din brichetă şi le dădu foc. Încuie cabina pe dinafară. Cheia o vîrî înăuntru, pe sub uşă.

Se "inapoie în restaurant. Pomi fără grabă spre bar, aştept înd desfăşurarea evenimentelor.

Un tip intre două vîrste, care se împleticea, se îndreptă .spre toaletă.

Deschise uşa şi dădu să intre în vestibul. Deodată se opri siderat în prag şi începu să strige :

— Foc ! Foc !

Un fum înecăcios şi un miros pătrunzător de material ,plastic ars începu să se răspîndească în restaurant. .. Parte din consumatorii de. la mese se ridicară brusc în picioare. O femeie ţipă strident. Orchestra încetă să mai cînte. Oamenii lui Regan se repeziră spre toaletă, din care fumul continua să iasă, împrăştiind panică.

Fără să se grăbească, Mircea se îndreptă spre uşa cu inscripţia Office.

După ce aruncă o privire rapidă înjur, spre a se asigura că nu e observat, o deschise şi pătrunse într-un culoar mărginit de patru uşi. Două pe dreapta, două pe stînga. In fund se vedea o scară şi grila unui ascensor.

Îşi pipăi instinctiv pistoalele de sub haină şi se apropie de prima uşă. Trase cu urechea. Nu auzi nimic. Apăsă clanţa şi cu o lovitură de picior o deschise, repezind-o de perete. În cameră lumina era aprinsă. Patru mese de lucru, cinci sau şase scaune, citeva dulapuri şi clasoare nletalice alcătuiau întreg mobilierul. în cameră nu era nimeni. Acesta nu putea să fie biroul lui Regan.

Mircea se opri in dreptul celei de-a doua uşi. Îşi apropie urechea de tăblie.

I se păru că aude un zgomot, Zarva din restaurant îl împiedica să-l identifice. Deschise uşa cu aceeaşi violenţă. îmbrăţişa dintr-o privire un cabinet de lucru, cu mobile ultramoderne, tablouri abstracte şi covoare persane. în faţa biroului se află" un ins care băga într-o servietă nişte teancuri de bani. La apariţia lui Mircea ridică brusc capul.

— Ce vrei ? întrebă insul închizînd servieta. 'W.C.-uriîe sînt în partea cealaltă.

în spatele biroului, Mircea văzu un tablou deplasat, care masca uşa întredeschisă a unui seif. Tipul îi surprinse privirea.

 

Deodată ridică braţele. în aer. în mîna dreaptă a lui Mircea apăruse un pistol care-l ţinea neclintit.

Ţinîndu-şi adversarul sub ameninţarea armei, Mircea trecu pe după birou şi se apropie de seif. Fără să-l scape din ochi pe individ, deschise cu cotul stîng uşa întredeschisă, apoi tot cu mîna stingă scoase din buzunarul dinăuntru al hainei o oglinjoară. Cînd întoarse capul spre seif ca să caute fotografiile, avu grijă să ridice oglinjoara în dreptul ochilor ca un retrovizor, astfel încît continua să-l ţină sub observaţie pe individ.

Seiful era gol, cu excepţia unui Colt şi a cîtorva încărcătoare pline.

în aceeaşi clipă individul smulse Brusc din hamul de sub haină un revolver.

Mircea se întoarse fulgerător şi trase.

Omul scăpă revolverul din mîna rănită. Schimonosin-du-se de durere îşi prinse cu stînga încheietura mîinii zdrobite.

— Unde sînt fotografiile ? întrebă Mircea printre dinţi.

în ochii holbaţi de durere ai adversarului, Mircea desluşi totuşi un licăr ciudat.

— Ce fotografii ?

— Ştii foarte bine.

Individul se uită la gura pistolului, apoi la ochii lui Mircea.

Mircea luă cu stînga Colt-ul din seif şi îl vîrî în buzunar.

— Ei, nu vorbeşti ?

Se apropie de individ. îl plesni cu dosul palmei peste gură.

