class="p1">La Denver, escala dură o jumătate de oră. Mircea se mulţumi cu două felii de şuncă şi cu un pahar de Orange-Juice din copiosul breakfast servit la restaurantul aeroportului. Abe în "schimb se înfruptă cu mare poftă din bunătăţile servite.

La şapte fără un sfert avionul decola îndreptîndu-se spre Las Vegas.

îndată ce se instala în fotoliul său, Mircea adormi. Oboseala şi emoţiile îşi făceau simţite efectele. Nu se trezi decît la Las Vegas.

In parcul de automobile al aeroportului îi aştepta un Chevrolet Impala,

închiriat prin telefon încă de la Denver.

De la un chioşc cumpără ultimele ziare de dimineaţă. Două dintre ele relatau moartea lui Ernie Franckfurter şi ciudata ciocnire de automobile de la etajul al zecelea al garajului, care se soldase cu doi morţi şi cu doi grav răniţi. Declaraţiile secretarei lui Franckfurter făcute la poliţie cît şi în faţa ziariştilor ocupau un loc de frunte. Mircea remarcă surprins că semnalmentele atribuite lui Abe erau cu totul false. S-ar fi zis că secretara se străduise să-i deruteze pe poliţişti.

Mircea îşi dădu seama că şi aici opera mîna Mafiei, care nu îngăduia celor dinafară să-i afle frămîntările-i lăuntrice. Dar aceasta mai dovedea că Mircea evolua pe muchie de cuţit. Abe nu părea să fie conştient de primejdiile ce-i pîndeau. Nu-l preocupa decît prinderea asasinilor lui Reggie Lascalzo.

După un turneu steril prin mai multe hoteluri reuşiră să găsească două camere la Floridablanca. Odaia iui Mircea, plasată la etajul al doilea al unui buiiding cu linii sobre, elegante, privea spre un parc cu covoare de gazon, in mijlocul cărora îşi etala apele albastre, limpezi, un bazin cu savante curburi, străjuite de umbrele multicolore Vilegiatmişti, în pestriţe costume de baie, se zbenguiau prin apă, ori se bronzau la soare.

— Aici am să-mi petrec vacanţa, boss. spuse Abe, lăsîndu-şi privirile să întîrzie asupra unui stol de fete cu forme răscolitoare de gînduri păcătoase.

Tuşi spre a-şi drege glasul, apoi rosti cu ton afectat de predicator :

— Dar mai înainte de toate — datoria. Pentru început să tragem un pui de somn. E inutil să-l căutăm la ora asta pe Blac-kie. Ca şi liliecii nu iese din ascunzişul său decît noaptea.

Băură cîte două whisky-uri duble, apoi se culcară, în răcoarea plăcută a- camerei, înzestrată cu instalaţie de aer condiţionat şi la adăpostul storurilor lăsate, Mircea dormi pînă la lăsatul serii. Îl trezi din somn un steward, care-i aduse pe tavă o foarte bogată gustare şi o colecţie de sticle cu băuturi tari. în timp ce Mircea se delecta cu un pateu in aspic: garnisit cu felioare de ananas, stewardul ridică storurile, dezvăluind o privelişte de basm.

în depărtare se ridicau, asemenea unor fantastice .cozi de păun, jocuri de artificii roşii, chihlimbarii, albastre, purpurii, învăluind succesiv parcul în toate culorile curcubeului. Bazinul luminat de dinăuntru îşi schimba şi el culoarea, asemenea unui uriaş cameleon. Femei şi bărbaţi în costume de seară străbăteau aleile parcului. Cei mai mulţi se îndreptau spre un pavilion. în stil arab, învăluit în ghirlande de becuri pestriţe.

— Doriţi să vă reţinem locuri la Cazinoul hotelului nostru ? întrebă stewardul. Cele mai solicitate sîrit la mesele de ruletă şi de chemin de fer. Dar după părerea mea, adăugă el confidenţial, sorţii cei mai mari de cîştig vi-oferă cursele de ogari. în seara aceasta se desfăşoară o întrecere senzaţională între Golden-Arrow, campionul Europei, şi Thundebird, campionatul Americii de Sud. Pronosticurile sînt împărţite. Eu am însă unele indicii — din surse tainice — ca Golden-Arrow va cîştiga cursa. În- cercaţi şi n-o să vă pară rău. Acum trei zile un financiar britanic — numele nu vi-l pot divulga — a cîştigat datorită poveţelor mele treizeci de mii de dolari. A avut generozitatea să mă gratifice cu două hîrtii de cîte o mie. Mircea înţelese aluzia.

Stewardul îi umplea al doilea pahar cu whisky, cînd Abe îşi făcu intrarea jovial, fercheş, gata să intre în acţiune.

— Bei un Bourbon ? îl întrebă Mircea.

— Mulţumesc, mi-am făcut plinul.

— Bine, Abe. Mă îmbrac şi plecăm.

în vreme ce Mircea îşi înnoda cravata în faţaoglinzii, Abe se întoarse spre steward.

— Cunoşti pe un oarecare Blackie Mc Coo ?

— Oh, da. Blackie Mc Coo, directorul de la El. Morocco,

— El Morocco ?

— Hotelul-cazino. Foarte căutat de starurile din Hollywood. Şi cu cea mai grandioasă reclamă din oraş. Numai emblema cazinoului e formată clin patru mii de becuri fluorescente.

Zece minute mai tîrziu, Chevrolet-ul condus de Abe se angaja pe bulevardul care ducea la El Morocco.

Mircea era uluit de risipa de lumină şi culoare, care invăluiau oraşul într- un fel de aură incandescentă. Reclame cu neon în plină mişcare descriau pe faţadele clădirilor zigzaguri jucăuşe, cicloide dantelate, hiperbole explozive, elipse ce se rostogoleau nebuneşte ca nişte mingi de rugby, evoluente. angrenate in rotiri ameţitoare, arabescuri şerpuinde, jeturi orbitoare, toate învăluind şi cerul şi pămîntul într-o Niagară de feerii. Litere imense, strălucitoare alcătuiau cele mai exotice decoruri : Desert Inn, Sahara, Flamingo, New Fronlicr, Thunder-bird, Star Dusl, Souţh Pacific, Tropicana...

Caroseriile automobilelor care mişunau pe bulevarde oglindeau luminile reclamelor, scânteind ca o lavă în plină nvărsare.

În faţa hotelului-cazino El Morocco, o uriaşă floare tropicală îşi desfăşura spre cer petalele de neon, ca un vulcan în erupţie.

Abe reuşi să strecoare Chevrolet-vl printre sutele de automobile parcate în faţa clădirii.

Intră împreună cu Mircea în holul hotelului şi se opri la biroul de informaţii.

— Mr. Blackie Mc Coo, vă rog.

— După ora zece îl găsiţi la cazinoul hotelului, replică funcţionarul.

— Mulţumesc.

în holul împodobit cu coloane de sticlă luminate pe dinăuntrul,,

vilegiaturişti în costume de seară vîrau în automate piese de cîte cincizeci de cenţi, cu care se puteau cîştiga cinci, zece sau chiar cincizeci de dolari. Cîştigurile erau posibile numai în teorie. în practică se alegeau cu beneficii numai proprietarii sau concesionarii automatelor.

în aşteptarea orei zece, Abe pierdu la un automat zece dolari.

— Mai bine să dăm o raită pe la bar, propuse Mircea. Aş mai bea un whisky.

— All right, boss.

Barul-dancing era tixit de consumatori, care îşi restaurau forţele înainte de a se