— Felicitări! strigă privindu-mă cu ochii mari, ca un copil la circ.

— Ascultă-mă, te rog. Mintea mi-e atât de confuză, că nu ştiu ce să fac sau cum să mă simt. Cred că nu eram pregătită pentru aşa ceva, ştii doar.

— Grozav! Fantastic! O, fii binecuvântată! ţipă iar. Intră, lasă-mă să te servesc cu ceva. Trebuie să mănânci mai mult acum.

În ora următoare nu fac decât să înfulec. Deşi nu mă poate convinge să mănânc carne, mă pune să devorez o felie zdravănă de tartă cu brânză şi zmeură, apoi îmi îndeasă în gură pateuri de casă şi linguriţe de marmeladă. Când e pe deplin convinsă că nu mai sunt în stare să mănânc nimic, se lasă pe spătarul scaunului, cu un aer dintr-odată serios.

— Măi, măi. Vasăzică aşa stau lucrurile, spune. Deci vrei să te-ajut?

Nu-mi place schimbarea din glasul ei, totuşi încuviinţez din cap.

— Bine, o să te-ajut. Dar cu o singură condiţie.

— Care?

— Să fie o schimbare de regim politic. Nu mai trăim sub legea marţială, s-a înţeles? S-a terminat cu lovitura de stat.

— Sigur, nicio problemă, spun docilă ca o oaie. Mi-am dorit mereu să văd Corul Vocilor Discordante evoluând spre o democraţie matură. Va fi începutul unei noi ere.

— Ei, aici… spune ea, cuprinsă dintr-odată de un acces de tuse.

— Ţi-a rămas ceva în gât?

Mama Budincă de Orez se îndreaptă de spate.

— Trebuie să clarific un lucru, spune. Eu nu militez pentru democraţie. De fapt, vreau să mă întorc la monarhie, doar că de data asta eu voi fi regina.

Probabil glumeşte. Sunt gata să-i râd în nas, însă ceva din privirea ei mă opreşte în plin avânt.

— Cât am fost oprimată era democraţie? întreabă ea. De ce aş tolera un stat democratic acum, când sunt la putere? Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. A venit timpul să trâmbiţez vestea!

Dintr-odată mi se pare enervantă, aproape înspăimântătoare.

— Du-te şi fă-mi o coroană de aur, spune. Nebunele alea două ale tale nu mai sunt la putere. O să le trimit să putrezească la Alcatraz!

— Există un Alcatraz înăuntrul meu? întreb.

— Nu, dar o să-l construiesc eu, zbiară ea. În sfârşit s-a întors roata! Je suis l’État!{25}

Pe drumul de întoarcere, mă opresc pe la Domnişoara Cinica Doctă şi-i dau vestea. Mă ascultă fără un cuvânt, albă la faţă ca o foaie de hârtie. Mergem împreună până la apartamentul lui Milady Cehoviana Ambiţioasă şi o prevenim în legătură cu apropiata preluare a puterii.

— Nu poţi să te descotoroseşti de noi aşa, spune Milady Cehoviana Ambiţioasă cu glas stins.

— Nu poţi să ne faci aşa ceva, repetă Domnişoara

Cinica Doctă ca un papagal nevrozat.

— Nu pot să fac nimic, spun. Sarcina a schimbat totul. Din clipa asta s-a terminat cu lovitura de stat. Mai întâi, înăuntrul meu a fost oligarhie, apoi lovitură de stat.

Acum s-a înstăpânit monarhia peste Tărâmul Meu Interior.

PARTEA A CINCEA Minunata capitulare

Jurnal de sarcină

Săptămâna a 5-a

Mama Budincă de Orez s-a urcat astăzi pe tron. Se plimbă încolo şi-ncoace cu o coroană pe cap şi ţine în mână un sceptru nu mai mare decât un băţ de chibrit. Ca să pară mai înaltă, s-a apucat să poarte pantofi cu toc. Când trebuie să ajungă dintr-un loc într-altul, o car pe un palanchin. Femeia timidă şi îmbujorată pe care am cunoscut-o în avion a dispărut. I-a luat locul o tirană.

Cel dintâi edict al Maiestăţii Sale Regina a fost să adopte o nouă constituţie. Iar primul articol spune aşa: „Să fii mamă este o misiune Sfântă şi Preacinstită, şi ar trebui tratată ca atare”. Indiscutabil, intangibil, inalterabil.

De acum, chiar şi cea mai măruntă critică la adresa căsătoriei şi maternităţii va fi pedepsită prin lege. Cărţile lui Simone de Beauvoir au fost confiscate şi arse într-un foc uriaş. Sylvia Plath, Dorothy Parker, Anais Nin, Zelda Fitzgerald şi Sevgi Soysal sunt interzise cu asprime. Nu mi se dă voie să citesc din niciuna în timpul sarcinii.

O singură carte îmi dă voie Mama Budincă de Orez să ţin aproape.

— Citeşte Little Women. O să-ţi reamintească importanţa legăturilor de familie şi o să te pregătească astfel pentru condiţia de mamă, spune ea.

— Dar am citit-o cu multă vreme în urmă, mă plâng eu.

— Atunci reciteşte-o.

Înţeleg că pentru Mama Budincă de Orez nu există nicio diferenţă între a citi o carte şi a împleti un pulover. Aşa cum poţi să împleteşti acelaşi model iar şi iar, să găteşti aceeaşi reţetă ani în şir, poţi să te mulţumeşti şi cu câteva cărţi în bibliotecă şi să le „reciteşti” iar şi iar.

Săptămâna a 6-a

Săptămâna asta am învăţat că „greţurile de dimineaţă” nu trebuie să apară neapărat dimineaţa. Pot să vină oricând.

— Mamă Budincă de Orez, mă simt tot timpul obosită şi somnoroasă – de parcă aş căra un sac cu pietre, spun. Cum o să rezist?

Loveşte cu sceptrul în podea, cu o bufnitură atât de răsunătoare, că pământul se cutremură sub picioarele mele.

— O să rezişti exact ca mamele, bunicile şi străbunicile noastre. Dar ţărăncile care nasc pe câmp după o zi lungă de muncă, ele cum rezistă? Taie cordonul ombilical cu ce le cade în mână şi se întorc la plivitul câmpului fără să se plângă câtuşi de puţin.

Arăt eu ca o ţărancă eroină? Nici măcar nu sunt în stare să deosebesc orzul de hrişcă. Dar nu îndrăznesc să-i reamintesc lucrul ăsta.

— Fii recunoscătoare că nu te-ai născut elefant, spune Mama Regina. Dacă ai fi o femelă de elefant, ai fi însărcinată douăzeci şi două de luni! Mulţumeşte-i stelei tale norocoase!

Tristă cu nu sunt ţărancă, dar fericită că nu sunt elefant – iată suma dispoziţiei mele de săptămâna asta.

Săptămâna a 8-a

Nu mă interesează mâncarea, doar gustările. Însă cum cele mai multe dintre ele au o grămadă de calorii, mi-e teamă să nu ajung ca femeia aia durdulie de pe vaporaşul cu aburi.

Ca să iau totuşi nişte gustări mai sănătoase, mă duc la cumpărături: biscuiţi cu conţinut scăzut de grăsime, covrigei cu conţinut scăzut de grăsime, lapte cu conţinut scăzut de grăsime, iaurt cu conţinut scăzut de grăsime, brânză cu conţinut scăzut de grăsime… şi biscuiţi din făină de orez