Cărți «Cenusa si orhidee la New York descarcă top romane de dragosste .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Clubul funcţiona numai noaptea.
Ceva mai departe, se deschidea o alee care ducea spre un restaurant cu pereţi de sticlă, înălţat pe ţărmul mării. Pe o pancartă scria cu litere albastre Miramar.
în faţa intrării restaurantului erau aliniate cîteva automobile.
Mircea coti pe alee, parcă Dodge-vl aproape de liziera păduricii care despărţea restaurantul Miramar de Clubul 47 şi, cu cel mai degajat aer, intră în bar.
Comandă un Gin Fizz, îl bău pe îndelete, dădu un bacşiş moderat, ca să nu atragă atenţia, apoi ieşi în curte.
Se îndreptă agale spre Dodge. In loc să se urce în maşină, îşi continuă drumul pătrunzînd în pădurice. Aruncă o privire peste umăr. Nimeni nu-i remarcase manevra.
Parcurse vreo cincizeci de metri, ferindu-se să facă zgomot. Silueta laterală a Clubului 47 se zărea printre copaci.
Se opri. Cercetă cu privirile clădirea solitară. Iarăşi nimeni.
O fereastră cu ghilotină, acoperită din interior de o draperie de moar roşu,
îl poftea parcă să o deschidă.
Mircea recapitula în cîteva secunde pasajele unui roman poliţist citit de curînd, care descria cu lux de amănunte intrarea prin efracţie a unui agent secret într-o clădire.
Asemenea eroului din roman, avusese şi el grijă să-şi procure un mic levier, pe care-tvîrîse sub haină.
înarmîndu-se cu o mare doză de îndrăzneală, trecu la atac.
Scoase levierul de sub haină şi îl vîrî între cercevea şi pervaz. Săltă uşor cerceveaua care rezista. Repetă manevra, sporind efortul. Se auzi un clănţănit şi fereastra cedă. O ridică fără să întîmpine dificultăţi.
Mircea zîmbi. Cine-ar fi crezut că va ajunge şi spăr; gător. Avea însă o scuză. îl împinsese necesitatea.
Sări pervazul şi pătrunse înăuntru. Ţinea strîns levierul în mîna dreaptă,
ca să-l folosească la nevoie drept armă. Se pomeni în biroul cu patru mese de lucru, pe care-l mai cercetase în cursul nopţii.
închise fereastra, lăsă perdeaua, şi după ce repuse levierul în cingătoare,
scoase pistolul de sub haină. Apoi porni în exploatare.
Uşa biroului era descuiată. Mircea ieşi în coridorul mărginit de cele patru uşi. Se îndreptă spre scara care ducea în subsol. Coborî tiptil scările. Deschise cu precauţie uşa blindată şi se strecură în subsol.
Aprinse o lanternă portativă. Plimbă fasciculul îngust de lumină peste cele patru uşi metalice. Prima din dreapta răspundea în sala cazanelor.O închise şi trecu la cealaltă uşă. îşi aminti că aceasta dădea în încăperea în care fuseseră închişi oamenii lui Abe. Renunţă să o mai cerceteze. A treia uşă — de vizavi — era încuiată. O încercă şi pe a patra, care dădea într-o debara.
„Acum e acum" îşi zise el.
Deodată îl trecu un fior. N-avea cu ce să descuie a treia uşă. Uitase să aducă chei potrivite. Nu mai putea însă da înapoi.
încercă să forţeze uşa cu levierul. Osteneală zadarnică. Placa metalică rezista tuturor strădaniilor lui.
Trebuia să folosească mijloace eroice. Pistolul său era prevăzut cu surdină. Nu va îace prea mult zgomot. Ţinti broasca şi apăsă pe trăgaci.
Cu un pocnet sec, uşa se deschise.
Mircea trase cu urechea. Nu auzi nici o mişcare.
Intră în încăperea cufundată în întuneric. In stînga uşii dibui un întrerupător. îl răsuci. Se aprinse o lumină albă, lăptoasă.
Mircea încercă un simţămînt de triumf. Se afla într-un laborator fotografic înzestrat cu cea mai modernă aparatură. Pe cîteva sfori erau atîrnate la uscat — asemenea unor ţipari negri — nişte filme developate. Zeci şi'zeci de metri de filme.
Deschise un dulap. Pe rafturi se aflau orînduite, asemenea unor soldaţi în front, sute de casete cu filme.
Cînd le văzu atît de multe, îl cuprinse descurajarea. Iar fi trebuit ore întregi poate chiar zile, ca să le cerceteze în amănunt.
Avea un singur punct de. reper şi anume decorul — mai precis biroul lui Regan — în care fuseseră luate fotografiile.
Luă o casetă la întîmplare, şi cercetă filmul dinăuntru. Văzu cîteva instantanee luate pe marginea mării, altele pe o stradă. O aruncă. Alese altă casetă. Derula un film cu peisaje muntoase. îl aruncă şi pe acesta. Pierdu mai bine de cinci minute cercetînd doar şapte casete.
Ce era de făcut ? în ritmul acesta risca să piardă în-t Unirea cu Abe. Judecind după meticulozitatea-şi precauţiile lui Regan, era de presupus că aceasta îşi păstra într-un Ioc mai puţin expus filmele primejdioase prin conţinutul lor. Trebuia să existe o ascunzătoare în laborator.
Se gîndi să ciocănească în pereţi cu patul armei, spre a' dibui vreun seif secret, dar renunţă. Zgomotul, repercutat prin ziduri, risca să atragă atenţia vreunui paznic. Se mărgini să ciocănească uşor cu vîrful degetelor. Zidul nu sfuna nicăieri a gol. Deplasă o masă. Nimic. Dădu la o parte bancul pe care se afla un aparat de mărit. Iarăşi nimic. La disperare, împinse din loc dulapul. Pe zidul din spatele dulapului văzu o porţiune cam de vreo patru palme, proaspăt tencuită. Ciocăni cu pumnul şi auzi un zgomat metalic.
Scoase de la cingătoare levierul şi fărîmiţă tencuiala. Apăru o placă metalică îngropată în perete. Tot cu levierul sparse tencuiala din jur. Desfăcu placa şi dădu peste o nişă căptuşită cu tablă, în care se aflau două casete. Numai două.
Mircea simţi că-i bate mai tare inima. Desfăcu prima casetă şi derula filmul dinăuntru. Zări cîteva siluete de, vapoare.
I se păru că aude un zgomot pe culoar. Se opri din lucru. Vîrî la repezeală casetele în buzunarul vestonului şi apucă pistolul, pe care-l lăsase pe masă. îşi opri respiraţia şi îşi încorda auzul. Bătăile repezi ale inimii îi răsunau în timpane. îşi blestema emoţia. Nu va fi niciodată in stare să şi-o stăpînească
? Aşteptă cîteva clipe, apoi făcu doi paşi spre uşă. Bătăile inimii se mai potoliră.
Zgomotul de pe culoar încetase.
Uşa rămăsese întredeschisă. O trase cu piciorul, ca să aibă mîinile libere înainte de a trece pragul, se opri iarăşi.
Nu se auzea decît clipocitul unui fir de apă care se scurgea dintr-un robinet.
Ieşi pe culoar.
Deodată simţi o izbitură cumplită in creştet...
*
* *
Mircea deschise anevoie ochii... Sîngele îi pulsa dureros în ceafă. Avea senzaţia că îi frigea creierul mic.
Îl trezise din leşin răceala cimentului, pe care stătea prăvălit. Se ridică într-un cot