„Vreau salată de varză şi cartofi prăjiţi pentru prietenii mei! Porţii duble pentru fiecare şi să nu cumva să pui apă în băutură, dacă nu vrei să te belesc!"

– Abia aştept! a zis Cecelia.

Pe la două după-amiaza, Cecelia a vrut să vadă împrejurimile. Am făcut câţiva paşi prin curtea interioară. A observat un tufiş de Euphorbia oulcherrima. S-a dus la flori, şi-a îngropat faţa în ele şi le-a mângâiat.

– Vai, sunt atât de frumoase.

– Sunt pe moarte, Cecelia. Nu vezi ce prăpădite sunt? Smogul le ucide.

Ne-am plimbat pe sub palmieri.

– Şi sunt păsări peste tot. Sute de păsări, Hank!

– Şi jde' mii de pisici.

Am plecat cu maşina spre Manhattan Beach, cu Bobby şi Valerie, ne-am lăsat bagajele în casa de la malul mării şi ne-am dus să mâncăm. Masă a fost destul de bună. Cecelia a băut şi ea un pahar şi a explicat tuturor cum stau lucrurile cu regimul vegetarian. A comandat supă, salată şi iaurt; noi, ceilalţi, ne-am luat fripturi, cartofi prăjiţi, pâine şi salate. Bobby şi Valerie au furat solniţele cu sarea şi piperul, două cuţite pentru tăiat friptură şi bacşişul pe care

Îl lăsasem chelnerului.

Ne-am oprit să cumpărăm ceva de băut, să luăm gheaţă şi ţigări, apoi ne-am întors în apartament. Faptul că băuse un pahar o făcea pe Cecelia să chicotească şi să sporovăiască, explicând că animalele au şi ele suflet. Nimeni nu a contrazis-o. Era posibil, ştiam. Ceea ce nu eram însă siguri era dacă noi înşine aveam suflet.

80.

Am continuat să bem. Cecelia a mai băut un pahar şi s-a oprit.

– Vreau să mă duc afară şi să privesc cerul. E atât de frumos afară.

– Bine, Cecelia.

S-a dus afară, lângă piscină, şi s-a aşezat într-un şezlong.

– Nu-i de mirare că Bill a murit, am zis. A murit de abstinenţă. Ea nu prea şi-o oferă.

– Şi ea a zis la fel despre tine, la masă, când te-ai dus la toaletă, a zis Valerie. A spus: „Ah, poeziile lui Hank sunt atât de pline de pasiune, dar ca persoană el nu e deloc aşa!"

– Eu şi Dumnezeu nu alegem întotdeauna acelaşi cal.

– Ai futut-o deja? a întrebat Bobby.

– Nu.

– Cum era Keesing?

– Un tip de treabă. Dar chiar mă întreb cum de-a rezistat lângă ea. Poate că l-au ajutat drogurile. Poate că ea era un fel de floare enormă-copil-dădacă pentru el.

– La dracu', a zis Bobby. Hai să bem.

– Da. Dacă ar fi să aleg între băut şi futut, cred că ar trebui să mă las de futut.

– Fututul poate crea probleme, a zis Valerie.

– Când nevastă-mea se duce să se fută cu alt-cineva, îmi pun pijamaua, îmi trag aşternutul peste cap şi mă culc, a spus Bobby.

– E un tip mişto, a zis Valerie.

– Nici unul dintre noi nu prea ştie cum să folosească sexul, ce să facă cu el, am zis eu. Pentru majoritatea oamenilor, sexul nu-i decât o jucărie - întoarce-i cheiţa şi lasă-l să meargă.

– Dar cu iubirea? a întrebat Valerie

– Iubirea este pentru cei care pot suporta povara psihică în exces. E ca şi cum ai încerca să duci un tomberon plin cu gunoi în spinare peste un râu de pişat.

– Ei, nu-i chiar aşa de rău!

– Iubirea e o formă de prejudecată. Am prea multe alte prejudecăţi.

Valerie s-a dus la fereastră.

– Lumea se distrează, sare în piscină şi ea stă acolo şi se uită la lună.

– Abia ce i-a murit bărbatul, a zis Bobby. Las-o în pace.

Am luat sticla şi m-am dus în dormitor. M-am dezbrăcat în chiloţi şi m-am urcat în pat. Niciodată nu se potrivea nimic. Oamenii pur şi simplu înşfacă orbeşte orice: comunism, mâncare sănătoasă, zen, surfing, balet, hipnotism, terapie de grup, orgii, mers pe bicicletă, plante medicinale, catolicism, haltere, călătorii, renunţarea la droguri, regim vegetarian, India, pictură, scris, sculptură, componistică, dirijorat, mersul cu rucsacul în spate, yoga, copulare, jocuri de noroc, băutură, tăiat frunza la câini, iaurt îngheţat, Bethoven, Bach, Buddha, lisus, marcă înregistrată, heroină, suc de morcovi, sinucidere, costume lucrate de mână, călătorii cu avionul, New York, şi apoi totul se evaporă şi se destramă. Oamenii trebuie să găsească ceva de făcut în timp ce aşteaptă să moară. Presupun că e bine că poţi să faci o alegere.

Eu am ales. Am ridicat cel de-al cincilea pahar de vodcă şi l-am dat pe gât. Ruşii ştiau ei ce ştiau. Uşa s-a deschis şi a intrat Cecelia. Arăta bine, cu trupul ei robust. Majoritatea femeilor americane erau fie prea slabe, fie lipsite de vigoare. Dacă le luai tare, ceva se rupea în ele şi deveneau nevrotice, bărbaţii lor se apucau de sport, deveneau alcoolici sau obsedaţi de maşini. Norvegienii, islandezii, finlandezii ştiau cum trebuia să fie clădită o femeie: mare şi solidă, cu un cur mare, şolduri şi pulpe mari, albe, capete mari, guri mari, ţâţe mari, păr din belşug, ochi mari, nări mari, şi acolo, jos, în centru - destul de mari şi destul de mici.

– Bună, Cecelia. Hai, urcă în pat.

– A fost frumos afară.

– Nu mă îndoiesc. Vino să mă saluţi. S-a dus în baie. Am stins lumina în dormitor. A apărut după o vreme, am simţit-o cum se urcă în pat. Era întuneric, dar pătrundea ceva lumină printre perdele. I-am întins sticla. A luat o înghiţitură mică şi mi-a dat-o înapoi. Stăteam în capul oaselor, rezemaţi de perne şi tăblia patului. Ne atingeam cu coapsele.

– Hank, luna era doar o fâşie subţire. Dar stelele erau strălucitoare şi splendide. Te pun pe gânduri, nu-i aşa?

– Da.

– Unele dintre stelele alea sunt moarte de milioane de ani lumină şi totuşi le putem vedea.

Am întins mâna şi i-am tras capul spre mine. Gura i s-a deschis. Era umedă şi bună.

– Cecelia, hai să ne futem,

– Nu, nu vreau.

Într-un fel, nici eu nu voiam. De-aia şi întrebasem.

– Nu vrei? Atunci de ce săruţi în felul ăsta?

– Cred că oamenii ar trebui să-şi facă vreme să se cunoască.

– Uneori nu ai prea mult timp la dispoziţie.

– Nu vreau s-o fac.

M-am dat jos din pat şi am