Ce amestec avea Bolence în toate acestea ? De ce îi vorbise Barracuda despre pasiunea lui Bolence pentru orhidee ? O făcuse întîmplător, sau cu un anumit scop ? Bolence îi era prieten sau duşman ? Greu de răspuns în vreme ce-şi arunca într-o valiză diplomat cîteva obiecte de toaletă, Mircea analiza pe toate feţele noile perspective deschise de Barracuda.

Abe rezervase telefonic două locuri în primul avion sare avea să-i ducă non stop — la San Francisco.

— Nu uita să închiriezi o maşină, recomandă el locotenentului său.

În clipa în care Abe ridică iarăşi receptorul, Sám îşi virî nasul pe uşă.

— O domnişoară, boss. se adresă el lui Mircéa, fă-cîndu-i ştrengar semn cu ochiul.

Mircea schimbă o privire cu Abe.

— Ce domnişoară. Sam ?

— N-a vrut să-mi spună numele.

— Abe. du-te şi vezi cine e. Abe ieşi urmat de Sam.

Mircea închise furios valiza. Vizitele feminine, foarte agreabile în alte împrejurări, nu-i făceau de data aceasta nici o plăcere. Nu avea nevoie de complicaţii. Mai ales acum cînd se pregătea pentru o expediţie de care depindea poate existenţa sa.

Abe apăru peste cîteva momente. îi venea să rîdă.

— Cine e ? întrebă Mircea.

— Cora, boss. Arde de nerăbdare să te vadă. Vrea să-ţi scoată ochii,

fiindcă ai sosit la New York fără să o anunţi.

Mircea-se scarpină în cap.

Dosarul lui Genovese. de la Palermo, conţinea şi fişa Corei Talbot. Dansatoare de cabaret, amantă en titre' a lui Genovese, era foarte cunoscută în cercurile Mafiei din New York.

— Cine mi-o fi-trimis-o şi p-asta pe cap ? rosti el iritat. Acum numai de aşa ceva nu-mi arde.

— A vrut să vină peste dumneata, dar n-am lăsat-o, zise Abe. Am încuiat- o în bibliotecă.

„Sînt supus la o nouă probă", reflectă Mircea.

Constată îneîntat că nu mai resimţea nici o emoţie. Începuse să se călească.

— Bine. am să cobor in bibliotecă,'zise el. Peste cît timp decolează avionul

?

— Peste o oră, boss. Perfect. într-un sfert de oră lichidez cu Cora,

zise el.

— Mira-m-aş, exclamă Abe, care cunoştea temperamentul vulcanic al dansatoarei.

Mircea îşi bombă pieptul şi părăsi dormitorul, luind-o spre bibliotecă.

Cora îl aştepta, fumînd nervoasă o ţigară egipteană. Zvîrleă fiyn pe nări ca bidivii din poveşti. La apariţia lui Mircea, îl privi lung,, apoi mutîndu-şi cu limba ţigara în colţul gurii îşi priponi miinile în şolduri.

— Damn ii ! exclamă ea în cel mai pur slana din East Side.

Expresia, potrivită mai degrabă hamalilor din port, izbi neplăcut urechea lui Mircea.

— Hello, Cora ! rosti el calm, apropiindu-se de vizitatoare.

— Şi tu cine dracu mai eşti ? Lascalzo, Capozzola ? V-aţi dat cu toţii faţa la întors ? Unde-i Vincenzo ?

— Vincenzo e aici, replică el, arătîndu-se cu un gest larg. îşi strecură apoi mina pe sub braţul tinerei femei si încercă s-o cuprindă de mijloc.

Cora se răsuci ca o sfirlează şi se îndepărtă neîncrezătoare de el.

