(IX)

— Arăţi minunat, îi spuse Eva Rothmann lui Daisy Peshkov. Dacă aş fi băiat, m-aş îndrăgosti de tine cât ai zice peşte.

Daisy zâmbi. Eva era deja un pic îndrăgostită de ea. Iar Daisy chiar arăta minunat în rochia sa de bal din organdi de mătase azuriu precum gheaţa, care îi scotea în evidenţă albastrul ochilor. Poalele rochiei cu volănaşe coborau în faţă până la gleznă, dar urcau jucăuş până la jumătatea gambei în spate, lăsând să i se întrezărească dresurile ispititoare.

Purta un colier cu safire care îi aparţinea mamei sale.

— Mi l-a cumpărat tatăl tău pe vremea când încă mai era galant cu mine, într-o oarecare măsură, îi zise Olga. Dar grăbeşte-te, Daisy, altfel întârziem.

Olga purta o ţinută bleumarin de doamnă, iar Eva era în roşu, care se potrivea cu tenul său închis.

Daisy coborî treptele aproape plutind de fericire.

Ieşiră din casă. Henry, grădinarul care făcea şi pe şoferul în seara aceea, deschise portierele vechiului Stutz negru şi lucios.

Era seara cea mare pentru Daisy. În următoarele ore, Charlie Farquharson urma să o ceară în mod oficial de nevastă. Avea să-i ofere un inel cu diamant care se afla în familia lui de generaţii bune – îl văzuse deja şi-şi dăduse acordul, iar inelul fusese modificat pe măsura ei. Ea avea să-i accepte cererea, apoi urmau să îşi anunţe logodna în faţa tuturor celor prezenţi la bal.

Urcă în maşină, simţindu-se ca o Cenuşăreasă.

Numai Eva avea inima îndoită.

— Eu am crezut că-ţi vei căuta pe cineva mai potrivit pentru tine, îi spuse ea.

— Adică un bărbat care să nu mă lase să-l dăscălesc, vrei să zici, replică Daisy.

— Nu, doar cineva care să-ţi semene mai mult… Cineva mai arătos, mai fermecător şi mai incitant.

Era o remarcă neobişnuit de aspră din partea Evei: practic insinua că Charlie era banal, lipsit de farmec şi neatrăgător. Daisy fu surprinsă şi nu ştiu cum să răspundă, însă mama ei o scoase din încurcătură zicând:

— Eu m-am măritat cu un bărbat arătos, fermecător şi incitant, iar el m-a făcut extrem de nefericită.

Eva nu mai spuse nimic.

În timp ce maşina se apropia de Clubul de Iahting, Daisy îşi promise că avea să se stăpânească – nu trebuia să lase să se vadă cât de triumfătoare se simţea. Trebuia să se comporte ca şi cum n-ar fi fost deloc neaşteptat ca mama ei să fie invitată în Societatea Doamnelor din Buffalo. Când avea să le arate celorlalte fete imensul diamant, trebuia să aibă tactul de a declara că nu merita un bărbat atât de minunat precum Charlie.

Plănuia să-l facă încă şi mai minunat de-atât. Imediat după terminarea lunii de miere, ea şi Charlie aveau să înceapă construcţia grajdului lor cu cai de curse. Peste cinci ani intenţionau să participe la cele mai prestigioase curse din întreaga lume: Saratoga Springs, Longchamps, Royal Ascot.

Cum vara era pe sfârşite, lăsând locul toamnei, maşina parcă la chei în plin amurg.

— Mă tem că vom întârzia foarte mult în noaptea asta, Henry, rosti Daisy voioasă.

— Nu face nimic, domnişoară Daisy, replică el.

Omul o adora.

— Sper să vă distraţi pe cinste, zise el.

La uşă, Daisy îl observă pe Victor Dixon în spatele lor. Simţindu-se bine dispusă şi mărinimoasă cu toată lumea, ea i se adresă:

— Aşa, deci, Victor… sora ta l-a întâlnit pe regele Angliei. Felicitări!

— Ăă… da, zise el uşor stânjenit.

Intrară apoi în club. Prima persoană pe care o văzură fu Ursula Dewar, care fusese de acord să o accepte pe Olga în clubul ei de snobi. Daisy îi zâmbi călduros şi spuse:

— Bună seara, doamnă Dewar.

Ursula avea un aer distrat.

— Scuzaţi-mă o clipă, rosti ea, îndepărtându-se apoi în sala de recepţie.

„Se crede o adevărată regină”, reflectă Daisy – dar asta nu însemna că nu mai avea nevoie de bune maniere. Într-o bună zi, Daisy avea să conducă înalta societate din Buffalo, însă va avea grijă să se poarte frumos cu toată lumea, îşi jură ea.

Cele trei femei intrară în toaletă, unde se mai priviră o dată în oglindă, pentru a se asigura că nu se întâmplase nimic în cele douăzeci de minute care trecuseră de când plecaseră de acasă. Dot Renshaw intră şi ea, se uită la ele, apoi ieşi în grabă.

— Ce proastă! pufni Daisy.

Însă mama ei părea îngrijorată.

— Ce se întâmplă? zise ea. Am ajuns aici abia de cinci minute şi deja trei persoane ne-au tratat de sus!

— Din invidie, spuse Daisy. Dot ar vrea să fie ea cea care se mărită cu Charlie.

Olga încuviinţă:

— La momentul ăsta, cred că Dot Renshaw ar vrea să se mărite cam cu oricine.

— Haideţi să ne simţim bine, rosti Daisy, ieşind prima din toaletă.

Când intrară în sala de bal, Woody Dewar o salută.

— Un domn, în sfârşit! exclamă Daisy.

Pe o voce joasă, el îi zise:

— Vreau doar să ştii că mie nu mi se pare corect ca oamenii să te blameze pentru ce-a făcut tatăl tău.

— Mai ales că au cumpărat cu toţii băutură de la el! răspunse ea.

Apoi îşi văzu viitoarea soacră, într-o rochie de seară roz, cu volănaşe, care nu se potrivea deloc cu silueta ei ascuţită. Nora Farquharson nu era prea încântată de mireasa aleasă de fiul ei, dar o acceptase pe Daisy şi fusese foarte curtenitoare cu Olga când se vizitaseră una pe cealaltă.

— Doamnă Farquharson! o salută Daisy. Ce rochie minunată!

Nora Farquharson îi întoarse spatele şi plecă.

Eva avea un aer consternat.

Un sentiment de groază puse stăpânire pe Daisy. Se răsuci spre Woody şi îl întrebă:

— Nu mai e vorba de contrabanda cu alcool, nu?

— Nu.

— Atunci, despre ce e vorba?

— Va trebui să-l întrebi pe Charlie. Iată-l că vine.

Charlie era asudat, deşi în încăpere nu era cald.

— Ce se petrece aici? îl întrebă Daisy. Toată lumea mă tratează cu răceală!

El părea teribil de agitat.

— Lumea este supărată pe familia ta, îi zise el.

— De ce? strigă ea.

Câţiva oameni din apropiere auziră tonul ridicat şi priviră împrejur, însă ei nu-i mai păsa.

Charlie spuse:

— Tatăl tău l-a ruinat pe Dave Rouzrokh.

— Te referi la incidentul de la Ritz-Carlton? Ce-are asta de-a face cu mine?

— Toată lumea îl place pe Dave, chiar dacă-i persan sau ceva de genul ăsta. Şi nimeni nu-l crede în stare de viol!

— Nici n-am zis că ar fi violat pe cineva!

— Ştiu, zise Charlie.

Se