— Le-au luat, bîigui acesta.

— Cine ?

— Dacă spun, sînt un om mort.

— Şi dacă taci crezi că te aşteaptă altă soartă ? Individul suspină.

— Charlie, murmură el. Charlie Yale.

— Aha ! D-asta v-a vizitat acum zece minute. Şi oamenii lui Abe Macchia unde sînt ?

— În subsol.

— Arată drumul.

Individul se uită la servieta cu bani.

— Lasă, ai tot timpul pentru asta, zise Mircea.

In aceeaşi clipă se auzi zgomotul unei uşi trîntite şi ropot de paşi pe coridor. Individul avu o tresărire.

— Dacă intră aici şi faci vreun semn, îţi găuresc creierii, îi şopti Mircea. Trecu la iuţeală în spatele uşii, care tocmai se deschidea. "

Unul din vlăjganii lui Regan pătrunse în încăpere.

— Grăbeşte-te, Harry ! Nu ştiu cine dracu... Nu mai apucă să-şi încheie fraza.

Mircea îl trăsni cu patul pistolului în moalele capului, culcîndu-l pe podea.

Harry nu avusese timp să schiţeze un gest.

— Şi acum la subsol, zise Mircea, îndemnîndu-l cu ţeava pistolului să pornească înainte.

Individul se execută.

O luară pe coridor la dreapta. Coborîră o scară de serviciu şi ajunseră în faţa unei uşi de fier.

Harry o deschise. Pătrunseră într-un coridor îngust, mărginit de uşi metalice. Din dosul uneia din ele, se auzea duduitul unui cazan.

Harry se opri în dreptul ultimei uşi. O descuie cu o cheie aflată asupra lui. în încăperea austeră, cu pereţi văruiţi, ca celula unei închisori, se aflau cei patru oameni ai lui Âbe.

La apariţia lui Harry şi a lui Mircea, se ridicară de pe banca pe care stătuseră pînă atunci. Feţele li se luminară.

Mircea recunoscu pe doi din ei, după fotografiile din dosarul comisarului

Alberto Cessi. Le zvîrli cîte o armă.

— Luke, Dick, prindeţi-le !

Luke şi Dick înşfăcară din zbor pistoalele. Amîndoi erau negricioşi şi scunzi de statură. Tipuri de portoricani.

Ceilalţi doi păreau mai stilaţi. Purtau haine frumos croite şi păstrau o atitudine demnă.

— Şi p-ăsta băgaţi-l în locul vostru ! porunci Mircea arătîndu-l pe Harry. Harry se făcuse pămîntiu. Abia se mai ţinea pe picioare. Rana îl durea cumplit.

Luke ii îmbrînci in încăpere şi încuie uşa pe dinafară.

Urmat de cei patru oameni, Mircea urcă scările, străbătu coridorul şi intră în restaurant, în sală domnea semiobscuritatea.

Consumatorii urmăreau evoluţiile unei perechi de dansatori pe platoul luminat puternic din preajma acva-riului.

Profitind de această împrejurare, Mircea şi însoţitorii săi se strecurară printre mese şi părăsiră localul, fără să atragă atenţia.

 

În dormitorul lui Mircea, luna filtra printre jaluzelele lăsate lame de lumină, care proiectau pe parchet un romb argintiu.

într-una din extremităţile acestui romb se ivi o mină, care se tîra, căutînd parcă să apuce ceva. O respiraţie grea, şuierată se auzi în întuneric.

Pe coridor răsunară paşi.

Uşa dormitorului se deschise. în prag apărură două siluete.

Lumina de pe coridor căzu. în plin asupra corpului, masiv al lui

Capozzolo, prăvălit pe parchet.

— Sid, ce-i cu tine ? exclamă Mircea, îngenunchind lingă el. Lumină, Abe! Abe răsuci comutatorul.

—- Sid ! Vorbeşte ! zise Mircea, întorcîndu-l cu faţa în sus