Charlie Accardo.

— Nu mă întrerupe. Ţin să-ţi reamintesc, Genovese, că potrivit hotărîrii organizaţiei, sectorul tău a trecut sub controlul meu direct.

— Ei, şi ?

—- în consecinţă nici o mişcare nu se poate face In acest sector, fără aprobarea mea.

— Serios ?

— Aşa a hotărît marele boss. Mircea sorbi iarăşi din cocteil.

— Ce savoare ! exclamă el, plescăind din limbă. Ridică privirile asupra lui Landis. Ochii i se înăspriră. Marele boss a hotărît aşa, fiindcă v-a ascultat numai pe voi. După ce mă va asculta şi pe mine...

— N-are să te asculte pînă ce nu te vei disculpa, Genovese. Asupra ta atîrnă grave acuzaţii. Şi tu, în loc să faci tot ce-ţi stă în putinţă, spre a-ţi limpezi situaţia, ţi-o complici şi mai mult. Mergi cu paşi xepezî şi siguri spre pierzanie, Genovese.

— Cît eşti de drăguţ că-mi porţi de grijă, rosti Mircea suav. Altceva ?

— N-am terminat. Tot în această ordine de idei, trebuie să-ţi pun în vedere că pe viitor nu voi tolera să se mai repete fapte ca cele de azi-noapte.

Mircea încreţi sprîncenele.

— Fapte ? Care fapte ?

— Azi-noapte, în casa asta au fost asasinaţi doi oameni. Doi oameni care se aflau sub protecţia mea.

— Sub protecţia organizaţiei, vrei să spui. Tu nu eşti decît o rotiţă în mecanismul organizaţiei.

— O rotiţă care ar putea să-ţi treacă peste cap, Genovese.

— Nu te-aş sfătui să încerci, Landis. Ţi-ai rupe şi dinţircare ţi-au mai rămas.

—Să nu ne jucăm cu vorbele. Nu îngădui asasinate..:

 De unde ştii că în casa asta au fost asasinaţi doi oameni ? întrebă Mircea ridicîndu-se în picioare. - Şi Charlie îl imită.

Abe duse instinctiv mîriâ la pistolul de sub haină. Robert Landis îi surprinse gestul.

— Vrei să-ţi repeţi isprava, Abe"? Află că şi eu şi Charlie sîntem înarmaţi. Şi te mai avertizez că afară mă aşteaptă oamenii mei.

Mircea făcu semn lui Abe să se liniştească. Se întoarse spre Landis.

— În legătură eu asasinatele de azi-noapte, cred t-ă ai putea să-mi dai tu unele lămuriri, Landis. Tu sau omul tău de încredere, adăugă el, arătîndu-l cu un gest pe Charlie.

Locotenentul lui Landis zîmbi cu dezarmantă candoare.

— Aş fi încântat să-ţi fiu de folos, Mr. Genovese. Din nefericire, nu pot aduce nici o lumină în această chestiune.

Landis se uită în ochii lui Mircea.

— îţi atrag atenţia că în cursul acestei zile, marele boss va fi informat de asasinarea lui Joe Regan şi a Jiului său.

— De moartea lui Sid Capozzolo nu ştii nimic ? întrebă Mircea.

— Nu.

— Nici tu, Charlie ?

— Nu înţeleg aceste insinuări, Mr. Genovese, replică liniştit tînărul.

Landis reluă cu glasul lui cavernos.

— Din acest moment, Genovese, nu mai eşti autorizat să părăseşti vila, fără a fi escortat de o maşină eu oamenii mei. Limpede ?

Mircea îşi goli paharul.

— Te invit, Landis, să părăseşti imediat casa asta. N-aş vrea să repeţi experienţa de ieri a lui Barracuda. Cît priveşte acuzaţiile pe care mi le aduci, va trebui să le dovedeşti. Şi asta va fi cam greu.

Landis îşi luă pălăria pe care o lăsase pe măsuţă şi şi-o puse pe cap.

— Te-am prevenit, Genovese. Haidem, Charlie.

Fără să mai salute, părăsi încăperea, urmat de locotenentul său.

— Ei, ce zici, Abe ? rosti Mircea, după ce uşa se închise în urma vizitatorilor.

— Joacă tare amicii dumitale. Mai ales acum când a început extinderea pieţii de desfacere a stupefiantelor la întreg tineretul. Metoda e foarte simplă

— acapararea cluburilor tineretului universitar, a cluburilor sportive din şcoli şi din centrele industriale şi în general a locurilor de petrecere frecventate de adolescenţii din cartierele sărace. Accentul se va pune pe captarea tineretului universitar.

— Ideea nu e nouă, zise Mircea în doi peri.

— Da, însă aplicarea ei extensivă- nu a fost hotărită decît în ultima vreme, mai precis după plecarea dumitale în Europa. îţi dai seama, boss, ce venituri pot aduce organizaţiei milioane de tineri înrobiţi stupefiantelor. S-au făcut antecalcule, cifrele exacte nu le ştiu, însă după cîte am aflat sumele rezultate ar fi fabuloase. Şi nu trebuie să uităm că adolescenţii de azi sînt adulţii de mîine. Ne pregătim astfel şi pentru viitor o masă de clienţi siguri.

— A şi început aplicarea acestei campanii ?

— Da, a început, replică, Abe. Şi cu rezultate mal mult decît satisfăcătoare. Da, ca să-ţi spun drept, boss, adăugă el, mie nu prea îmi place chestia asta. Mi se pare prea murdar să perverteşti cu bună ştiinţă nişte copii care abia au căscat ochii la viaţă.

Mircea se uită îndelung la Abe. Spusele lui Abe făcuseră să-i treacă prin minte, ca într-un film, scene la care copii lipsiţi de raţiune cădeau pradă drogurilor. Era uluit.

Abe mai sorbi o înghiţitură din cocteilul sau, apoi ridică la înălţimea ochilor paharul şi privi în lumină bulele de acid care se spărgeau la suprafaţă.

— Cit priveşte escorta..., te scap eu, boss, adăugă

— Fără violenţe, Abe,, îl avertiză Mircea. Landis a obţinut desigur aprobarea marelui boss,. Abia aşteaptă să fac un pas greşit.

Abe adoptă o mutră nevinovată.

— Violenţe ? Cum îţi închipui aşa ceva, boss ? Nu-i vei oferi satisfacţia asta lui Landis. Întâmplarea este însă deasupra calculelor omeneşti. Uneori şi oamenii pot pune în mişcare întîmplarea.

Abe îşi bău cocteilul şi ieşi.

Mircea se aşeză într-un fotoliu. Gînditor, lăsă să-i cadă- masca pe care o arborase pînă atunci. îngrijorarea îi întunecă fruntea. Un fior de panică îi încolţi în suflet. Situaţia se complică oră de oră. Avea duşmani puternici. Foarte puternici. Şi. el era singur. Nu-i avea de partea sa decît pe Abe şi pe Jack Bolence. Şi, prietenia lui Bolence era discutabilă.

Trebuia să ia neapărat contact cu Narcotic Bureau. Ce păcat că inspectorul-şef Schiarelli nu apucase să-i dea toate datele necesare. De aici nu putea să telefoneze poliţiei. Mai mult ca sigur că toate convorbirile cu exteriorul erau interceptate, Bolence îl asigurase de contrariul, dar Mircea nu se bizuia pe nimeni.

Atît de complicată era situaţia şi atît de încărcată de primejdii, încît îi venea să lase