împinse să încerce din nou să-şi îndrepte picioarele, foarte încet. Imediat durerea agonizantă reveni, dar Leamas descoperise cauza: mâinile şi picioarele îi erau înlănţuite împreună la spate. Cum încerca să întindă picioarele, lanţul se strângea, împingându-i umerii în jos şi capul plin de lovituri spre podeaua de piatră. Probabil că-l stâlciseră în bătaie cât fusese inconştient, tot corpul îi era ţeapăn şi plin de vânătăi, şi-l durea tot abdomenul. Se întreba dacă îl omorâse pe paznic. Spera că da.

Deasupra lui strălucea lumina, mare, ca de spital, violentă. Niciun fel de mobilă. Doar pereţi văruiţi, de jur împrejur, apăsători, şi uşa cenuşie de oţel, un cenuşiu elegant, de nuanţa cărbunelui, culoarea pe care o vezi la casele cochete din Londra. În rest, nu mai era nimic. Absolut nimic. Nimic la care să te gândeşti, doar durerea sălbatică.

Probabil că zăcuse acolo ore întregi până să vină indivizii. Se făcea din ce în ce mai cald de la lumină, îi era sete, dar nu voia să strige. În cele din urmă, uşa s-a deschis şi în prag stătea Mundt. Ştia că este Mundt după ochi. Smiley îi povestise despre ei.

Capitolul 17

Mundt

 

Îl dezlegară şi îl lăsară să încerce să stea în picioare. O clipă aproape că izbuti, după care, pe măsură ce sângele reîncepea să-i circule prin mâini şi prin picioare, iar încheieturile îi erau eliberate din strânsoare şi din contracţia la care fuseseră supuse, se prăbuşi. Îl lăsară să zacă acolo, urmărindu-l cu detaşarea copiilor care privesc o insectă. Unul dintre paznici trecu pe lângă Mundt şi ţipă la Leamas să se ridice. Leamas se târî spre perete şi puse palmele care-i zvâcneau pe cărămida albă. Aproape se ridicase pe jumătate, când paznicul îl lovi şi căzu iar. Încercă din nou şi, de data asta, gardianul îl lăsă să stea în picioare, sprijinit de perete. Îl văzu pe paznic mutându-şi greutatea pe piciorul stâng, şi ştiu că o să-l lovească din nou. Cu toată forţa pe care o mai avea, Leamas se aruncă înainte, ţinând capul în jos şi îndreptat spre faţa paznicului. Căzură amândoi, şi Leamas era deasupra. Gardianul se ridică, iar Leamas rămase pe jos, aşteptând riposta acestuia. Dar Mundt îi spuse ceva paznicului; Leamas simţi cum este ridicat de umeri şi de picioare, şi auzi uşa celulei sale închizându-se în urmă, în timp ce era cărat pe coridor. Îi era groaznic de sete.

Îl duseră într-o încăpere mică şi confortabilă, mobilată drăguţ cu un birou şi cu nişte fotolii. Ferestrele zăbrelite erau acoperite de jaluzele. Mundt şedea la birou, iar Leamas pe un fotoliu, cu ochii pe jumătate închişi. Paznicii erau la uşă.

— Dă-mi ceva să beau, îi ceru Leamas.

— Whisky?

— Apă.

Mundt umplu o carafă de la o chiuvetă din colţ, şi o aşeză pe masă lângă el, laolaltă cu un pahar.

— Aduceţi-i ceva de mâncare, ordonă, iar unul dintre gardieni ieşi din cameră, şi se întoarse cu o cană cu supă şi nişte cârnat tăiat felii. Leamas bău şi mâncă, iar tipii îl urmăriră în linişte.

— Unde este Fiedler? întrebă el în cele din urmă.

— Arestat, replică tăios Mundt.

— Pentru ce?

— Complot pentru a sabota securitatea poporului.

Leamas încuviinţă încet din cap.

— Aşadar, tu ai câştigat. Când l-ai arestat?

— Aseară.

Leamas aşteptă o clipă, încercând să se concentreze din nou asupra lui Mundt.

— Şi eu? întrebă.

— Eşti un martor important. Bineînţeles că şi tu vei fi judecat mai târziu.

— Adică eu fac parte dintr-o afacere pusă la cale de Londra pentru a-i întinde o cursă lui Mundt, nu?

Mundt aprobă cu o mişcare a capului, aprinse o ţigară şi i-o întinse uneia dintre santinele ca să i-o dea lui Leamas.

— Exact, răspunse el.

Paznicul se apropie şi, cu un gest de solicitudine plină de ranchiună, îi puse ţigara în gură lui Leamas.

— O operaţiune destul de elaborată, observă Leamas, şi adăugă prosteşte: băieţi deştepţi, chinezii ăştia!

Mundt nu zise nimic. Leamas se obişnui cu tăcerile lui, pe măsură ce interogatoriul avansa. Mundt avea o voce destul de plăcută, lucru la care Leamas nu se aşteptase, dar se întâmpla rar să vorbească. Poate că făcea parte din extraordinara încredere în sine a lui Mundt faptul că nu vorbea decât dacă voia în mod special s-o facă, că era pregătit să lase lungi tăceri să intervină, mai degrabă decât să schimbe cuvinte fără rost. Din acest punct de vedere, se deosebea de anchetatorii profesionişti care puneau accent pe iniţiativă, pe evocarea atmosferei şi pe exploatarea dependenţei psihologice a prizonierului de cel care-l interoga. Mundt dispreţuia tehnica: era tipul acţiunii şi al faptelor. Leamas prefera asta.

Înfăţişarea lui Mundt se potrivea de minune cu temperamentul său. Arăta ca un atlet. Părul blond era tuns scurt. Era curat şi fără strălucire. Chipul tânăr, bine ras, avea trăsături dure şi o francheţe înfricoşătoare; era lipsit de umor sau de fantezie. Arăta tânăr, dar nu avea un aer tineresc; cei mai în vârstă îl luau în serios. Era bine făcut. Hainele cădeau bine pe el, pentru că avea un trup armonios proporţionat. Lui Leamas nu îi fu deloc greu să-şi aducă aminte că Mundt este un ucigaş. Se simţeau la el o răceală, o foarte riguroasă înfumurare care îl dotau perfect pentru această afacere: asasinatul. Mundt era un tip foarte dur.

— Cealaltă acuzaţie pentru care vei fi judecat, dacă va fi necesar, adăugă Mundt fără grabă, este acuzaţia de crimă.

— Deci santinela a murit, nu? ripostă Leamas.

Un val de durere intensă îi străbătu ţeasta.

Mundt confirmă printr-o mişcare din cap.

— Aşa stând lucrurile, rosti el, judecarea ta pentru spionaj este oarecum doar teoretică. Propun ca judecata în cazul lui Fiedler să fie publică. Este şi dorinţa Comitetului Executiv al Partidului.

— Şi vrei mărturia mea?

— Da.

— Cu alte cuvinte, nu ai niciun fel de dovezi.

— O să avem dovezi. O să avem mărturia ta.

Nu era nici urmă de ameninţare în glasul lui Mundt. Nu vorbea într-o manieră anume, nici nu făcea vreo întorsătură dramatică.

— Pe de altă parte, în cazul tău ar putea exista circumstanţe atenuante. Ai fost şantajat de Serviciul de Informaţii britanic; te-au acuzat că ai furat bani, după care te-au forţat să intri în joc, să pregăteşti, drept revanşă, o capcană împotriva mea. Tribunalul ar da