— Nu, nu ştia, întări el, nu-i scrisesem în prealabil. N-am ştiut cît timp îmi va lua ceea ce aveam de făcut aici, dar cum afacerea s-a încheiat mai repede decît mă aşteptam pe urmă m-am întrebat dacă voi avea timp după licitaţie să dau o fugă să vă văd.

— Aţi venit din Statale Unite pentru afaceri? am întrebat

— Şi da şi nu, răspunse el. Cora voia de la mine o părere în legătură cu acea casă pe care intenţiona să o cumpere.

Şi mi-a spus unde stătea Cora în Anglia. Iar eu răspunsei:

— Noi nu ştiam asta.

— De fapt nu era prea departe de aici în ziua aceea, zise el.

— Era prin apropiere? Locuia într-un hotel?

— Nu, locuia la o prietenă.

— Nu ştiam că are prieteni prin părţile astea.

— O femeie pe care o cheamă — cum o cheamă oare? Hard — ceva în sensul ăsta. Hardcastle.

— Claudia Hardcastle? Eram surprins.

— Da. Era o prietenă apropiată a Corei. Cora o cunoscuse de pe vremea cînd aceasta era în Statele Unite. N-ai ştiut lucrul acesta?

— Ştiu puţine lucruri, am răspuns. Foarte puţine lucruri despre familie.

M-am uitat la Greta.

— Ai ştiut că mama vitregă a Elliei o cunoştea pe Claudia Hardcastle?

— Nu cred s-o fi auzit vreodată vorbind de ea, răspunse Greta. De asta Claudia n-a mai venit la întîlnire în ziua aceea.

— Ah, da, mi-am amintit eu, trebuia să meargă cu tine pentru, cumpărături la Londra. Urma să vă întîlnîţi la Londra. Urma să vă întîlnîţi la gara din Market Chadwell.

— Da, şi n-a fost acolo. A telefonat aici după ce plecasem. A spus că a apărut pe neaşteptate o musafiră din America şi că nu poate s-o lase singură.

— Mă întreb dacă vizitatoarea americanră n-o fi fost cumva Cora, am izbucnit eu.

— Evident, zise Reuben Pardoe. Dădu din cap. Totul e atît de confuz, rosti şi continuă, înţeleg că ancheta s-a amînat.

— Da, am încuviinţat, îşi bău ceaşca şi se ridică.

— N-aş vrea să te mai deranjez, îmi zise. Dacă pot să te ajut cu ceva, stau la Hotelul Majestic în Market Chadwell.

Am răspuns că mi-e teamă că nu poate să mă ajuta cu nimic şi i-am mulţumit. Cînd am rămas singuri, Greta izbucni:

— Ce tot mai vrea şi ăsta? De ce-a venit aici? şi pe urmă pe un ton tăios: Aş vrea să se ducă toţi de unde au venit.

— Mă întreb dacă o fi fost într-adevăr Stanford Lloyd cel pe care l-am văzut cînd am fost la George. N-am avut decît o frîntură de moment imaginea lui.

— Ai spus că era cu cineva care semăna Claudiei, aşa că probabil el era. S-ar putea să fi trecut s-o vadă pa Claudia şi Reuben a venit s-o vadă pe Cora — ce harababură!

— Nu-mi plac deloc chestiile astea. Toţi s au găsit să se-nvîrtească pe aici în ziua aceea.

Greta spuse că se întîmplă şi astfel de lucruri — ca de obicei era destul de veselă şi senină.

22

Nu mai aveam nimic de făcut pe „Moşia Ţiganului”. Am lăsat o pe Greta să aibă grijă de casă şi eu m-am îndreptat spre New York să văd cum stau lucrurile şi pe acolo şi să iau parte la ceea ce simţeam că va fi cel mai cumplit lucru — înmormîntarea Elliei.

— Te duci în gura lupului — zise Greta prevenindu-mă. Ai grijă de tine. Nu-i lăsa să te jupoaie de viu. Avea dreptate în legătură cu asta. Acolo era jungla. Am simţit asta de cum am ajuns acolo. Nu ştiam nimic despre junglă — în nici un caz despre o astfel de junglă. Simţeam că pierd terenul de sub picioare şi îmi dădeam seama de acest lucru. Nu eu eram vînătorul, eram vînatul. Erau oameni care mă fugăreau cu puşti printr-o pădure. Cîteodată, presupun că am năluciri. Altădată poate că bănuielile mele erau justificate. Mi-aduc aminte de momentul cînd m-am dus la avocatul propus de dl. Lippincott (o persoană destul de scorţoasă care m-a tratat aşa cum ar fi tratat un medic generalist pe un bolnav). Fusesem sfătuit să scap de nişte proprietăţi — nişte mine parcă — la care acţiunile nu erau prea clare.

Mă întrebă cine mă sfătuise să fac aşa şi eu i-am răspuns că Stanford Lloyd.

— Ei, trebuie să verificăm, îmi zise. O persoană ca dl. Lloyd este în cunoştinţă de cauză.

După o vreme îmi spuse:

— Nu e nimic în neregulă în privinţa acţiunilor şi deci n-ar exista nici un motiv pentru care ar trebui să vindeţi acţiunile în grabă aşa cum aţi fost sfătuit. Deci, mai aşteptaţi.

Am avut atunci sentimentul că simţisem adevărata stare de lucruri, toată lumea mă urmărea. Ştiau cu toţii, desigur, că eram un novice cînd era vorba de finanţe.

Înmormîntarea a fost foarte frumoasă şi în acelaşi timp oribilă. Cu mare pompă, aşa cum am bănuit. La cimitir valuri de fiori, cimitirul era precum un parc public şi toate însemnele unui doliu de potentaţi se asortau cu marmura neagră. Elliei nu i-ar fi plăcut, deloc toată această fanfaronadă, sînt sigur. Dar presupun, că familia avea un anumit drept la aşa ceva.

La patru zile de la sosirea mea la New York am avut veşti din Kingston Bishop.

Corpul bătrînei Lee fusese găsit în cariera părăsită de cealaltă parte a dealului. Murise de cîteva zile! Mai fuseseră accidente acolo şi înainte şi se spusese că locul trebuia împrejmuit — dar nu se întreprinsese nimic în acest sens. Se diagnosticase o moarte accidentală şi se făcuseră recomandări Consiliului comunal pentru a împrejmui locul. Se găsi suma de trei sute ele lire în casa d-nei Lee, sub duşumea, în bilete de cîte o liră.

Maiorul Phillpot adăugase într-un post-scriptum. „Sînt sigur că te vei întrista cînd vei auzi că doamna Claudia Hardcastle a fost aruncată, de pe cal în timp ce vîna. Moartea a