populare, magazine cu firme multi- colore. Spre dreapta se deschideau vastele perspective ale oceanului scăldat în soare. 'în zare se profilau coastele de un verde smarald ale Insulei Cătălina.

Trecură prin Laguna Beach cu vilele ei albe, umbrite de palmieri supli şi ieşiră iarăşi la şosea deschisă.

— La prima staţie de benzină trebuie să facem plinul, zise Abe.

— Cu ocazia asta bem şi cîte o Coca-Cola, replică Mircea. Zăpuşeala mi-a uscat gîtlejul.

Stopară în preajma unei staţii de benzină. Cîteva automobile îşi aşteptau rîndul.

Abe şi Mircea coborîră din maşină, spre a-şi mai dezmorţi picioarele.

— Mai sînt cincizeci de mile pînă la Escondido, spuse Abe.

— Perfect, răspunse Mircea. în mai puţin de o oră vom avea plăcerea să stăm de vorbă cu Mr. Flaschman.

În aceeaşi clipă, o maşină a poliţiei opri, în dreptul automobilelor staţionate. Coborîră doi agenţi, care se apropiară de P o n t i a c . Îl examinară fugitiv, apoi unul din ei făcu un semn lui Abe.

— Hei, e a dumitale ?

Abe aruncă o privire întrebătoare asupra Iui Mircea, apoi replică :

— Pentru moment e a mea.

— Sînteţi împreună ? mai întrebă agentul arătîndu-l cu un deget pe

Mircea.

— Da. Sîntem împreună.

— Atunci fiţi buni şi urmaţi-ne. Abe se încruntă.

— De ce ? întrebă el arogant.

— O să aflaţi îndată. Haidem.

Abe vru să protesteze, dar Mircea îi făcu semn să tacă.

— Vă rugăm, zise el.

Se urcară în maşina poliţiei, care făcu drumul întors.

Mircea fierbea. Intervenţia asta neaşteptată a autorităţilor îi strica toate socotelile. Deodată îi fulgeră o întrebare. Nu cumva Sehiarelli, dîndu-i de urmă, folosise această cale spre a lua legătura cu el ! Mutrele poliţiştilor erau impasibile ca nişte măşti.

În mai puţin de cinci minute opriră în faţa clădirii poliţiei locale. Escortaţi de unul din agenţi, intrară într-o sală despărţită în două printr-o balustradă de lemn. La un birou dormita un sergent în uniformă.

— I-am adus, zise agentul. Sergentul în uniformă tresări.

— Pe cine ?

— Am interceptat Pontiac-u] furat.

Sergentul îşi duse mina la gură, acoperind un zîm-bet. Se întoarse spre

Mircea şi spre Abe.

— Vă rog să no iertaţi. A fost o confuzie. Sîntcţi liberi. Cred că maşina dumneavoastră vă aşteaptă afară.

— Nu. Am lăsat-o la o staţie de benzină, la ieşirea din oraş. Am fost luaţi pe sus.

— Vă cerem scuze. Simpson, condu-i pe domnii pînă la staţie.

— Mulţumesc, prefer să luăm un taxi, spuse Mircea.

— Mă rog, cum doriţi. Mircea şi Abe ieşiră în stradă. Sergentul fulgera cu privirea pe agent.

— Simpson, eşti un dobitoc. Iată. a zecea gafă pe care o faci în luna asta. încă una şi zbori. Pontiac-ul roşu a fost găsit acum o jumătate de oră. Altădată să-ţi notezi mai bine numerele matricole.

 

*

* *

În taxiul care-i ducea spre staţia de benzină, Abe respiră adînc.

— Am scăpat uşor, şopti el, ca să nu fie auzit de şofer. Am avut noroc că nu ne-au reţinut mai mult ! Acum orice minut e preţios.

Mircea nu răspunse. Trecuse şi el prinţr-o oarecare emoţie. Deodată, Abe exclamă mirat — Ia uite, arde staţia de benzină.

