cinei, Daisy observă cum Boy o sorbea din priviri. Nu semăna cu chipeşul său tată, dar era destul de arătos la rândul său, având ochii albaştri ai mamei sale. Începu să se simtă stânjenită, de parcă el s-ar fi holbat la sânii ei. Ca să rupă vraja, îl întrebă:

— Şi… ai început sesiunea, Boy?

— O, Doamne, nu! zise el.

Tatăl lui interveni:

— E prea ocupat să-şi piloteze avionul ca să mai aibă timp de învăţat.

Replica fu rostită ca o critică, însă tonul lăsa să se înţeleagă cât de mândru era de fapt Fitz de fiul său cel mare.

Boy se prefăcu revoltat.

— Asta-i o calomnie! rosti el.

Eva era consternată.

— Dar de ce mai mergi la universitate dacă nu vrei să înveţi?

Lindy îi explică:

— Unii băieţi nu se mai obosesc să termine facultatea, mai ales dacă nu sunt genul studios.

Lizzie adăugă:

— Şi mai cu seamă dacă sunt bogaţi şi leneşi.

— Dar învăţ! protestă Boy. Atâta doar că nu am de gând să merg la examene. Nu-i ca şi cum aş fi nevoit să-mi câştig existenţa practicând medicina sau mai ştiu eu ce.

Boy urma să moştenească una dintre cele mai mari averi din Anglia la moartea lui Fitz. Iar norocoasa cu care avea să se căsătorească urma să fie contesă Fitzherbert.

Daisy zise:

— Stai aşa! Chiar ai un avion personal?

— Da. Un Hornet Moth. Sunt membru al Clubului Aviatic al universităţii. Folosim un mic aerodrom din afara oraşului.

— Nemaipomenit! Trebuie să mă iei şi pe mine o dată!

Mama lui Daisy interveni:

— O, nu, Doamne fereşte!

Boy o întrebă pe Daisy:

— Nu ţi-ar fi frică?

— Nu, deloc!

— Atunci, te iau. Se întoarse spre Olga şi adăugă: Este cât se poate de sigur, doamnă Peshkov. Vă promit că o voi aduce înapoi teafără şi nevătămată.

Daisy era încântată.

Conversaţia trecu apoi la subiectul preferat al acelei veri: noul şi stilatul rege al Angliei, Edward al VIII-lea, şi povestea lui de dragoste cu Wallis Simpson, o americancă despărţită de cel de-al doilea soţ al său.

Presa londoneză nu pomenea nimic despre asta, mulţumindu-se să consemneze prezenţa doamnei Simpson pe listele de oaspeţi de la diverse evenimente organizate de Casa Regală; însă mama lui Daisy primea ziarele americane, iar acestea musteau de speculaţii cu privire la divorţul soţilor Simpson şi la posibila căsătorie a lui Wallis cu regele.

— Nici nu se pune problema, rosti Fitz cu severitate. Regele este capul Bisericii Anglicane. Pur şi simplu nu se poate căsători cu o femeie divorţată.

Când femeile se retraseră, lăsându-i pe bărbaţi să-şi savureze coniacul şi trabucurile, fetele se duseră în grabă să se schimbe. Daisy hotărî să-şi scoată în evidenţă feminitatea, aşa că alese o rochie de bal din mătase roz cu floricele, la care avea o jachetă asortată, cu mâneci scurte şi bufante.

Eva purta o rochie din mătase neagră, extrem de simplă, fără mâneci. În ultimul an slăbise, îşi schimbase coafura şi învăţase – sub îndrumarea lui Daisy – să se îmbrace într-un stil nepretenţios, care i se potrivea cel mai bine. Eva era tratată acum ca o membră a familiei şi Olgăi îi plăcea nespus să-i cumpere haine. Daisy se gândea la ea ca la o soră.

Afară era încă lumină când ei urcară în maşini şi în trăsuri pentru a străbate cei opt kilometri până în centrul oraşului.

Cambridge i se părea lui Daisy cel mai pitoresc loc pe care-l văzuse vreodată, cu străduţele sale şerpuitoare şi cu clădirile elegante ale colegiilor. Opriră în faţă la Trinity şi Daisy admiră statuia fondatorului acelei instituţii, regele Henric al VIII-lea. Când trecură prin poarta de cărămidă veche din secolul al XVI-lea, Daisy scăpă o exclamaţie de plăcere la priveliştea ce-i apăru în faţa ochilor: o curte mare şi pătrată, cu o peluză verde şi îngrijită, străbătută de alei pavate şi cu o fântână extrem de complexă ca arhitectură în mijloc. Pe toate cele patru laturi, clădirile roase de vreme, din piatră aurie, constituiau fundalul pe care tinerii în frac dansau cu fete îmbrăcate splendid şi pe unde zeci de ospătari în ţinută de seară treceau cu tăvi pline cu pahare de şampanie. Daisy bătu din palme de fericire: era exact ce-i plăcea cel mai mult.

Dansă cu Boy, apoi cu Jimmy Murray, după care cu Bing, care o trase mai aproape de el, coborându-şi mâna dreaptă de pe spatele ei pe şolduri. Ea decise să nu protesteze. Formaţia englezească interpretă o imitaţie insipidă de jazz american, însă cânta repede şi tare, ştiind toate şlagărele recente.

Se lăsă întunericul şi curtea pătrată fu luminată de făclii. Daisy luă o pauză pentru a vedea ce mai face Eva, care nu era foarte sigură pe sine, având nevoie uneori de prezentări. Însă părea că îşi făcuse griji inutil: o găsi pe Eva discutând cu un student extrem de arătos, într-un costum puţin cam mare pentru el. Eva i-l prezentă, spunându-i că se numeşte Lloyd Williams.

— Discutam despre fascismul din Germania, rosti Lloyd, ca şi cum Daisy ar fi fost interesată să se alăture conversaţiei.

— Cât de plictisitor din partea voastră, zise Daisy.

Ignorând replica ei, Lloyd spuse:

— Am fost la Berlin acum trei ani, când a venit Hitler la putere. Nu am întâlnit-o pe Eva atunci, dar se pare că avem câteva cunoştinţe comune.

Apoi apăru Jimmy Murray şi o invită pe Eva la dans. Lloyd părea vizibil dezamăgit să o vadă plecând, dar îşi reaminti bunele maniere şi o invită la rândul lui pe Daisy, apropiindu-se împreună de formaţie.

— Prietena ta Eva este o persoană foarte interesantă, îi zise el.

— Vai, domnule Williams, asta-i exact ce vrea să audă orice fată de la partenerul ei de dans, replică Daisy.

De îndată ce rosti aceste cuvinte regretă că le spusese, temându-se că fusese prea arţăgoasă. Însă el păru amuzat. Zâmbind, îi spuse:

— O, Doamne, ai mare dreptate! Primesc dojana, căci este corectă. Trebuie să fiu mai galant.

Ei îi plăcu imediat felul în care reuşea el să facă haz de sine însuşi. Asta demonstra o mare încredere.

El o întrebă:

— Şi tu stai la Chimbleigh, ca Eva?

— Da.

— Înseamnă că tu eşti cea care i-a dat lui Ruby Carter bani pentru dentist.

— De unde mai ştii şi asta?

— Suntem prieteni.

Daisy era surprinsă.

— Sunt mulţi studenţi care se împrietenesc cu menajerele?

— O, Doamne, cât snobism! Şi mama mea a fost menajeră înainte să ajungă deputat în