— Sau poţi să i-o sugi, zise Lindy. Asta le place cel mai mult.

— Încetaţi! protestă May. Deja fabulaţi.

Ele se opriră, socotind că o tachinaseră îndeajuns pe May.

— M-am plictisit, rosti Lindy. Ce-am putea face?

Pusă pe pozne, Daisy zise:

— Haideţi să coborâm la cină îmbrăcate în haine bărbăteşti.

Regretă imediat cele spuse. O trăsnaie ca asta i-ar fi putut nenoroci cariera socială, aflată abia la început.

Buna-cuviinţă specific germană o făcu pe Eva să se simtă deranjată.

— Daisy, doar nu vorbeşti serios!

— Nu, recunoscu ea. Glumeam.

Gemenele aveau părul blond şi frumos al mamei lor, şi nu buclele închise la culoare ale tatălui, însă moşteniseră de la el neobrăzarea, aşa că fură încântate de idee.

— Diseară toţi vor purta frac, aşa că putem să le furăm jachetele, rosti Lindy.

— Da! încuviinţă sora ei. Hai s-o facem când se serveşte ceaiul!

Daisy înţelese că era prea târziu ca să mai dea înapoi.

May Murray zise:

— Nu vom putea merge la bal îmbrăcate aşa!

Toţi invitaţii de la petrecere urmau să meargă după cină la balul Trinity.

— O să ne schimbăm din nou înainte să plecăm, o asigură Lizzie.

May era o fată timidă, probabil intimidată de tatăl ei militar, care făcea întotdeauna orice hotărau celelalte fete. Fiind singura care se împotrivea, Eva nu avu câştig de cauză, aşa că rămase plănuit astfel.

Când sosi momentul să se îmbrace pentru cină, o menajeră aduse două costume de seară în dormitorul pe care Daisy îl împărţea cu Eva. Numele menajerei era Ruby. În ziua precedentă suferise îngrozitor din cauza unei dureri de măsea, aşa că Daisy îi dăduse bani de dentist şi Ruby fusese să şi-o extragă. Acum ochii lui Ruby sclipeau de entuziasm şi uitase complet de durere.

— Poftim, domnişoarelor! zise ea. Costumul lui Sir Bartholomew ar trebui să fie suficient de mic pentru dumneavoastră, domnişoară Peshkov, iar cel al domnului Andrew Fitzherbert cred că este pe măsura domnişoarei Rothmann.

Daisy îşi scoase rochia şi îşi puse cămaşa. Ruby o ajută să-şi încheie nasturii şi butonii de la manşete, cu care nu era obişnuită. Apoi îşi trase pe ea pantalonii lui Bing Westhampton, care erau negri, cu o dungă de satin. Îşi trase apoi bretelele peste umeri. Se simţi un pic temerară când se încheie la prohab.

Niciuna dintre fete nu ştia să facă nod la cravată, aşa că rezultatele nu fură pe măsura aşteptărilor. Însă Daisy puse cireaşa pe tort când, cu ajutorul unui creion chimic, îşi desenă o mustaţă.

— Este nemaipomenită! spuse Eva. Eşti şi mai frumoasă aşa!

Daisy desenă favoriţi pe obrajii Evei.

Cele cinci fete se întâlniră în dormitorul gemenelor. Daisy intră cu un mers de bărbat, făcându-le pe celelalte să chicotească isteric.

May dădu glas îngrijorării care o stăpânea şi pe Daisy.

— Sper să nu intrăm în bucluc din cauza asta.

Lindy zise:

— Eh, şi dacă intrăm, cui îi pasă?

Daisy decise să lase la o parte toate grijile şi să se distreze, aşa că porni în fruntea celorlalte spre salonaş.

Ajunseră acolo primele şi găsiră camera goală. Repetând cuvinte auzite la Boy Fitzherbert, Daisy i se adresă majordomului cu o voce groasă şi tărăgănată:

— Pune-mi un whisky, Grimshaw, rogu-te! Şampania asta are gust de pişat.

Celelalte chicotiră şocate, apoi pufniră în râs.

Bing şi Fitz intrară împreună în încăpere. Vesta albă pe care o purta Bing o ducea pe Daisy cu gândul la o codobatură pestriţă, o păsăruică îndrăzneaţă, cu penaj alb şi negru. Fitz era un bărbat arătos de vârstă mijlocie, al cărui păr negru era presărat cu fire argintii. Din cauza unor răni de război şchiopăta puţin şi avea o pleoapă lăsată pe un ochi; însă această dovadă de curaj în bătălie îl făcea şi mai atrăgător.

Le văzu pe fete, se uită mai atent la ele, apoi exclamă „Dumnezeule!” pe un ton sever şi dezaprobator.

Daisy avu un moment de panică. Oare stricase totul? Englezii puteau fi groaznic de rigizi, toată lumea ştia asta. Oare avea să i se ceară să plece din casa aceea? Ce cumplit ar fi fost! Dot Renshaw şi Nora Farquharson nu şi-ar mai fi încăput în piele de bucurie dacă ea s-ar fi întors acasă acoperită de ruşine. Mai bine murea.

Dar Bing izbucni în râs.

— Mi se pare nemaipomenit, rosti el. Vino să vezi şi tu, Grimshaw.

Bătrânul majordom, care tocmai aducea o sticlă de şampanie într-un recipient argintiu cu gheaţă, le măsură sumbru din priviri. Pe un ton de-o falsitate nimicitoare, el rosti:

— Foarte amuzant, Sir Bartholomew.

Bing continuă să le privească pe toate cu o încântare amestecată cu lascivitate şi Daisy realiză – prea târziu însă – că purtarea hainelor specifice sexului opus le putea sugera în mod greşit anumitor bărbaţi un grad de libertate sexuală şi o disponibilitate de a experimenta – sugestie care putea duce, evident, la necazuri.

Pe măsură ce invitaţii se adunau pentru cină, majoritatea se hotărau să urmeze exemplul gazdei, tratând şotia fetelor ca pe o năzbâtie amuzantă, deşi Daisy putea vedea limpede că nu toţi erau la fel de fermecaţi. Mama lui Daisy se albi de spaimă când le văzu, aşezându-se repede, de parcă i s-ar fi înmuiat genunchii. Prinţesa Bea, o femeie încorsetată, la vreo 40 de ani, pesemne frumoasă la vremea ei, îşi încruntă dezaprobator fruntea pudrată. Însă Lady Westhampton era o femeie voioasă, care accepta viaţa cu un zâmbet tolerant pe buze (la fel cum îşi accepta şi soţul): râse cu poftă şi o felicită pe Daisy pentru mustaţă.

Băieţii, care veniră la urmă, fură şi ei încântaţi. Fiul generalului Murray, locotenentul Jimmy Murray, nefiind la fel de rigid ca tatăl său, izbucni într-un hohot de râs. Cei doi fraţi Fitzherbert, Boy şi Andy, intrară împreună, iar reacţia lui Boy fu cea mai interesantă dintre toate. El se holbă la fete cu fascinaţie, aproape hipnotizat. Încercă să-şi ascundă reacţia prin voioşie, râzând cot la cot cu ceilalţi bărbaţi, dar se vedea clar că era peste măsură de captivat.

La cină, gemenele preluară ideea lui Daisy şi vorbiră ca bărbaţii, cu voci groase şi însufleţite, făcându-i pe ceilalţi să izbucnească în râs. Lindy ridică paharul de vin şi zise:

— Cum ţi se pare acest vin de Bordeaux, Liz?

Lizzie replică:

— Cred că-i puţin cam slab, bătrâne. Tare mi-e că Bing l-a îndoit.

Pe tot parcursul