pastele bolognese, scoicile fierte în aburi. Bruce detesta ideea ca Jordan să mănânce preparate diferit de ale celorlalţi, aşa că s-a abonat la Vegetarian Times şi a gătit în fiecare seară cina vegetariană. Uneori făcea burgeri pentru el, Eddie şi Jane şi un burger vegetarian pentru Jordan, sau adăuga o farfurie cu chorizo sau pancetta – două dintre preferatele lui Jordan – de care el nu se atingea. A fost greu, şi Bruce ura în taină chestia asta, însă a făcut lucrurile să meargă.

Totuşi, vegan era cu totul altceva.

— Fără ouă sau lactate? Niciun pic de brânză? spune el.

— Ar fi trebuit să mă fac vegan imediat, zice Jordan. A fost o dovadă de slăbiciune morală din partea mea. Vacile din ferme suferă abuzuri groaznice. Sunt inseminate artificial iar şi iar şi apoi viţeii sunt smulşi de lângă ele. Şi sunt manipulate genetic să producă de zece ori mai mult lapte decât ar trebui, aşa că îşi petrec viaţa umflate şi în dureri cumplite. Mor mult mai repede decât ar face-o în mod normal, explică Jordan, scuturând din cap. E îngrozitor.

— Îh, face Eddie.

— Şi nici nu vrei să ştii ce se întâmplă cu găinile.

— Corect, zice Bruce. Nu vreau.

Jordan mijeşte ochii, ca şi cum l-ar cântări din priviri pe bărbatul acela de lângă el.

— Te-ai descrie ca un laş moral?

Bruce şovăie, luat prin surprindere. Aude în gând şoapta soţiei: Asta-i opera ta. Tu ai spus că vrei ca băieţii să aibă gândire critică.

Eddie se izbeşte cu umărul de cel al fratelui său.

— Nu fi rău cu tata.

— Nu sunt rău.

— Jordan are dreptate, zice Bruce. Faptele sunt de partea lui. Ca societate, ne purtăm îngrozitor cu animalele.

— Şi, zice Jordan, ar trebui să notezi că omul este singura specie care bea laptele matern al altor mamifere. N-ai văzut niciodată un pisoi bând lapte de capră, nu? Dacă stai să te gândeşti mai bine, e cam scârbos că bem lapte de la ţâţa vacii.

Bruce se freacă cu mâna la ochi. Ce o să gătesc de aici încolo? îşi zice. Aproape toate reţetele sale vegetariene se bazează pe lapte sau brânză. Simte o greutate răspândindu-i-se în piept, tot mai împovărătoare. Văzuse o fotografie cu bucătăria casei lor din California, cu oţel inoxidabil strălucitor şi de două ori mai mare decât cea din New York. Abia aştepta să gătească acolo. Crezuse că o săptămână de gătit reţetele lor preferate, umplând casa cea nouă de mirosurile familiare, i-ar ajuta să se simtă acasă.

— Nu spun că tu trebuie să fii vegan, zice Jordan, simţind, poate, melancolia tatălui. Dacă vrei să continui să faci animalele să sufere în mod inutil, eşti liber s-o faci.

— Mulţumesc, zice Bruce. Mulţumesc nespus de mult.

Când tava cu mâncare poposeşte în faţa sa, Linda regretă că a comandat-o. Simte că-i explodează în nări mirosul de pui al sendvişului; oricât şi-ar suci capul, nu poate scăpa de el. Feliile de morcov sunt deprimant de portocalii şi de flexibile. Singurul lucru plăcut e cutia rece de Cola.

Lângă ea Florida mănâncă un sendviş pe care şi l-a scos din geanta încăpătoare. Are un miros delicios. Fredonează în vreme ce mănâncă şi răsfoieşte o revistă de modă.

— Scumpete, zice Florida, la cum oftezi, zici că eşti un cauciuc din care iese aerul. Trebuie să te linişteşti. Poţi să mănânci ceva?

— Nu, zice Linda. Nu pot.

— E devreme în această situaţie, zice Florida fluturând din mână spre talia ei. Se poate întâmpla orice, aşa că încă n-aş începe să-mi fac griji că n-o să fiu în stare să-i plătesc facultatea.

Linda simte o gheară în piept. Încă n-a ajuns să câştige mai mult de douăzeci şi şase de mii de dolari pe an. Plănuia să-şi caute o slujbă în California, dar se cuvine să-şi ia serviciu când e gravidă?

— N-ar trebui să fiu în preajma atâtor radiaţii, zice.

— Ce vrei să spui?

— Sunt tehnician radiolog.

Expresia Floridei se schimbă, şi o bate uşurel pe mână.

— Ah, zice, Marie mi-a fost o prietenă dragă. Ce fire pătimaşă era! Am locuit la două case distanţă de ea.

Linda clipeşte, nedumerită.

— Marie?

— Curie. Ea şi soţul ei au descoperit radioactivitatea. Cu siguranţă ai auzit de ea în domeniul tău.

— Oh, Dumnezeule, zice Linda.

Crede că o să izbucnească în râs, însă străfulgerarea aceea de amuzament e înghiţită de mlaştina neliniştii. E săracă şi n-are serviciu şi a jurat că n-o să primească bani de la tatăl său, şi, în toată cariera ei profesională, s-a umplut de radiaţii. Copilul se va naşte, probabil, luminând ca o lanternă.

— Desigur, Marie a murit din cauza chestiei ăleia. Dar o ţinea în buzunar şi o păstra în noptieră. Nu-i o idee bună, după cum s-a dovedit.

Dincolo de hublou, plouă. Linda şi-ar dori să fie afară, în furtună, departe de firul îmbârligat al istoriei personale al acestei femei, în umezeala fertilă, unde să se poată spăla de radiaţiile, pelicula şi sonarul din ultimii cinci ani. Ar vrea să fie curată.

Benjamin stă la coadă la toaletă. Spera să evite folosirea toaletei din avion – a băut cât de puţin posibil de la trezire, cu gândul să se ţină până în California. Cu toate că, dacă e să fie sincer cu sine, asta a făcut în fiecare zi de la operaţie. Se simte în permanenţă pârjolit, pe punctul de a se deshidrata. Urăşte să se uite la punga lipită într-o parte. Urăşte să deşurubeze capacul şi să efectueze manevra stângace de golire a conţinutului în closet. Cândva, era cel mai puternic bărbat din încăpere, din orice încăpere. Acum îşi poartă conţinutul la vedere, şi pielea nu-i mai poate ţine organele. Totul se prelinge afară.

Benjamin simte că cineva se aşază la coadă în spatele său.

— Salut, amice, zice o voce de bărbat.

Benjamin priveşte peste umăr şi vede un tip alb, înstărit, la cămaşă.

— Salut, răspunde el, pe un ton care descurajează conversaţia.

Însă tipul îşi roteşte