Ciocănea cineva la uşă.

„E ea, a venit la mine, goală, doar cu un capot simplu.” „Barley, murmură ea, iubitule. Mă vei mai iubi şi după aceea?”

Ea n-ar face niciodată aşa ceva. E fără egal. Nimeni n-a fost ca ea şi nu va fi niciodată. Ea nu este acum pentru acele istorii banale repetate şi des repetate.

Era Wicklow, îngerul lui păzitor, verificând dacă protejatul său era în regulă.

— Intră, Wickers. Vrei o gură de scotch?

Wicklow ridică din sprâncene, cu aerul de a se interesa dacă a telefonat. Purta o geacă de piele pe care erau stropi de ploaie. Barley negă din cap. Wicklow îşi turnă un pahar de apă minerală.

— Am răsfoit cărţile pe care ni le-au vârât sub nas azi, domnule, spuse el pe un ton convenţional, pe care-l adoptau amândoi în prezenţa microfoanelor. Mă întrebam daca aţi vrea să vă fac o mică prezentare a lucrărilor social-politice.

— Prezintă-mi raportul, spuse Barley amabil, întinzându-se din nou pe pat, în timp ce Wicklow îşi luă un scaun.

— Ei bine, aş vrea să vorbim mai ales despre una din cărţile care ne-au fost propuse. Acel manual de condiţie fizică, cu ajutorul regimurilor alimentare şi a exerciţiilor de gimnastică. Cred că am putea-o lua în consideraţie pentru una dintre coeditările noastre. Mă întreb dacă nu l-am putea angaja pe unul dintre cei mai buni ilustratori ai lor, ridicând astfel nivelul impactului rus.

— Ridică-l până la ceruri.

— Dar ar trebui însă să-l întreb pe Iuri.

— Întreabă-l.

Pauză. „Hai s-o luăm de la început”, gândi Barley.

— Apropo, domnule, doream să ştiu de ce atâţia ruşi folosesc expresia „nu se cade”.

— Da, răspunse Barley, care nu întrebase niciodată ceva de genul acesta.

Se gândise la udobno. Înseamnă convenabil, dar şi oportun, potrivit, ceea ce poate să creeze confuzii câteodată. Una este să nu fie convenabil şi alta este să nu se cadă.

— Aşa este, într-adevăr, aprobă Barley, după un lung timp de gândire, în timp ce-şi sorbea scotch-ul. Apoi se pare că a moţăit, pentru că o clipă după aceea stătea în capul oaselor pe pat, cu receptorul la ureche şi cu Wicklow în picioare, lângă el. Erau în Rusia, aşa că ea nu-şi declină numele.

— Vino încoace, îi spuse el.

— Îmi cer scuze că sun atât de târziu. Te deranjez?

— Sigur că mă deranjezi! Tot timpul. Ce ceaşcă minunată de ceai! Mi-aş fi dorit să fi durat mai mult. Unde eşti?

— M-ai invitat la cină mâine-seară, aşa e?

Se întinse după agendă. Wicklow i-o ţinea deschisă.

— La dejun, la ceai, la cină, la toate trei, spuse el. Unde să trimit caleaşca de cristal? Mâzgăli o adresă. Ce număr de telefon ai acasă, apropo, în cazul în care mă pierd sau te pierzi tu cumva?

I-l dădu cam cu reţinere, o îndepărtare de la principii, dar totuşi i-l dădu. Wicklow îl urmări până la capăt cum îl scrie, apoi ieşi uşurel din cameră, în timp ce ei îşi continuau convorbirea.

„Nu se poate şti niciodată, gândi Barley şi, ca să-şi vină în fire, mai luă o gură bună de scotch, după ce ea închise receptorul. Când ai de a face cu femei frumoase, inteligente, virtuoase, pur şi simplu nu ştii ce gândesc. Se prăpădeşte după mine sau sunt eu un simplu chip din mulţimea ei?”

Apoi, o frică moscovită se abătu asupra lui cu forţa unei tornade în momentul când se aştepta cel mai puţin şi după ce o respinsese toată ziua. Terorile surde ale oraşului au izbucnit în urechile sale exact înainte de a auzi vocea melodioasă a lui Walter.

Este într-adevăr în legătură cu el? A inventat chestia asta ea însăşi? S-o afla în contact cu altcineva? Şi, dacă-i aşa, cu cine?

În sala de operaţiuni din subsolul Casei Rusia domnea în permanenţă tensiunea unui raid aerian de noapte. Ned se afla la pupitrul de comandă, în faţa unei armate de telefoane. Din când în când clipea câte unul, iar Ned răspundea lapidar, monosilabic. Două asistente manipulau cu discreţie telegramele şi goleau tăvile de corespondenţă ce urma să fie expediată. Două ceasuri luminoase, unul indicând ora Londrei, celălalt ora Moscovei, străluceau pe peretele din fund ca două luni gemene. La Moscova era miezul nopţii. La Londra, erau orele 21. Ned de abia ridica ochii, atunci când gardianul-şef mi-a descuiat uşa.

N-am putut ajunge mai devreme. Am petrecut toată dimineaţa cu juriştii Trezoreriei, iar după-amiaza cu avocaţii de la Cheltenham. La cină am întreţinut o delegaţie de spionocraţi din Suedia, înainte de a fi expediaţi la teatru, potrivit obiceiului, pentru a vedea o comedie muzicală.

Walter şi Bob erau aplecaţi pe un plan al Moscovei. Brock vorbea la telefon, pe interior, cu sala cifrului. Ned era cufundat într-un inventar, interminabil în aparenţă. Îmi făcu semn cu mâna să mă aşez şi îmi împinse un teanc de mesaje mâzgălite, provenind de pe front.

Orele 09:54. Barley i-a telefonat, cu succes, Katiei, la editura Octombrie. Au stabilit o întâlnire la orele 20:15, la Hotel Odessa, diseară. Urmează.

Orele 13:20. Agenţi ocazionali au urmărit-o pe Katia până la un imobil situat pe strada Cutare, nr. 14. A lăsat un mesaj în cutia de scrisori a casei aparent goale. Urmează cât se poate de urgent fotografii prin valiza diplomatică. Urmează.

Orele 20:18. Katia soseşte la Hotel Odessa. Barley şi Katia discută în cafenea. Wicklow şi un agent ocazional îi supraveghează. Urmează.

Orele 21:05. Katia pleacă de la Odessa. Urmează rezumatul conversaţiei. Înregistrările pe bandă cât de curând prin valiză. Urmează.

Orele 22:00. Katia îi promite lui Barley că-i va telefona la noapte. Urmează.

Orele 22:50. Katia urmărită până la spitalul Cutare. Supravegheată de Wicklow şi de un agent ocazional. Urmează.

Orele 23:25. Katia este sunată la un aparat dezafectat al spitalului. Vorbeşte trei minute şi douăzeci de secunde. Urmează.

Brusc, nu mai urmează nimic.

Spionajul este normalitatea împinsă la extrem. Spionajul înseamnă aşteptare.

— Clive Fără-de-India primeşte în această seara? întrebă Ned ca şi cum prezenţa mea i-ar reaminti ceva.

I-am răspuns că numitul Clive se va afla în apartamentul său întreaga seară. A stat închis în Ambasada americană toată ziua şi mi-a spus că are de gând să fie de gardă.

Aveam o maşină, aşa că l-am condus pe Ned la Centrală.

— Ai văzut nenorocitul ăsta de document? mă întrebă Ned, bătând darabana cu