ar fi de ajuns ca să te oprească pe dumneata, un om de condiţie onestă! Chiar dumneata spuneai că ea merită toată consideraţia, cu tot ridicolul situaţiilor în care se pune singură. Şi, când colo, vrei să profiţi de nenorocirea ei ca să-i smulgi o sută de mii de ruble! N-ai să-i fii, desigur, un soţ în adevăratul sens al cuvântului, îndeplinindu-ţi toate îndatoririle; ai s-o părăseşti, bineînţeles… E ceva atât de neonest în toată treaba asta, încât, iartă-mă, dar nici nu înţeleg, cum de te-ai ho-tărât să-mi soliciţi concursul!

  — Uliuliu, ce romantism! Strigă Mizincikov, privindu-mă cu o mirare nedisimulată. De altfel, nici romantism n-ar fi, ci pur şi simplu o incapacitate de a înţelege natura acestei afaceri şi de a sesiza consecinţele care decurg din ea. Dumneata susţii că e o faptă necinstită, în timp ce toate avantagiile ar fi de partea ei şi nu în favoarea mea… Judecă şi dumneata!

  — Bineînţeles, din punctul dumitale de vedere ar putea să reiasă că faci un act de generozitate, căsătorindu-te cu Tatiana Ivanovna, am răspuns eu zâmbind sarcastic.

  — Cum să nu! Un act de cea mai mare generozitate, bineînţeles! Se aprinse la rândul lui Mizincikov. Gândeşte-te: în primul rând, eu mă sacrific consimţind să-i fiu soţ – este ceva, nu? În al doilea rând, deşi ea dispune sigur de o sută de mii de ruble de argurt, cu toate astea nu iau decât o sută de mii în bancnote, dându-mi totodată cuvântul să nu mai pretind de la ea nioi un ban în plus, cât voi trăi, deşi aş fi putut să procedez şi altfel – ceea ce înseamnă ceva, nu-i aşa? Şi, în sfârşit, să ne gândim şi la altceva: o vezi dumneata ducând de aci încolo o viaţă aşezată? Ca să poată trăi liniştit, trebuie deposedată de banii pe care îi are şi instalată într-un ospiciu de nebuni, pentru că, în orice clipă, te poţi aştepta să apară vreun pierde-vară, vreun fluieră-vânt, pescuitor în ape tulburi sau escroc cu mustăcioară, chitară şi serenade, de felul lui Obnoskin, care să-i sucească capul, seducând-o, căsă-torindu-se cu ea, jecmănind-o până la ultimul ban, ca s-o părăsească apoi, la voia întâmplării. Chiar aici, de exemplu, într-o casă onorabilă, s-ar părea, nu4 aşa? Ei bine, chiar şi în casa aceasta este găzduită şi adulată numai pentru că cei de aici scontează anumite avantagii de pe urma banilor ei. Fiinţa aceasta trebuie ferită, salvată de asemenea primejdii. Or, mă înţelegi, o dată căsătorită cu mine, toate primejdiile de acest fel vor dispărea. În această privinţă, îmi iau obligaţia ca nici un fel de nenorocire să n-o mai lovească. In primul rând, o plasez îndată la Moscova, într-o familie onorabilă, dar săracă – alta decât aceea la care m-am referit; pe lângă ea va sta tot timpul soră-mea; va fi mereu supravegheată şi păzită. Ii vor rămâne vreo două sute cincizeci de mii de ruble, sau, dacă socotim în asignate – trei sute de mii, ceea ce va fi prea de ajuns ca să trăiască fără grijă! Se va bucura de toate plăcerile, distracţiile, va fi dusă la baluri, mascarade, concerte. Va putea să viseze şi amoruri, bineînţeles că în această privinţă eu îmi voi lua toate măsurile de siguranţă: visează cât vrei, dar numai atât, mai departe nimic! Pe când acum, ce se-ntâmplă? Oricine poate s-o jignească, s-o nedreptăţească! Măritată cu mine, însă, nimeni nu va îndrăzni s-o facă: este nevasta mea, poartă numele de Mizincikov, care n-ar îngădui să-i fie pătat numele! Toate astea nu contează? Ce zici? Fireşte, n-am să stau cu ea împreună: ea va sta la Moscova, iar eu undeva la Petersburg. Mărturisesc acest lucru pentru că discut cu dumneata absolut deschis şi sincer. Dar ce-are a face că nu vom sta împreună? Fii mai atent şi observă-i firea: este capabilă o fiinţă ca ea să fie soţie şi să stea împreună cu soţul? Este capabilă ea să rămână credincioasă? Dar e fiinţa cea mai zănatică din lume! Are nevoie de schimbări necontenite; este capabilă a doua zi chiar să uite că s-a măritat şi a devenit soţie legitimă. Păi, aş face-o complet nefericită, dacă aş rămâne împreună cu ea şi i-aş pretinde îndeplinirea strictă a tuturor obligaţiilor conjugale. Bineînţeles, o voi vizita o dată sau de mai multe ori pe an; şi nu ca să-i cer bani – te asigur. Am precizat doar că peste suta de mii în asignate nu voi lua de la dânsa nici un ban şi mă voi ţine de cuvânt! In privinţa banilor, voi proceda cu ea în chipul cel mai onest. Venind s-o vizitez pentru două sau trei zile, îi voi procura chiar o reală plăcere şi nu plictiseală: voi râde cu ea în* hohote, îi voi povesti anecdote, o voi duce la bal, mă voi dră-gosti cu ea, îi voi face cadouri, îi voi cânta romanţe, îi voi dărui o căţeluşă; apoi ne vom despărţi în chipul cel mai romantic şi vom continua să întreţinem o corespondenţă de amor. In felul acesta, ea va fi entuziasmată de un asemenea soţ romantic, mereu îndrăgostit şi bine dispus! După părerea mea, e cât se poate de înţelept şi raţional; şi bine ar fi dacă toţi soţii ar proceda la fel. Femeile ţin la soţii lor numai atunci când aceştia lipsesc şi urmându-mi sistemul, voi captiva inima Tatianei Ivanovna în modul cel mai antrenant şi pentru toată viaţa. Ce-ar putea să-şi dorească mai mult? Spune şi dumneata! Păi ar fi un rai pentru dânsa, un adevărat paradis!

  Ascultam în tăcere, uimit de cuvintele lui. Mi-am dat seama că n-are nici un rost să-l contrazic pe domnul Mizincikov. Era convins ca un fanatic că are dreptate, că proiectul său este chiar măreţ, plin de generozitate şi vorbea despre el cu entuziasmul primului descoperitor. Rămânea însă neclară o împrejurare delicată; se impunea s-o lămurim.

  — Dar dumneata nu te-ai gândit de loc, am zis eu, că e aproape logodită cu unchiul meu? Răpind-o, ai să-i aduci acestui om o mare