Făcuse nişte ochi rotunzi, plini de uimire. Era frumoasă. Dar de o frumuseţe vulgară, de chorus girl. Purta a rochie brodată cu jeuri, aţît de scurtă, încît ii dezgolea picioarele — ce-i drept, sculpturale — cu o palmă mai sus de genunchi. Un colier de diamante şi două brăţări încrustate cu smaralde şi rubine scăpărau ca focul. Părul lăsat într-un fel de cascadă aurie, de o parte? şi de alia a feţei, îi acoperea în parte ochii. Coafura aceasta

— care ajunsese iarăşi la modă după o eclipsă de peste şaizeci de ani — îi dădea înfăţişarea unui cîine cocker, cu urechi lungi, lăţoase.

— Tu eşti, Vincenzo ?

— Da, împărăteaso, replică Mircea, zîmbind. Replica era ieftină, dar în clipa aceea avea o oarecare savoare.

— Nu semeni deloc, rosti Cora bănuitoare.

— Serios ? Nu-i nimic. Ai să mă recunoşti îndată, zise el cu superbă nepăsare. Du-te sus şi... dezbrăcarea.

— Eşti de o îndrăzneală !... exclamă ea sufocată.

— Hai, şterge-o mai repede, o repezi el.

-— Te-ai înapoiat la New York fără să-mi dai de ştire.

— Vreau să-mi păsirez ineognito-ul.

— Ce să-ţi păstrezi ?

— Anonimatul. Să-mi ascund prezenţa.

— Cu alte cuvinte, să te ascunzi de mine, strigă ea furioasă. Nu-mi scapi atît de uşor.

Mircea o privi cu îngăduitoare superioritate.

— Nu mă mai plictisi şi porneşte-o sus. Galop...

— Aşa, pe gratis ? Vii din Europa şi nu-mi aduci nimic ?

El ridică din umeri,

— Dac-ai şti prin ce-am trecut.

Scoase din buzunar portofelul doldora cu dolari. îl desfăcu sub ochii lacomi ai dansatoarei, piguli zece hîrtii de cîte o mie şi i le vîntură pe sub nas.

— Cumpără-ţi o brăţară cu briliante, de Ia Cartier. Cora înşfacă la.

repezeală banii şi îi vîrî in poşetă.

Chipul i se destinse într-un zîmbet seducător.

— încep să te recunosc, Vincenzo.

Se îndreptă spre uşă, legănînd seducător din şolduri. După ce puse mîna pe clanţă, se întoarse spre el, şi-i aruncă pe sub gene o privire încărcată de promisiuni.

— Hai mai repede, se alintă ea ca o pisică. Hm ! Te-ai făcut mai frumos. Bine te-a aranjat doctorul ăla.

— Cine ţi-a vorbit despre treaba asta ?

— Secret, replică ea surîzînd cu cochetărie. Deschise uşa, îi aruncă o ultimă ocheadă, apoi ieşi. Mircea suspină şi se uită la ceas. Trecuseră zece minute.

Abe apăru în bibliotecă.

— M-a dat afară din dormitor, boss. Nici n-am apucat să ies bine din cameră, că a şi început să se dezbrace. Am ştiut eu că n-ai să-i rezişti.

Mircea pocni din degete.

— îmi pare rău, dar de data asta te-ai înşelat. Nu vreau să pierd avionul. Unde e valiza mea ?

— Sus.

— Atunci las-o acolo. Haidem !

— Unde ?

— La San Francisco.

*

* *

La orele opt, avionul Super Jet Boeing decola de pe aeroportul John

Kennedy, îndreptîndu-se spre West.

Marele New York, ocean de scînteieri orbitoare, se desfăşura în toată grandoarea. Zgîrie-norii îşi înălţau spre culmile văzduhului siluetele scăldate în şiraguri de lumini scăpărătoare. Arterele de circulaţie străluceau ca nişte fluvii de lavă incandescentă. Calea Lactee şi Brodway-ul îşi făceau o aprigă concurenţă. Mircea contempla fascinat feeria acestui oraş supercivilizat, în care ii pîndeau primejdii mai mari decît în plină junglă.

Spre West, o geană de purpură sublinia zarea. Avionul zbura vijelios în urma soarelui apune.