Cărți «Cenusa si orhidee la New York descarcă top romane de dragosste .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
în curînd întunericul se lăsă asupra firii. Super-Jetul plutea între miriadele de stele şi miriadele de sclipiri terestre. Pentru Mircea, pe care întîmplarea îl făcuse să călătorească numai noaptea, America văzută din avion apărea sub înfăţişarea unei imense întinderi de întuneric, presărată ici şi colo de aglomerările de licurici ale oralelor.
Abe habar n-avea de frumuseţile priveliştilor nocturne, Pofticios, se înfrupta dintr-un foarte opulent choix de hors d'ceuvres, prezentate pe o tavă de o stewardesă blondă, cu contururi de vedetă holywoodiană.
Mircea se delecta cu o prepeliţă în aspic, stropită cu vin de Malaga.
— I-ai făcut figura bietei fete, boss, spuse la un moment dat Abe, printre îmbucături. Ca să fiu cinstit, nu mă aşteptam să mai apucăm avionul.
Mircea sorbi puţin vin.
— Cînd am văzut-o în bibliotecă, am fost ispitit să :unîn plecarea. Dar după ce mi-am dat seama de adevăratul scop al vizitei ei, m-am răcorit ca după un duş rece. Puteau găsi un truc mai subtil ca să mă verifice.
Abe îşi goli paharul de vin.
— Biafa Cofa. Cred că e pentru prima oară că i se trage o asemenea caeialma. O faci să-şi piardă încrederea în propriile ei puteri de seducţie. Izbucni în rîs. Ji creezi un complex de inferioritate. Mă tem însă că n-o să ţi- o ierte.
— Lasă, îi trece. îi cumpăr o haină de vizon şi o potolesc, replică Mircea, cu lenevoasă nepăsare.
Timpul se scurgea pe negîndite.
Asistară la un film „tare" cu Steve McQueen, întitulat Bullitt, se răcoriră cu cîte un Highball urmat de o serie impresionantă de cocteiluri seci, ca la miezul nopţii să se trezească odihniţi şi bine dispuşi pe aeroportul oraşului San Francisco.
Automobilul închiriat telefonic — un Ponliac Le Mans, purpuriu — îi aştepta în parking.
Drumul pînă în centru îl parcurseră în tăcere. Mircea se străduia să-şi ascundă curiozitatea şi interesul trezit de acest oraş în care păşea pentru prima oară. Admira bulevardele inundate de lumină, străzile drepte, în pantă pronunţată, priveliştea oceanului care-şi desfăşura apele poleite de razele lunii.
Avură norocul să găsească două camere libere la F ai r mont Hotel.
Îndată după instalare, Mircea chemă la telefon New York-ul. După o scurtă convorbire, bău un ultim pahar cu whisky, apoi se culcă. Dormi adine cîteva ore. Se trezi o dată cu răsăritul soarelui. Era nerăbdător să pornească în expediţie. Pînă la ora 9,30 cînd se deschideau magazinele, timpul îi păru că se scurge cu încetineală.
Luară breakjasl-u] într-un restaurant italienesc de pe Van Ness Avenue. în timp ce-şi sorbea cafeaua, Mircea cercetă o carte de telefon. Nu-i fu greu să găsească adresa florăriei The Blue Orchid.
— Vom afla foarte repede dacă ne-am angajat pe drumul cel bun, se adresă el lui Abe. Cred însă că instinctul nu mă înşeală...
Mircea se uită la ceas. Se făcuse ora nouă. Abia îşi mai stăpînea neastâmpărul. Pînă la zece îşi omorîră timpul dînd o raită prin Sausalito.
unde Abe avea un prieten din copilărie. Prietenul lipsea însă din oraş. Traversarea — dus şi întors — a podului Golden Gale, fîşie nesfîrşitâ de oţel; suspendată la o înălţime ameţitoare peste apele albastre ale golfului, ii prilejui o adevărată încintare.
La zece şi un sfert, Ponliac-ul opri în faţa florăriei.
Cu aerul preocupat al unui om de afaceri, Mircea intră neînsoţit în magazin şi după ce îşi plimbă critic privirile asupra orhideelor magnifice expuse cu artă, se întoarse spre una din cele două vînzătoare :
— Aş vrea să fac o comandă mai mare.
— Regretăm, domnule, comenzi mari nu putem primi. Avem deja o serie de clienţi...
— Sînt dispus să plătesc orieil.
— Vă cred, dar ne este imposibil. încercaţi la alte florării. Vă recomand firma...
Mircea o întrerupse cu un gest.
— N-am nevoie de recomandări, ci de orhidee, Florile astea îmi plac. Ce să mai lungim vorba. Vreau să discut cu patronul...
— Mr. Flaschman, directorul firmei noastre, lipseşte din oraş. încercaţi mîine sau poimîine.
La auzul acestui nume. Mircea simţi o imensă satisfacţie. Instinctul său nu-l înşelase. Era imposibil să fie o coincidenţă de nume.
— Timpul meu e preţios. Nu-mi place să las treburile de azi pe mîine.
— îmi pare rău, dar nu vă pot oferi altă soluţie. Mr. Flaschman este plecat la serele noastre.
— Unde sînt aceste sere ?
— Oh. departe, domnule. Aproape de San Diego. La Escondido. Aşa că va trebui să aşteptaţi...
Mircea îşi încreţi fruntea, ca şi cînd ar fi reflectat adînc.
— Bine, rosti el resemnat. Am să trec mîine pe aici.
— Vă rugăm, domnule. Dacă vine Mr. Flaschman, cine să-i spun că 1-a căutat ?
— Smith. Terence Smith.
Mircea părăsi florăria, urmărit de privirile întrebătoare ale vînzătoarei.
Cînd se văzu în maşină exclamă voios :
— Abe. am impresia că sintem pe pista cea bună. Plecăm la Los Angeles. Abe scoase din seiful de bord un pliant cu orarul avioanelor. 11 desfăcu.
— Primul avion pleacă la Los Angeles peste două ore.
— În cazul ăsta, mai repede ajungem cu maşina.. În două ore, două ore jumătate, sîntem acolo,
— O.K., boss.
Ponriac-ul porni, integrîndu-se în şuvoiul de automobile care se scurgeau spre sud.
Mai tot timpul drumului pînă la Los Angeles, acul vitezometrului oscilă între optzeci şi o sută douăzeci de mile pe oră. Numai prin oraşe sau la încrucişările de drumuri. Abe micşora viteza, spre a nu intra în conflict cu agenţii de circulaţie. Mircea îi recomandase în mod expres să evite orice contact cu poliţia.
La unu fără un sfert intrară în Los Angeles,
Prînziră la Brown Derby, faimosul restaurant al vedetelor Hollywood-ului de pe Wilshire Boulevard. iar la două şi jumătate porniră mai departe.
Abe cunoştea bine drumul pînă ia Escondido. Copilăria şi adolescenţa şi le petrecuse în California.
Ieşiră din Los Angeles prin Long Beach şi se angajară pe şoseaua 101 A
care şerpuia de-a lungul Oceanului Pacific.
Pontiac-ul gonea acum pe panglica alburie de asfalt. Cauciucurile fîşîiau, motorul susura lin. Pe stînga şoselei defilau ascunse pe jumătate după perdele de vegetaţie, cluburi, restaurante