un zgomot asurzitor de sticle sparte, ca şi cînd s-ar fi năruit o vitrină uriaşă. Dintre cioburi ţîşni o caracatiţă vîscoasă, cu chipul lui Regan. Inspectorul Schiarelli, îmbrăcat în togă romană, pufăia dintr-o pipă. Arăta cu mîna pe Samy Barracuda care rîdea cu hohote ca şi Mary-Lou. Hohotele lui se izbeau de pereţii unei imense grote, stîrnind ecouri. La capătul grotei apăru din nou caracatiţa. O caracatiţă uriaşă, înfricoşătoare, care porni spre Mircea. Mircea simţi că-l paralizează spaima. Vru să fugă, dar nu-l mai ajutau picioarele. Un braţ al caracatiţei biciui aerul, şi-l înşfacă de umăr. Mircea vru să răcnească, dar "nici-un sunet nu ieşea din gura-i căscată.

— Boss ! Boss !... se auzi glasul lui Abe.

— Ha ? Ce ? Ce s-a întîmplat ? bolborosi Mircea buimac... Abe îl zguduia de umăr, spre a-l trezi.

—Scoală-te, boss ! A venit Landis. Vrea să-ţi vorbească, Mircea deschise ochii.

Soarele îşi strecura razele printre jaluzele.

— Cit e ceasul ? ,

— Opt şi jumătate, boss. Landis te aşteaptă îh bibliotecă. Este cu Charlie

Yale.

Acest nume âvu asupra lui Mircea efectul unei descăr- cări electrice. Trezit de-a binelea, sări în picioare..

— De mult timp aşteaptă ?

—Ah, nu. De vreo cinci minute. E nervos. Cîhd m-a văzut mi-a aruncat o privire mînioasă. Dar nu m-am intimidat.

Mircea ştia că Rober-t Landis era o figură importantă în organizaţie. Dar pe Vincenzo Genovese nu-l impresiona marele boss. Trebuia deci să se. comporte pe măsura modelului său.

— Să mă aştepte, spuse el. Mă duc să fac un duş. Pe urmă mă bărbieresc. Nu-mi place să apar nebărbierit.

— O să-l supere întârzierea, boss.

— Ei şi ? exclamă Mircea cu superbă nepăsare. Ai lichidat cu cadavrele ?

— Da. Cu toate patru. ,

— Care patru ?

— Patru fiindcă am pus-o la socoteală şi pe Mary-Loiîi.

— Cum adică ?...

Şi Mircea continuă fraza prin pantomimă trecîndu-şi degetul arătător peste beregată.

— Da, zîmbi Abe repetînd gestul lui Mircea. Ara lucrat expeditiv. Ca în vremurile noastre bune.

— Bine, bine. Coboară la Landis. Să faci onorurile pînă vin eu.

Mircea trecu în baie. Stătu - sub duş un sfert de oră, Se bărbieri.şi se îmbrăcă pe îndelete. Era emoţionat, dar îşi ascundea abil simţămintele. Bău un whisky spre a-şi face curaj. Coborî apoi în bibliotecă.

Landis stătea în picioare, lîngă un raft şi răsfoia o carte ilustrată. Era scund, negricios, rotund la faţă. Mustaţa neagră îi accentua buzele cărnoase, senzuale. Purta un costum albastru-petrol, impecabil.

Tolănit într-un fotoliu, Charlie Yale fuma o ţigară. Era surprinzător de tînăr. Avea înfăţişarea unui student cu obraz trandafiriu, ochi arzători, inocenţi şi gura frumos desenată. Hainele albe de. flanel aveau o linie spor- tivă. Cravata azurie couniess Mara, cămaşă de mătase naturală, batista de la piept, în aceeaşi nuanţă cu. cravata, ciorapii, pantofii italieneşti reflectau o eleganţă rafinată. Charlie Yale nu corespundea tipului de gangster popularizat de romanele poliţiste şi de filmele de cinematograf.

în acest timp Abe, răsturnat pe o canapea, îşi lustruia molcom unghiile. Mircea - prinse dintr-o singură privire" întreaga scena, îşi dădu imediat seama că sub calmul aparent al celor trei oameni, mocnea focul.

