I-am văzut faţa răbdătoare aşteptînd să devin din nou eu însumi.

Era un om de mare ajutor. Nu încăpea nici o îndoială în acest sens.

— Ne-am întîlnit aici, i-am spus eu. Adică pe „Moşia Ţiganului”. Tocmai citisem afişul privind vînzarea „Turnurilor” şi am urcat drumul spre deal, pentru că eram curios să văd locul. Şi aşa am văzut-o prima oară. Stătea acolo sub un copac. Cred c-am speriat-o sau poate ea m-a speriat pe mine. Oricum, aşa a început totul. De asta am venit să locuim aici în locul ăsta blestemat, cu ghinion.

— Aţi simţit asta mereu? Vreau să spun dacă aţi simţit că plutea ghinionul prin preajmă?

— Nu, adică da. Nu mai ştiu. Niciodată n-am vrut să admit aşa ceva. Dar cred că ea ştia. Cred că fusese speriată tot timpul. Şi apoi am spus ca pentru mine: Cred că cineva vroia s-o sperie înadins.

Vocea lui se auzi destul de aspru .

— Ce vrei să spui cu asta? Cine vroia s-o sperie?

— Pesemne că ţiganca… Dar într-un fel nu sînt prea sigur de asta... Bătrîna obişnuia să stea la pîndă s-o aştepte pe Ellie, să-i spună că locul ăsta o să-i aducă ghinion. Să-i spună că ar trebui să plece de aici.

— Puh! Vorba-i trăda supărarea. Ar fi trebuit să-mi spui mai demult despre asta. Aş fi vorbit cu bătrîna Esther. I-aş fi spus că nu se cuvenea să se poarte aşa.

— De ce-a făcut-o? am întrebat. Ce-a determinat-o?

— Ca multe alte persoane, zise Phillpot, îi plăcea să-şi dea importanţă. Îi place să le spună oamenilor să se păzească de anumite lucruri, să prevadă ce le va aduce viitorul şi să le ghicească norocul. Îi place să se creadă despre ea că ştie viitorul.

— Presupunînd că, am zis încet, presupunînd că cineva i-a dat bani. Mi s-a spus că era dornică să aibă bani.

— Da, îi plăceau banii foarte mult. Dacă cineva ar fi plătit-o — asta vrei să spui — ce te face să crezi aşa ceva?

— Sergentul Keene mi-a dat ideea, am răspuns. Nu m-aş fi gîndit singur la aşa ceva.

— Da, înţeleg. Dădu din cap cu îndoială.

— Nu pot să cred, zise el, că ar fi încercat în mod deliberat s-o înspăimânte pe soţia ta, pentru ca să ajungă la un astfel de accident.

— S-ar putea să nu se fi gîndit la un accident fatal. S-ar putea să fi făcut ceva ca să sperie calul, am zis. Să fi declanşat o petardă sau să fi pocnit o bucată de hîrtie. Uneori, ştii, mă gîndesc că a avut ceva personal cu Ellie, ceva de care eu nu ştiam nimic..

— Sună cam forţat.

— Locul ăsta i-a aparţinut vreodată? Pămîntul vreau să spun!

— Nu. Ţiganii ar fi fost alungaţi de pe locurile astea, probabil de mai multe ori. Ţiganii sînt mereu alungaţi din anumite locuri, dar nu cred că păstrează resentimente pentru asta

— Nu, am zis, nu pare a avea vreo legătură cu asta. Dar mă întreb dacă nu cumva a fost plătită pentru vreun motiv pe care noi nu-l cunoaştem.

— Un motiv pe care nu-l cunoaştem? Ce motiv?

M-am gîndit un minut sau două.

— Tot ce-o să spun o să pară poate fantastic. Să presupunem, aşa cum sugera Keene că cineva ar fi plătit o să facă ceea ce a făcut. Ce dorea acel cineva? Să zicem că vroia să ne facă pe amîndoi să plecăm de aici. S-au oprit asupra Elliei, nu asupra mea pentru că eu nu m-aş fi speriat aşa cum s-a speriat Ellie Au înspăimîntat-o pentru a acţiona asupra amîndoura — să plecăm de aici. Dacă aşa e, înseamnă că există un motiv pentru care se vrea ca pămîntul să fie vîndut din nou. Cineva, pentru un anumit motiv ne vrea pămîntul, am zis şi m-am oprit.

— E o sugestie logică, zise Phillpot, dar nu văd totuşi de ce ar fi făcut cineva asta?

— S-ar putea să se găsească pe aici vreun minereu de valoare, am continuat eu, de care nimeni nu ştie

— Hîm! Mă îndoiesc.

— Sau poate o comoară ascunsă Oh, ştiu că sună absurd. Sau poate — ei bine — oeea ce s-a furat de la o mare bancă

Phillpot dădea mereu din cap, dar ceva mai puţin vehement de data asta

— Cealaltă variantă, duce aşa cum am zis la o persoană care ai fi plătit o pe d-na Lee. S-ar putea să fie vreun duşman necunoscut al Elliei.

— Ai putea să te gîndeşti la cineva anume?

— Nu. Nu cunoştea pe nimeni aici. Sînt sigur de asta. Nu avea nici o legătură cu aceste locuri. M-am ridicat. Mulţumesc că m-ai ascultat, am zis.

— Aş vrea să pot fi de mai mare ajutor.

Am ieşit, învîrtind între degete ceea ce aveam în buzunar. Apoi, hotărîndu-mă brusc m-am întors şi am intrat din nou în cameră.

— Mai e ceva, ce aş fi vrut să-ţi arăt, am zis. De fapt, voiam să-l duc sergentului Kenne ca să văd ce ar putea să facă cu el.

Am băgat mîna în buzunar şi am scos o piatră rotundă, învelită într-o bucată de hîrtie pe care erau cîteva litere tipărite.

— Azi de dimineaţă cineva a aruncat-o pe fereastră în timp ce-mi luam micul dejun, am spus. Am auzit zgomotul de geam spart şi m-am dus să văd ce este. Mai fusese aruncată o piatră pe fereastră îndată ce am venit aici. Nu ştiu dacă poate să fie aceeaşi persoană sau nu.

Am luat hîrtia învelitoare şi i-am întins-o. Era o hîrtie murdară, de proastă calitate. Erau şi nişte litere pe ea scrise cu o cerneală destul de ştearsă. Phillot îşi puse ochelarii şi despături bucata de hîrtie. Mesajul era destul de scurt. Tot ce era scris acolo se rezuma la o propoziţie: „Soţia dumitale a fost omorîtă de o femeie”.

Sprîncenele lui Phillpot se ridicară a mirare.

— Extraordinar, zise el. Primul mesaj pe care l-ai primit era şi el tipărit?

— Nu pot să-mi amintesc acum. Era numai un avertisment, să plecăm de aici. Nu pot să-mi amintesc nici măcar ce scria