Mircea remarcă pe tejgheaua barului, ca şi la Clubul 47, un mare vas chinezesc, plin cu orhidee albe, asemenea unor cupe de ceară. Directorul barului oferea clienţilor favorizaţi cîte o orhidee, care era primită cu foarte multă bucurie.

Mircea şi Abe îşi omorîră timpul pînă la zece, deîectîn-du-se cu cîteva ivhisky-viri stropite din belşug cu sifon. Trebuiau să-şi păstreze mintea limpede, căci în noaptea aceasta aveau de lucru.

La ora fixată se îndreptară spre sălile cazinoului. în jurul meselor verzi se îmbulzeau puzderie de amatori cuprinşi de frigurile jocului.

Abe făcu semn unui steward negru, care se apropie zîmbind.

— Unde îl pot găsi pe Mr. Mc Coo ?

—Mr. Coo, Sir, a sosit acum zece minute. îl găsiţi în biroul său. Uşa din fund.

Mircea făcu un semn lui Abe.

— Haidem.

Strecurîndu-se printre lume, ajunseră la uşa din fund. O împinseră şi se pomeniră într-un vestibul tapetat cu mătase vişinie. Pe un birou se afla o maşină de scris. Pe o altă uşă, capitonată, scria cu litere mici argintii Di- rector.

— Lasă-mă să intru cel dintîi, boss, zise Abe. E mai înţelept. Mircea închise uşa care răspundea în sala cazinoului.

— Bine, Abe. Pofteşte.

Abe apăsă clanţa uşii capitonate, pe care o deschise încet.

Pătrunseră într-o încăpere somptuoasă, cu fotolii adînci, îmbrăcate în piele de viţel, şi cu un birou vast, acoperit cu cristal. La birou nu se afla nimeni.

— A zburat pasărea, zise Abe.

Mircea arătă cu un deget spre picioarele biroului.

Abe se uită într-acolo. Pe covorul de Persia se contura lateral talpa unui pantof de lac.

Abe fluieră a pagubă. Trecu după birou. Prăvălit pe covor, cu faţa în jos, zăcea un bărbat de statură mijlocie. Purta smoching. Abe se lăsă într-un genunchi, apucă pe individ de umăr şi îl întoarse cu faţa în sus. în plastronul* alb,, mînjit de sînge, stătea înfipt în dreptul inimii un stilet cu mîner de abanos. Dintr-o orhidee pe care bărbatul o purta- la butonieră se scursese un praf alb.

— Blackie, murmură Abe. Bietul Blackie.

— Am sosit prea tîrziu, zise Mircea.

Abe luă între degete puţin praf alb şi îl mirosi.

— Heroină, rosti el. Mă aşteptam. Se ridică în picioare. Mircea se uită îndelung la cadavru.

— Orhideea asta nu trebuie să ajungă în mîinile poliţiei, spuse el.

Dintr-un blocnotes de pe bii'ou smulse o foaie de hîrtie, din care făcu la repezeală un cornet. Luă floarea de la butoniera lui Blackie şi o strecură în cornet. Tot acolo turnă şi praful pe care-l culese cu grijă de pe covor. Vrii cornetul în buzunarul sacoului, apoi se întoarse spre Abe.

— S-o ştergem mai înainte ca cineva să dea peste noi. Abe cercetă dintr-o privire întreaga încăpere. O uşă întredeschisă răspundea într-un lavabou. Draperii de catifea acopereau fereastra. Abe stinse lumina şi dădu la o parte draperiile. Fereastra privea spre o grădină cu boschete de trandafiri. In grădină nu se afla ţipenie de om.

— Ieşim pe aici, zise el deschizînd fereastra. E mai prudent.

Scoase din buzunar o batistă cu care şterse clanţele şi foraiberele pe care le atinsese, apoi escaladă fereastra. După ce se asigură că nu se află nimeni prin apropiere, făcu semn lui Mircea să-l urmeze.

Cînd se văzură în grădină, se strecurară pe lîngă pereţi-spre o alee, eare părea să răspundă în stradă. Pre-? supunerile lui Abe se adeveriră. Aleea îi scoase în bulevardul din faţa hotelului.

Dinspre stînga se auzi sirena unei maşini de poliţie care se apropia cu mare viteză.

— Am ieşit la timp, zise Abe.

Automobilul poliţiei opri în faţa hotelului. Doi agenţi în uniformă şi doi în civil săriră din maşină şi urcară în fugă treptele de la intrarea clădirii. Se topiră înăuntru.

— S-o luăm cît mai repede din loc, zise Abe.

Se suiră în Chevrolet-ul care demară, pierzîndu-se printre automobilele ce se scurgeau pe bulevard în jos. Mircea rosti gînditor :

— Am impresia că asasinii lui Blackie au anunţat poliţia, ca să fim găsiţi lîngă cadavru. Prea au sosit repede.

— Se prea poate, boss.

— Sînţem în centrul unei adevărate conspiraţii, Abe; conspiraţia unor oameni care vor să mă scoată din circulaţie mai înainte ca asasinii lui Reggie să fie descoperiţi.

In vreme ce mînuia cu stînga volanul, Abe îşi aprinse o ţigară.

—- Acum firul s-a rupt iarăşi, reluă Mircea.

Moartea lui Blackie Mc Coo îi fusese totuşi de folos. Aflase că orhideele de la butonieră purtau în cupa petalelor pulbere de heroină. Dovadă că Mc Coo făcea parte dintr-o reţea de traficanţi de stupefiante, de care nu era străin nici Regan. Între Regan şi Mc Coo, orhideele stabileau o legătură suspectă.

Poate că şi Ernie Franckfurter ora membru al aceleiaşi organizaţii. Numai aşa se explica faptul.că doi oameni plasaţi prin îndeletnicirile lor la mai bine de o mie de mile unul de celălalt, participaseră la isasinarea lui Reggie Lascalzo într-un cartier din New-York, adică într-un punct cu totul excentric faţă de locul în care-şi desfăşurau ocupaţiile cotidiene.

— Plecăm imediat, la New York, spuse Mircea.

— N-ar fi mai înţelept să mai rămînem cîtva timp la Las Vegas ? opina Abe. Ara aici cîteva legături preţioase, care ne-ar putea pune pe urmele ucigaşilor lui Mc Coo.

— Cît ţi-ar trebui pentru asta ? întrebă Mircea.

— O zi sau două.

— Prea mult. Nu mai avem la dispoziţie decît trei zile."In aceste trei zile trebuie să scot adevărul la lumina. ~— Bine, boss, replică Abe supus.

Trecură pe la hotel, cerură nota de plată şi după ce-şi sirînseră bagajele, spre surprinderea stewardul ui, plecară la aeroport,

Găsiră un Jet Boeing, care avea să-şi ia zborul spre New York peste douăzeci de minute.

—- Pe unde trecem, oamenii mor ca muştele, spuse Abe zîmbind. Parcă am fi la Chicago în epoca prohibiţiei. Şi acum ce facem, boss ? întrebă el în vreme ce se îndreptau spre avion.

— Nu ştiu încă.

în realitate ştia foarte bine. Avea să ia legătura cu Narcotic Bureau. Să-l informeze asupra traficului de stupefiante de la hotelul-cazino. El Morocco din Las Vegas.

Aterizară la New York în zori.

Mircea cumpără de pe aeroport presa de dimineaţă. 0