Mircea tuşi încurcat.

— N-aş putea să spun...

— De mine te fereşti ? întrebă unchiul Gino cu mîh-nire. Numai în jurnale s-a scris de cinci inşi. Pe Diamond nu l-ai curăţat tu ?

Mircea încercă să recapituleze tot cş citise în presă despre lumea gangsterilor din America. Bătrînul îi vorbise despre New York, despre o execuţie pe scaunul electric ; asta însemna că teatrul isprăvilor personajului pe care-l întrupa se situa desigur, în Statele Unite. îşi aminti brusc că citise demult despre un oarecare Vincenzo Genovese, unul dintre capii traficului internaţional de stupefiante. Inclus de F.B.I. într-un grup de gangsteri notorii de origine italiană care urmau să fie expulzaţi în Statele Unite, Genovese avusese ghinionul să fie implicat între timp, în asasinarea unor agenţi ai Biroului Narcoticelor. Ca să scape de scaunul electric, se făcuse nevăzut. De atunci îl căutau toate poliţiile din emisfera occidentală. Mircea regreta că nu se documentase mai temeinic în acest domeniu. Dacă-l întruchipa pe Vincenzo Genovese trebuia să joace tare. Operaţia chirurgicală estetică la care se supusese acest gangster pentru a-şi schimba înfăţişarea cu scopul de a scăpa de urmărirea autorităţilor şi probabil şi de răzbunarea vreunei bande rivale stătea la baza unui truc care putea să aibă consecinţe tragice. Ce se va întâmpla dacă Vincenzo Genovese va apărea pe neaşteptate dezvăluindu-i astfel impostura ? Ori dacă se va ivi vreun ins care cunoştea noul chip al gangsterului ?

îndată ce se va vedea pe uscat va profita de ocazie spre a-şi lua tălpăşiţa. Nu ştia încă unde îl ducea unchiul Gino, dar nu va întirzia să afle.

— Diamond Joe şi-a meritat soarta, declară el cu prudenţă.

— Dar Slim Keyes ? îl iscodi unchiul Gino.

— Slim s-a ales cu ceea ce trebuia să se aleagă.

— Ştiu. Zece gloanţe în burtă ! Întotdeauna am spus că violenţa îţi va cauza neplăceri. Vezi ce-ai păţit ? Dacă nici Onorata Familie n-a mai putut să te ajute...

— Nu mă plîng, zise Mircea străduindu-se să nu spună prea mult.

Onorata Familie era desigur, o expresie care ascundea o organizaţie puternică. M-am aflat adesea în situaţii grele, continuă Mircea, fără să fiu ajutat cum ar fi trebuit...

— Nu cîrti, Vincenzo, îl dojeni unchiul Gino. Ai noştri au făcut tot ce-au putut. Vrei să spui că nu-i aşa ?

Mircea încercă să se ridice într-un cot. ,

— Prefer să tac. Au! Iar mă doare !

— Te las să te odihneşti, spuse unchiul Gino. Avem tot timpul să mai stăm de vorbă. Vrei un pahar de Marsala sau de Etna ? O să te pună pe picioare !

— Aş prefera un whisky, zise Mircea. în America m-am învăţat cu băutura asta.

Bluful era mai mult decît necesar în actuala situaţie.

— Whisky ? Unchiul Gino se scarpiră în cap. Să-l întreb pe Ugo dacă are puţin whisky pe bord. Tinerii ăştia se topesc după băuturile străine. Se ridică de pe scaun şi se îndreptă spre uşă- Se opri cu mîna pe clanţă. Mîine seară, la Palermo.

Mircea înregistra astfel încă un amănunt. Mergeau la Palermo. în lumea Mafiei. Deoarece înghiţi în sec. Mafia. Nu cumva intrase în mijlocul oamenilor Mafiei ? Cunoştea reputaţia acestei organizaţii.

Unchiul Gino ieşea tocmai pe uşă, cînd Mircea se simţi ispitit să-l strige înapoi şi să-i destăinuie totul. Uşa se închise. Mircea supină adînc. Pierduse o ocazie.

Peste puţin timp îşi făcu apariţia Ugo. Un Ugo domesticit care aducea o sticlă de whisky.

— Unchiul Gino mi-a vorbit mult despre dumneata, spuse el destupînd sticla.

— Cu apă ? întrebă el.

Sec replică Mircea cu emfază, î i plăcea să-l impresioneze pe tinerelul acesta imberb. Ţi-am urmărit activitatea la New York, Don Vincenzo spuse Ugo, în vreme ce-i turna băutura în pahar.

Am auzit şi despre isprăvile dumitale la Chicago, şi la S a n Francisco. Matarella ţi-a dat mult de lucru ? Hm ! replică Mircea cu nepăsare. Nu prea. Ugo făcu ochii mari. Se spune că şi Capone i-a ştiut de frică lui Maia rella.

Mircea rîse cu afectată modestie,

— Capone, Matarella reprezintă trecutul.

— N-ai vrea să mă iei cu dumneata. Don Vincenzo ? întrebă sfios Ugo.

Mircea îşi încreţi sprîncenele,

— Unde să te iau ?

— La New York. Cînd ai să te întorci la New York. 1 Yod că ai să te întorci în Statele Unite, nu-i aşa ?

— Da, desigur, răspunse Mircea. îndată ce-mi aranjez treburile.;.

— Am auzit că numai dumitale îţi ştie de frică Don Ctrro. Şi Piesele de 90

se tem de sosirea dumitale la Palermo. Cică ai să te dedai la violenţe...

— Depinde, replică Mircea, întrebîndu-se ce însemn a u acele Piese de 90.

„Sînt un mare personaj, îşi zise el, de vreme ce atîtea Piese sînt îngrijorate..."

Ugo se uită spre hublou.

— A început să se lumineze. Pînă diseară sîntem la Lipari.

„Deci nu mergem direct la Palermo", reflectă Mircea. Ugo ieşi din cabină. Rămas singur, Mircea se ridică în coate. Durerea de cap îl lăsase, în schimb se simţea încă ameţit. Se pipăi în creştet. îi crescuse un cucui cît un ou de porumbel, dureros la atingere. Se uită în jur. Se afla într-o cabină strimtă, cu patru cuşete, cu un dulăpior şi cu două hublouri, unul în dreapta şi altul în stînga. Deduse că se alia pe un vas de mic tonaj, probabil o navă pescărească.

în cabină stăruia miros de peşte, de cauciuc încins şi de benzină.

La capătul cuşetei văzu agăţată într-un cui haina gris-fer a adevăratului

Vincenzo Genovese. Toate valizele — şi ale lui şi ale lui Genovese — erau orînduite după mărimi pe cuşeta din faţă. Bagajele pe care le moştenise fără voie cereau a fi cercetate. Trebuia să se deprindă cu ele ca şi cînd ar fi fost ale lui.

Coborî de pe cuşetă. Ameţeala îl făcu să se sprijine cîteva clipe de perete.

După ce-şi reveni, se apropie de valizele lui Genovese. Erau trei la număr. Scoase- cheile din buzunarul hainei gris-fer şi le descuie pe rînd. în primele două găsi cîte un costum de lustrin, unul alb şi altui gri închis,