— Cuvioase frate Stratonic, zise arhimandritul cu blîndeţă, după cît ştiu, aveai o anume rînduială poruncită pe ziua de azi.

— Sfinţite stăpîne, răspunse monahul, după ce ies cnejii de la prînzul luminăţiei sale, mă duc şi eu la tîrg. Are să fie faţă, la acel botez al nepoatei dumnisale marelui logofăt, şi înalt prea sfîntul.

— Se ştie asta, frate Stratonic, însă lumea nu-i alcătuită numai din cneji ; sînt şi cneaghine, care au mare putere de vorbă. Cîteodată tac şi atunci le place să asculte sfaturile unui vraci iscusit cum eşti cuvioşia ta, care ai picături de felurite buruieni, pentru patimi ale trupului şi ale inimii. După ce le-ai dat ce le trebuie, domniile lor vorbesc iar. Toţi boierii care-or veni după aceea... cîţi sînt?

— Nu ştiu anume, sfinţite stăpîne. Poate să fie peste douăzeci de bărbi.

— Toţi aceşti douăzeci de boieri, cuvioase frate Stratonic, nu grăiesc — toţi la un loc — cît o jupîneasă vrednică.

— Aşa este întocmai, sfinţite stăpîne. Fiind lipsită de podoaba bărbii, muierea a dobîndit de la Domnul Dumnezeu spor limbii sale. Deci-dar binecuvintează, părinte.

Arhimandritul privi în locul unde stătuse monahul şi nu mai văzu nimic. Umbra lui strîmbă dintr-un umăr se prelingea în lungul păreţilor spre poarta cea mare a Cetăţii.

Sfinţitul Amfilohie închise o clipă ochii oftînd, urmînd a-şi petrece printre degete mătăniile. Apoi, căutînd dinaintea paşilor săi ceva pierdut, veni spre adunarea căpitanului neamţ.

Deşi era după tată din neam de venetici aşezaţi la Cotnari, căpitanul Petrea se dovedise bun pămîntean şi credincios slujbaş al măriei sale. De la maică-sa, care fusese moldoveancă, moştenise meşteşugul vorbirii. Iar de la părintele său, răposatul Hărman Neamţu, îi rămăsese bună cunoaştere a meşteşugului armelor celor nouă. Boierii moldoveni, mai ales cei bătrîni, se uitau la el pieziş, domniile lor avînd în mare cinste sabia şi suliţa, singurele arme care pot dovedi vitejia unui bărbat. Şi arcul îl socoteau o armă vicleană care trimete de departe săgeata. Însă de la o vreme se născocise pe lume un meşteşug de puţini cunoscut, al pulberei de puşcă şi a unor sa-caluşuri mari de bronz care detună şi bat cu ghiulele de piatră şi de fier. Asemenea drăcărie cunoştea căpitanul Petrea şi îndemnase pe măria sa Ştefan-Vodă să aducă meşteri turnători de la cetatea Danţig ; după care măria sa încuviinţase să fie suite la unghiurile Cetăţii cîte două bombarde, iar la poarta cea mare una deosebită în turn, deasupra, în total nouă. Întrebarea era dacă se poate îngădui unor creştini drept-credincioşi să se folosească de arme care dau putere slabilor împotriva adevăraţilor viteji. Luminăţia sa Ştefan-Voievod zice că orice născocire a minţii omeneşti e bună, întrucît însăşi mintea omului e de la Dumnezeu şi întrucît acea născocire slujeşte adevărul, adică legea lui Hristos. Dacă măria sa Vodă spune aşa, boierii trebuie să se plece şi să tacă, fără a fi încredinţaţi. Numai unii dintre cnejii tineri, cătră care măria sa are deosebită luare-aminte, s-au înduplecat să creadă în asemenea rătăcire, însă bătrînii nu primesc cu dragă inimă decît cele bune de demult, iar stricăciunile noutăţilor nu le primesc decît în silă. Mare mirare le era tuturora că şi sfinţitul Amfilohie Şendrea încuviinţa născocirile neamţului. Ba încă făcuse ceva şi mai nechibzuit : că îl binecuvîntase întru ortodoxie. Aici iarăşi era o întâmplare ciudată şi întrucîtva nelegiuită. Hărman Neamţu cel bătrîn dusese pe prunc la episcopia catolică în Cotnari, ca să-i toarne popii lor în creştet aghiasmă din nişte cănăţui de steclă. Asta s-a săvîrşit la opt zile după naşterea copilului şi se chiamă la dînşii botez. Dar Smaranda Ursache, mama pruncului, rămăsese acasă bocind pierderea celui dintăi odor al ei. După ce a plîns cît a putut, au găsit-o adormită şi i-au pus la sîn pe Petrea. Pe cînd pruncul sugea, femeia a avut un vis : i se părea că a încolăcit-o pe după grumaz un balaur negru. Supunînd ea această vedenie soborului de creştine de la Hîrlău, unde era locul său de baştină, judeţul moaşelor şi babelor a hotărît să fie adus pruncul în taină, la biserica Sfîntului Dumitru din tîrg, şi acolo să fie cu adevărat botezat în legea dreaptă: ceea ce s-a şi făcut. Aşa că Smaranda Ursache s-a liniştit şi n-a mai avut visuri de groază ; iar copilul a crescut în capiştea catolicilor, necunoscînd decît mult mai tîrziu taina botezului său. Deci sfinţitul Amfilohie 1-a îmbrăţişat pe căpitanul Petrea întru ortodoxie şi boierii cei bătrîni au scuturat şi pentru aceasta din bărbi şi au cîrnit din nasuri. Însă arhimandritul îi privea cu aceeaşi blîndeţă, şi-i binecuvînta cu dulceaţă, fără să se supere de vorbele lor, care se rosteau mai ales într-ascuns.

Ziua aceea a Tăierii Capului Sfîntului Ioan Botezătorul era o zi de ajunare întreagă pentru arhimandrit. Rînduiala monahicească a sfinţitului Amfilohie, aşa cum venise cu ea de la patriarhia Ţarigradului, era să mînînce de două ori pe săptămînă legume la amiază. În trei zile ale săptămînii îşi îngăduia pîne cu puţintel vin la prînzişor şi la asfinţitul soarelui. Iar miercurea şi vinerea ţinea post desăvîrşit. Fiinţa lui, de şi uscată, avea în ea lumină duhovnicească, care-i înfrumuseţa mai ales ochii şi fruntea naltă. În pielea străvezie a tîmplelor erau scrise vine albastre din care un vraci bun şi iscusit cetitor de stele —ştiind că arhimandritul e născut în zodia cumpenei, luna septemvrie în 14, sub domnia planetei Jupiter, cu strălucire mare a luceafărului pe cerul dimineţii — ar fi cetit izbîndă mare într-ale spiritului, ceea ce se vădea într-adevăr în toate ale sfinţiei sale. Ştiindu-se de asemeni că măria sa Ştefan-Vodă s-a născut într-aceleaşi împrejurări ale semnelor cereşti, însă cu şapte ani mai tîrziu, aceiaşi vraci ar fi lămurit la Voievod puterea stăpînirii prin sabie şi ar fi dovedit pricina pentru care sfinţitul Amfilohie este cel mai apropiat sfetnic de taină al măriei sale. Şi asta era o pricină de nemulţămire pentru sfatul bărbilor

Cuviosul Amfilohie Şendrea ajunse, fără să pară că vede, la pridvorul unde începuse sfat şi unde feciorii lui Nechifor Căliman se întorseseră. Vorba conteni : cei de faţă se