semn clar că ştia ce vorbea lumea despre Gladys şi Lev. Greg se simţea ca şi cum s-ar fi împrietenit cu duşmanul mamei sale. Dacă Mama ar şti una ca asta, cu siguranţă ar izbucni în plâns, se gândi el.

Însă fusese luat prin surprindere. Dacă ar fi fost avertizat în prealabil, dacă ar fi avut timp să-şi calculeze reacţia, ar fi putut să se pregătească, exersând o retragere decentă. Dar nu îşi putea impune să fie grosolan şi bădăran cu femeia aceea copleşitor de frumoasă.

Îi luă mâna, se uită în ochii ei minunaţi şi arboră ceea ce oamenii numesc un rânjet plin de sine.

Ea îi reţinu mâna o clipă şi zise:

— Mă bucur foarte mult că te cunosc, în sfârşit. Tatăl tău mi-a tot povestit despre tine – dar nu mi-a spus şi cât de chipeş eşti!

Era ceva neplăcut şi posesiv în atitudinea ei, căci se purta ca şi cum ar fi făcut şi ea parte din familie şi nu ar fi fost doar o simplă târfă care uzurpase locul mamei lui. Cu toate acestea, se trezi prins în mrejele ei.

— Îmi plac filmele dumneavoastră, rosti el stânjenit.

— Ei, hai, nu trebuie să zici asta… spuse ea, dar Greg se gândi că oricum îi făcea plăcere s-o audă. Vino să stai lângă mine, continuă ea. Vreau să te cunosc mai bine.

Băiatul făcu aşa cum i se ceruse. Nu se putea abţine. Gladys îl întrebă apoi la ce şcoală merge şi, în timp ce vorbeau, sună telefonul. Îl auzi pe tatăl său rostind în receptor:

— Ar fi trebuit să se întâmple mâine… bine, dacă trebuie, putem să ne grăbim… lasă că mă ocup eu!

Lev puse receptorul în furcă, întrerupând conversaţia lui Greg cu Gladys.

— Camera ta se află în capătul holului, Greg, spuse el, dându-i o cheie. O să găseşti acolo un cadou de la mine. Instalează-te şi simte-te bine. Ne vedem la cină, la ora şapte.

Totul se petrecu pe neaşteptate, iar Gladys păru uşor iritată, însă Lev putea fi extrem de poruncitor câteodată şi era mai bine să i te supui. Aşa că băiatul luă cheia şi plecă.

Pe hol se afla un bărbat lat în umeri, într-un costum ieftin. Lui Greg îi amintea de Joe Brekhunov, şeful pazei de la Uzina Metalurgică din Buffalo. Greg înclină din cap, iar omul îi zise:

— Bună ziua, domnule.

Probabil era un angajat al hotelului.

Greg intră în camera sa. Aceasta era destul de plăcută, chiar dacă nu la fel de elegantă precum apartamentul tatălui său. Nu văzu cadoul de care îi pomenise Lev, însă – cum valiza lui era acolo – începu să despacheteze cu gândul la Gladys. Oare îşi trădase mama dând mâna cu amanta tatălui său? Sigur, Gladys făcea exact ce făcuse şi Marga la vremea ei, culcându-se cu un bărbat însurat. Cu toate acestea însă, se simţea extrem de jenat. Să-i spună oare mamei sale că o întâlnise pe Gladys? Nu, în niciun caz!

Pe când îşi atârna cămăşile, auzi un ciocănit. Venea dinspre uşa care părea să dea în camera învecinată. În clipa următoare uşa se deschise şi în pragul ei apăru o fată.

Era mai în vârstă decât Greg, dar nu cu mult. Avea pielea de culoarea ciocolatei negre, purta o rochie cu buline şi avea în mână o poşetuţă. Îi zâmbi, expunându-şi dinţii albi, şi zise:

— Bună, eu stau în camera de alături.

— Mi-am dat seama, rosti el. Cine eşti?

— Jacky Jakes, zise ea întinzându-i mâna. Sunt actriţă.

În mai puţin de o oră, Greg dădea mâna cu încă o actriţă frumoasă. Jacky avea o expresie jucăuşă, care lui Greg i se părea mult mai atrăgătoare decât magnetismul copleşitor al lui Gladys. Buzele ei erau de un roz-închis. După câteva clipe, el spuse:

— Tatăl meu mi-a spus că mi-a pregătit un cadou – la tine se referea?

Ea chicoti.

— Cred că da. Mi-a zis că o să-mi placă de tine. Şi o să îmi dea roluri în filme.

Greg pricepu imediat cum stăteau lucrurile. Tatăl lui se gândise probabil că el avea să se simtă prost fiind nevoit să se poarte frumos cu Gladys, aşa că Jacky era răsplata sa pentru că nu făcuse scandal. Se gândi că poate ar fi fost mai bine să refuze să se lase cumpărat astfel, însă nu putu rezista.

— Eşti un cadou foarte frumos, zise el.

— Tatăl tău este foarte bun cu tine.

— Este minunat, rosti Greg. La fel ca tine, de altfel.

— Eşti tare dulce!

Îşi lăsă poşeta pe măsuţa de toaletă, se apropie de Greg, se ridică pe vârfuri şi îl sărută pe gură. Avea buzele moi şi calde.

— Îmi place de tine, şopti ea. Îi pipăi umerii şi adăugă: Eşti puternic.

— Joc hochei pe gheaţă.

— Mmm… asta face ca fetele să se simtă în siguranţă. Îi cuprinse faţa în palme şi îl sărută din nou, mai lung, apoi oftă şi zise: Oho, cred că o să ne distrăm pe cinste…

— Crezi?

Washington era un oraş sudist, unde încă se mai practica segregaţia. În Buffalo, albii şi negrii puteau mânca în aceleaşi restaurante şi puteau frecventa aceleaşi baruri, însă aici situaţia era diferită.

Greg nu prea ştia ce legi se aplicau aici, însă era convins că, în practică, combinaţia dintre un alb şi o negresă ar fi iscat cu siguranţă un scandal. Faptul că Jacky avea o cameră la hotel era surprinzător: probabil că Lev era cel care aranjase acest lucru. Însă în niciun caz nu se punea problema ca Greg şi Jacky să se plimbe prin oraş împreună cu Lev şi Gladys, ca două cupluri obişnuite. Deci ce voia Jacky să spună prin acest „o să ne distrăm pe cinste”? Consternat, îi trecu prin cap că ea ar putea fi dispusă să se culce cu el.

O cuprinse de mijloc şi o trase spre el pentru un nou sărut, însă ea se dădu înapoi.

— Trebuie să fac un duş, îi zise. Lasă-mă câteva minute.

Se răsuci şi dispăru prin uşa dintre camere, închizând-o în urma sa.

El se aşeză pe pat, încercând să cuprindă totul cu mintea. Jacky voia să joace în filme şi părea dispusă să se folosească de sex ca să avanseze în carieră. Cu siguranţă nu era prima actriţă, fie ea albă sau de culoare, care apela la