— Am ştiut întotdeauna să mă conduc fără să cer sfaturile nimănui, scumpul meu Antinous. Cu Landis şi cu Barracuda, am să mă socotesc atunci cînd voi crede de cuviinţă.

Antinous îl privi cu indulgenţă.

— Ţi-ai schimbat înfăţişarea, dar nu şi firea. Faci imprudenţe ca un simplu începător.

— Nici nu se gîndeşte că riscă să-l supere pe marele boss, interveni

Bolencc.

— Marele boss nu s-a temut să mă supere, bănuin-, du-mă că aş fi înstrăinat şaizeci de milioane de dolari cuvenite organizaţiei.

Antinous şi Bolence se priviră cuprinşi de alarmă. Vin-cenzo Genovese depăşea măsura, îngăduindu-şi să-l critice pe marele boss. Chiar dacă în sinea lor nu erau întotdeauna de acord cu metodele de conducere ale acestuia, nu-şi exprimau niciodată verbal dezaprobarea.

Antinous îşi goli paharul de whisky, spre a ocoli un răspuns care l-ar fi putut târî pe o pantă primejdioasă.

Jack Bolence se uită gînditor la Mircea. Bănuielile pe care le nutrise în legătură cu identitatea celor doi Genovese — dinainte şi după operaţia estetică — se risipeau pe zi ce trecea.

— Nu trebuie să-l critici pe marele boss. spuse sentenţios Antinous. întotdeauna a fost binevoitor cu tine. Ţi-a încredinţat cel mai însemnat sector...

— Ca să mă deposedeze mai tîrziu în favoarea lui Landis. Antinous se prefăcu a nu remarca întreruperea.

— Deşi planează asupra ta grave, foarte grave bănuieli, ţi-a acordat un termen de şase zile spre a te disculpa. Pe altul l-ar fi lichidat fără discuţie.

— Mărinimia lui este impresionantă, replică Mircea. Adăugă cu cel mai nevinovat aer : Dacă mă lichida, zburau definitiv cele şaizeci de milioane.

Atîta timp cît rămîn m viaţă mai sînt sorţi să fie recuperate.

Bolence chicoti :

— Zi-i Vincenzo şi lasă-l în pace.

Pe fruntea lui Antinous se aşternuse o umbră prevestitoare de lucruri neplăcute.

—Marelui boss i s-au semnalat în ultimele zile o serie de morţi violente.

Şi lui nu-i plac violenţele, fiindcă pot trezi atenţia poliţiei. Marele boss — ştii prea bine — doreşte ca organizaţia să funcţioneze şi să se dezvolte onorabil. Fără crime şi fără zguduiri.

Antinous vorbea răspicat şi onctuos ca un prelat. Bolence îl asculta cu admiraţie.

„Mare şmecher, reflectă el. Face pe diplomatul. Dar cu Vincenzo nu-i merge."

— Poţi să-l încredinţezi pe marele boss, spuse Mircea; că n-am lăsat şi nici nu voi lăsa pe urmele anchetei mele corpuri delicte, care să compromită organizaţia.

— Vom vedea, zise Antinous, aşezînd eu grijă paharul pe masă. Vincenzo, îmi dai voie să mă retrag ? Mergi, Jack ?

— Rămîn. spuse Bolence. Vreau să mai stau de vorbă cu Vincenzo. Voi reuşi, poate, să-l conving că e bine să lucreze cu mai multă... discreţie.

— Iţi urez succes, Vincenzo, rosti Antinous, întorcîn-du-se spre Mircea şi întinzîndu-i prietenos mîna.

îndată ce rămase singur cu gazda sa, Jack Bolence se aşeză pe canapeaua din faţa căminului. Rămase cîtva timp cu privirile aţintite asupra vetrei goale, ca şi cînd l-ar fi fascinat dansul unor flăcări scornite de imaginaţia sa.

Mircea nu-i tulbură meditaţia. Era bucuros de acest intermezzo, căci îi îngăduia să cugete mai adînc asupra sensului ascuns al vorbelor lui

Antinous.

Bolence îşi frecă uşor bărbia osoasă :

— Vincenzo, îţi aduc o veste neplăcută. N-am vrut să ţi-o spun în prezenţa lui Antino'us. Doctorul Butler e mort. I s-a administrat o doză de cianură în avionul care-l aducea de la San Francisco. Confruntarea ta cu Butler nu mai poate avea loc. Pentru tine e o lovitură serioasă...

Mircea îl asculta fără să clipească. Dar sub masca acestui calm desăvîrşit, nervii i se încordaseră gata să plesnească. Inima îi bătea sarabanda. Din ce primejdie scăpase ! Moartea lui Butler era providenţială. O confruntare i-ar fi pecetluit soarta.

— într-adevăr grea lovitură, replică el. Butler era singurul care putea să mă identifice, spălîndu-mă de orice suspiciune. Se ştie cine 1-a suprimat ?

— Nu.

— Bănuieli ?

— Destule. Adversarii tăi nu se sfiesc să afirme că tu ai pus la cale asasinatul. Cică l-ai ucis ca să scapi de o confruntare, care ţi-ar fi dezvăluit impostura.

— Stupid. Mijloacele mele de acţiune sînt limitate. A avut grijă Barracuda şi Landis să-mi lege — în mod practic — mîinile.

—Nu s-ar spune că sînt tocmai legate, zise Bolence scoţîndu-şi din buzunar o pilă minusculă, cu care începu să-şi rotunjească vîrful unghiilor.

Aş vrea să mai discutăm ceva.

— Te rog !

— Transportul tău de cenuşă de la Hong-Kong.

— Ei, ce e cu el ?

— Mi-ai oferit acum două luni zece la sută, ca în lipsa ta să mă ocup de intrarea lui în America. Pot să te anunţ că azi sau mîine Andromeda trebuie să sosească la San Francisco.

— Şi?

— La ora actuală, tu eşti prea hărţuit ca să mai ai o grijă în plus. Cedează-mi transportul şi eu îţi ofer treizeci la sută din valoarea lui.

— Treizeci ? replică Mircea. De la patruzeci stăm de vorbă. Iar la cincizeci am bătut palma.

Bolence îşi întrerupse ocupaţia.

— Şi riscurile ? Le suport numai eu ?

— Deloc. Fiecare parte cu riscurile ei. Eu le-am suportat la Hong-Kong, tu le suporţi la San Francisco. Fifty-fifty. Şi sînt ispitit să accept combinaţia numai fiindcă am nevoie de bani lichizi.

—Ştii prea bine că nu e uşor să plasezi cenuşă în valoare de zece milioane de dolari. Afară de asta, dacă organizaţia află că faci trafic de cenuşă pe cont propriu, te compromiţi definitiv.

Mircea replică tăios :

— Dacă vrei — bine, dacă nu — vorbim de altceva. De femei, de pildă. Ieri, am văzut una teribilă la Las Ve-gas. Dar n-am putut să fac nimic. Se ţinea poliţia după mine.

— Ai fost la Las Vegas ? întrebă Bolence.

— Da.

—Curios ! Şi Landis este de două zile la Las Vegas. —- Precis ? întrebă

Mircea, privindu-l deodată cu interes. Şi în ce scop ?

— Nimic important. îşi petrece tcekend-ul. Cel puţin aşa a spus. De altfel nu e singurul. Chuck a plecat la Miami, Scottie în Bahamas. Cred că şi eu am să dau o căită pînă la San Francisco.

— Aha !

— Atunci aşa rămîne, zise Bolence. îţi ofer patruzeci la sută.

—