La intrarea lui Mircea, Landis ridică încet privirile de deasupra cărţii.

— Bună ziua, Landis, zise Mircea. Ce mai faci, Charlie ?

Landis mormăi cîteva cuvinte greu de. desluşit. Yale răspunse cu un voios :

— How do jou do, Mr. Genovese.

Cînd Landis ridică ochii de deasupra cărţii, Mircea, care-l privise pînă atunci din profil, putu să-i vadă în întregime pata vînătă ce~i acoperea aproape tot obrazul. Pata aceea, cu excrescenţe negricioase înspicate cu fire de păr albe şi negre, era mult mai urîtă decît în fotografia din dosarul lui Genovese.

— Bună ziua, zise Landis, măsurî.ndu-l cu privirile din cap pînă în picioare, fără să-şi ascundă curiozitatea.

Mircea cunoştea un principiu tactic, etern valabil. Cea mai bună apărare o constituie atacul. Deci atacă cel dinţii.

— Nu mă mai recunoşti, Landis ? vorbi el tărăgănat, în cel mai autentic stil Genovese.

Landis zîmbi în colţul gurii.

— Te recunosc Numai Vincenzo Genovase ar fi îndrăznit să mă facă să-l aştept.

— Te-ai îndoit vreodată că aş fi Genovese ?

—, Da. M-am îndoit. Şi mai păstrez unele îndoieli.

— Dacă vrei, ţi le risipesc îndată. îţi aduci aminte cînd ai încercat să mă trişezi ? La o partidă de pocher. Te-am prins cu cărţi măsluite în manşetă. După partida aceea ţi-ai pus proteză dentară.

Landis aşeză cartea în raft, apoi se întoarse spre Mircea.

— Atunci ne-au asistat cîţiva martori. încercă să-ţi aminteşti o împrejurare cînd am fost de faţă numai noi doi.

— Nu vreau să te cobor în ochii lui Charlie, rosti Mircea cu dublu înţeles.

— Ai limba ascuţită, Mr. Genovese, zise Charlie, zdrobind vîrful ţigării în scrumiera de cristal.

— în Sicilia mi s-a ascuţit şi mai mult, replică Mircea suav. înainte înţepa. Acum străpunge. N-aş vrea să o simţi pe pielea ta, Charlie.

Abe pufni în rîs.

— Mă ameninţi, Mr. Genovese ? întrebă Yale.

— Nu. Te previn, ripostă Mircea, lăsîndu-se într-un fotoliu. Abe, serveşte cocteiluri, adăugă el.

— Mulţumesc, nu te deranja, zise Landis. Nu ţi-ara făcut o vizită de curtoazie. Am venit în interes de afaceri. Şi în asemenea cazuri nu beau.

— O.K. Nici tu nu bei, Charlie ?

— Nici eu, Mr. Genovese.

— Prepară numai două cocteiluri, Abe. Dumnealor sînt abstinenţi. Iar eu n-am de gînd să-i imit. Descar-că-ţi sacul, Landis. Dar nu uita. Timpul meu e drămuit.

Landis îl privi cu un fel de admiraţie.

— Nu se poate spune că-ţi lipseşte îndrăzneala, zîmbi el. Mă întreb dacă peste cinci zile n-ai să te dezumfli.

— Cînd te ascult, mă întreb dacă prin gura ta nu vorbeşte Barracuda, zise

Mircea. Grăbeşte-te cu cocteilurile, Abe. Mi s-a uscat gîtlejul.

Abe îi oferi un pahar înalt, plin pe trei sferturi cu un lichid chihlimbar iu.

— O combinaţie nouă, boss.

— Cum îi spune ?

— American Filip. Mircea o degustă critic.

— Bună, Abe. Ei, Landis, dă-i drumul.

Iritarea lui Robert Landis creştea. Mircea înregistra tensiunea din atmosferă. Vizitatorul îşi vîrî mîinile în buzunar.

— Ţin să-ţi reamintesc, Genovese — fac aici o paranteză — că pînă la proba contrarie, pentru mine rămîî Genovese.

— Prea amabil. însă