unui astfel de mod de a gândi în institutul nostru. Aşa cum s-a prezentat, este puţin probabil că strădaniile noastre îl vor ajuta cu ceva. Pe noi însă sunt convins că trebuie să ne frământe, să ne preocupe să facem să nu mai fie astfel de grăunte de neghină. Cred că propunerea făcută în legătură cu excluderea – s-a spus autoexcluderea – dr. Vianu pentru încercarea de calomnie este bine-venită şi este de la sine înţeles că sunt întru totul de acord cu această propunere.

Prof. dr. E. Proca

Stimaţi tovarăşi,

Nu vreau să vă mai răpesc timpul, pentru că ceea ce trebuia spus s-a spus.

Aş dori să subliniez că n-are dreptate dr. Vianu şi se miră că am dat verdictul; la ce se aştepta după cele făcute: să-l felicităm? Să-l promovăm? Cred că aşa cum am procedat este bine, stilul nostru de muncă a comportat această discuţie colectivă, în care fapta sa de indisciplină, acţiunea d-sale a fost discutată de colectivul în care îşi desfăşoară munca, pentru ca să primească aprecierea corespunzătoare. Mai mult decât atât, n-am nici un fel de preconcepţie, n-am venit cu nimic prefabricat, personal, cred că i-am dat prilejul dr. Vianu să-şi precizeze poziţia, să ne lămurească de ce a făcut, în nădejdea că poate retractează ceea ce a făcut. Desigur, aş fi dorit să răspundă la cele trei întrebări puse de tov. Necşoiu, care ne-ar fi lămurit pe deplin asupra discuţiei; dar n-a răspuns, a evitat o confruntare sinceră cu noi şi prin aceasta a arătat clar care este poziţia sa. Personal, mărturisesc că, în bunătatea noastră a românilor, a acestui popor, dacă d-sa ar fi retractat aceste lucruri, dacă şi-ar fi dat seama că a făcut un mare rău unui colectiv care n-a meritat această atitudine, a făcut un mare rău unei ţări care l-a crescut, care l-a educat, care i-a permis să-şi dezvolte calităţile sale astfel încât să fie un bun profesionist, un bun specialist, eu cred că noi i-am fi iertat această ieşire, am fi trecut cu vederea aceste lucruri, i-am fi dat ocazia să se reabiliteze, să se dezvolte în mijlocul nostru şi însuşi colectivul care l-a crescut, însuşi profesorul care a contribuit la formarea lui, cu sau fără voia lui Predescu, l-ar fi iertat şi i-ar fi întins o mână. Cred că, dacă făcea această treabă, poate i-am fi găsit nu circumstanţe atenuante – pentru ceea ce a făcut n-are nici un fel de circumstanţe atenuante, dar într-un moment de opacitate mintală poţi face un lucru pe care apoi să-l regreţi. Din luarea sa de cuvânt, dr. Vianu a arătat că nu regretă, că evită să dea răspunsuri foarte limpezi – şi tocmai prin această evitare cred că dă un răspuns limpede. Poate dr. Vianu, după tot ce s-a spus despre el, despre toată atitudinea sa de către membrii colectivului, se gândeşte că a greşit şi poate ar dori să retracteze şi în public ce a făcut, poate vrea să ne mai spună ceva. Cred că încă mai are responsabilitatea să facă acest lucru. În caz contrar, eu personal îmi însuşesc punctul de vedere exprimat în această şedinţă şi, în calitate de conducător al institutului, propun excluderea lui din rândul cadrelor didactice. Cât despre aspectul legat bineînţeles de acţiunea lui, este de datoria justiţiei să analizeze ceea ce a făcut şi justiţia o să-şi spună cuvântul, în cazul în care se va considera necesar acest lucru.

Personal, sunt foarte dezamăgit de atitudinea d-sale. Întreabă tov. Necşoiu: „Eşti cu sau împotriva noastră?“. Nu poate ... [ilizibil] cel care ar fi cu noi. Dar dă-ţi seama! Să zicem că ai avut un moment de rătăcire şi atunci să retractezi şi să scrii din nou unde ai dat acele informaţii şi să le dezavuezi în public. Îţi dăm această posibilitate să te reabilitezi; altfel, te excludem fără nici un fel de părere de rău din rândurile noastre.

Dr. I. Vianu

Mărturisesc că, dacă n-ar fi fost luarea de cuvânt a prof. Proca, rectorul I.M.F. Bucureşti, eram hotărât să nu vorbesc, deoarece marea majoritate a celorlalte luări de cuvânt au constituit insulte şi la insulte nu se răspunde. Am fost tratat – ceea ce este mai grav ca orice – de legionar; nu ştiu de ce. Dar, chiar dacă nu voi sfârşi prin a adera la propunerea generoasă pe care a făcut-o prof. Proca, vreau să spun aici că s-au spus nu numai insulte împotriva mea, ceea ce suprimă dialogul, dar eu sunt obişnuit să nu am dialog, dar s-au spus şi calomnii.

Astfel, prof. Predescu a susţinut că eu am redactat capitolele pentru tratat sub orice critică. Eu însumi am arătat slăbiciunea acestor capitole. Vreau să spun însă că, din 4 capitole, numai unul a suferit corecturi. În orice caz, nu mi s-a spus niciodată că capitolele prezentate de mine erau nu sub orice critică, ci măcar mai slabe; dimpotrivă, de câte ori am scris ceva, am avut ecouri favorabile. Regret numai faptul că atitudinea mea a fost calificată ca antinaţională. Nu pot accepta acest lucru. Sunt sigur că, alături de cei 11 vorbitori care au luat cuvântul, există foarte numeroşi vorbitori virtuali care ar fi vrut să ia cuvântul, dar au fost zguduiţi de ce s-a întâmplat. Şi, chiar punându-mă în afara persoanei mele, cred că această şedinţă a fost zguduitoare. De ce n-au fost şi alţi vorbitori? Vă las pe dvs. să ghiciţi. Este uşor să spui că atitudinea mea este neinteligibilă; înseamnă că sunt un psihopat sau am avut momente de rătăcire. Există însă ceva din personalitatea mea care să justifice această afirmaţie? Dacă este aşa, înseamnă că un miez de adevăr există şi, mai devreme sau mai târziu, conştiinţele vor ajunge