierele tuturor membrilor ei. Jack Bolence îl va ajuta desigur să ajungă la aceste caziere, care cuprindeau '— fără îndoială -— şi fotografiile respective.

îşi aruncă privirile prin sală, căutînd să identifice pe oamenii lui Regan. Unul dintre ei stătea iîngă acvariu şi se uita prin local. Altul se postase lingă intrare şi examina atent pe toţi clienţii care intrau şi ieşeau. Al treilea se plasase în dreptul unei uşi pe care scria cu litere mărunte aurii O f f i c e . Ceilalţi doi lipseau. Probabil că-i păzeau pe oamenii lui Abe, sau îi

„prelucrau" spre a le smulge informaţii.

Tipul care stătea în faţa uşii cu litere aurii se îndreptă spre bar. O cută adîncă îi brăzda fruntea. Era îngrijorat, deşi afecta o atitudine impasibilă.

Mircea îşi consumă băutura, apoi clătinîndu-se uşor se îndreptă spre toaletă.

Vestibulul W.C.-urilor rezervate bărbaţilor era gol. Lavabourile albastre erau aliniate de-a lungul pereţilor îmbrăcaţi în faianţă. La ferestrele rotunde, ca de vapor, erau atîrnate perdeluţe de material plastic.

Mircea smulse la repezeală şerveţelele de hîrtie de la lavabouri şi perdeluţele. Trebuia să lucreze cu mare rapiditate ca să nu fie surprins de vreun client al localului. Zgomotul pe care-l făcu sfîşiind perdeluţele fu acoperit de orchestră. Pe pardoseala uneia dintre cabine, aruncă şerveţelele şi perdeluţele, peste care turnă benzina