Un fum gros se ridica spre sud, vălălucindu-se în văzduh.

Taxiul opri la o depărtare apreciabilă de locul în care cu cîteva minute înainte strălucea în soare staţia fle benzină, dar care acum nu mai era decît un rug imens. Ponliac-u] roşu, spintecat şi înnegrit de puternica deflagraţie, zăcea răsturnat pe o rînă. Rămăşiţele cabinei şi ale pompelor de benzină fuseseră aruncate la cîteva zeci de metri. Două din maşinile care aşteptaseră la rînd ardeau ca nişte torţe.

Cadavrul calcinat al unuia din amploaiaţii staţiei zăcea alături de craterul unuia din rezervoarele subterane, smuls din pămînt de forţă exploziei.

Dinspre Laguna Beach se auzea vaietul modulat ai unor sirene, care creşteau în intensitate.

Curioşii se adunară în jurul pălălăi ei.

— Ce s-a intîmplat ? întrebă Mircea pe unui din ei.

— O nenorocire, replică un bătrînel surescitai. Maşina aceea roşie, arătă el cu un'gest resturile Ponliac-ului purpuriu, a făcut explozie, incendiind depozitul do benzină şi două automobile.

Mircea schimbă cu Abe o privire plină de subînţelesuri.

— Haidem, îi şopti el, înapoindu-se spre taxi. Poliţia nu trebuie să ne găsească aici. Altfel ne vor reţine pentru cercetări,.. E preferabil să dispărem.

în vreme ce taxiul îi ducea spre centrul Lagunei Beach. Abe rosti gînditor :

— Explozia asta trebuia să ne spulbere pe noi. Aş pune pariu... Prietenii au instalat maşina infernală în timp ce luam masa la Brown Derby.

— Arestarea ne-a salvat de la moarte, zise Mircea.

Se simţea invulnerabil, ca un cavaler medieval îmbrăcat într-o armură strălucitoare. Norocul era de pârtia lui. Şi asta îi sporea încrederea în propriile forţe, în steaua care-l călăuzise pînă acum, ferindu-l de primejdii.

Şi Abe încerca vag o senzaţie asemănătoare. Alături de şeful său orice îndrăzneală îi era permisă. Victoria trebuia să fie a lor, fiindcă erau protejaţii soartei.

— Unde o fi pe aici o agenţie de închiriat maşini ? zise Abe.

— Cred că e preferabil să cumpărăm un automobil de ocazie, opina Mircea. Am prăpădit pînă acum două maşini închiriate. Societăţile de asigurare vor întreprinde cercetări. Vom atrage atenţia asupra noastră. Şi nu este de dorit.

— Ai dreptate, recunoscu Abe.

Mircea intră în vorbă cu şoferul taxiului, un negru serviabil, care se oferi să-i conducă la o agenţie cu maşini de ocazie.

— Nu o să găsiţi acolo Rolls-Royce-uri sau Cudillac-uri, spuse negru. Nu va fi insă greu să daţi peste vreo maşinuţă onestă, puţin rulată, cu care să vă faceţi treaba.

Mircea îi dădu bacşiş cîţiva dolari. Informaţia era demnă de reţinut. Patronul agenţiei, bovin, apoplectic, cu un pîntecc imens îndiguit de o vestă albă. cu nasturi negri, îi arătă cîteva maşini vetuste. Vopseaua proaspătă nu izbutea să le ascundă îndelungatele state de serviciu.

Semănau cu nişte femei bătrîne care încearcă să-şi mascheze sub grosimea fardului reţelele de riduri.

Mircea strîmbă nemulţumit din nas.

— Am şi ceva mai bun, spuse patronul, freeîndu-şt mîinile. însă costă scump. Maşina unei vedete de cinema... Discreţia profesională nu-mi îngăduie să-i divulg numele. Vreţi s-o vedeţi ?

Mircea încuviinţă, clătinînd din cap.

Teşiră din