Cărți «O Scrisoare Pierduta descarcă iubiri de poveste online gratis .pdf 📖». Rezumatul cărții:
ZOE: Dar scrisoarea?
TIPĂTESCU: Scrisoarea (se repede la el strigând), unde e scrisoarea?
CETĂŢEANUL: Nu striga (sughite) că ameţesc!… O am la mine scrisoarea. (amândoi îl ascultă şi-l privesc cu îndoială şi nerăbdare nervoasă.) Da.
ZOE şi TIPĂTESCU: S-ar putea!
CETĂŢEANUL: Da… o am la mine. (căutându-se prin buzunare) Ehei! d. Nae zicea că-mi dă zece poli pe ea; zic: nu trebuie, onorabile, parale… slava Domnului… apropitar sunt (sughite), alegător… (sughite şi se caută mereu.) Vorba e… eu (sughite), eu pentru cine votez? (se opreşte din căutat şi cu simplicitate.) Am pierdut-o! (se mai caută, apoi cu hotărâre.) Am pierdut-o!
TIPĂTESCU: A!
ZOE: Ţi-a furat-o Caţavencu!
CETĂŢEANUL: Adică d. Nae. Se prea poate… că am şi dormit… Vezi d-ta (Zoe şi Tipătescu îşi frâng mâinile) fă-ţi idee… dă-i cu bere… dă-i cu vin… dă-i cu vin… dă-i cu…
TIPĂTESCU (apucându-l şi zguduindu-l): Mizerabile! Ce ai făcut?
CETĂŢEANUL (căzând pe un scaun): Nu mă zgudui!
SCENA VIII.
ACEIAŞI – GHIŢĂ PRISTANDA.
PRISTANDA (intră gâfâind într-un suflet, prin fund): Coane Fănică! Coană Joiţico!
TIPĂTESCU şi ZOE: Ghiţă!
PRISTANDA: Vine! vine conul Zaharia!
CETĂŢEANUL (pufnind): Conul Zaharia?… nu mai spune (sughite) că ameţesc…
TIPĂTESCU (lui Pristanda, arătând pe Cetăţeanul turmentat): Ia-l pe nenorocitul ăsta, şi…
ZOE: Şi dă-i drumul prin dos, pe scara a mică.
PRISTANDA (ridicând pe Cetăţeanul turmentat): ‘Aide, cetăţene! (îl împinge spre dreapta)
CETĂŢEANUL: Nu mă-mpinge (sughite) că ameţesc.
PRISTANDA (acelaşi joc): ‘Aide!
CETĂŢEANUL: Vorba e… eu pentru cine votez?…
PRISTANDA: ‘Aide!
CETĂŢEANUL: Nu mă-mpinge (sughite) că ameţesc. (iese, împins de Pristanda)
SCENA IX.
ZOE, TIPĂTESCU, apoi GHIŢĂ PRISTANDA şi TRAHANACHE.
TIPĂTESCU (răpede Zoii): De Zaharia nu avem teamă: ştie tot, dar nu crede nimica… N-ai auzit?
ZOE: Fănică! Fănică! (Ghiţă intră din dreapta) Ce-ai făcut, Ghiţă? Ai fost la Caţavencu?
PRISTANDA: Am fost, coană Joiţico… Se lasă greu, greu de tot: ori o mie de poli, ori deputăţia…
TIPĂTESCU: Trebuie să punem mâna pe el. (hotărât) Du-te Ghiţă, ia jandarmi… viu ori mort, trebuie să mi-l aduci la poliţie, acuma într-un moment…
ZOE: Fănică!…
TIPĂTESCU: Du-te.
PRISTANDA: Ascult! (vrea să pornească spre fund, în momentul acesta intră Trahanache cu aerul triumfător.)
TRAHANACHE: L-am prins cu alta mai boacănă!
ZOE (începând să se jelească şi căzându-i ca leşinată în braţe): Nene! nene!
TRAHANACHE: Joiţico! (către Tip[ătescu]) A aflat?
TIPĂTESCU: Ştie tot!
TRAHANACHE (îngrijind-o, după ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu): Bine, omule, nu ţi-am zis să nu-i spui? o ştiam eu cât e de simţitoare! Iaca vezi! (toţi o îngrijesc) Ei! ţi-am spus că l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacănă… Ghiţă, iute un pahar cu apă. (Ghiţă iese în stânga)
TIPĂTESCU (bătând în palmele Zoii): Care onorabil?
TRAHANACHE (acelaşi joc): Ei, ai puţintică răbdare… Caţavencu, de…
TIPĂTESCU: Cu ce alta?
TRAHANACHE (bătând cu putere în palmele Joiţichii): Cu altă plastografie… Ce plastograf!
PRISTANDA (care a venit cu paharul cu apă): Curat plastograf!
Cortina cade
ACTUL II
(Acelaşi salon)
SCENA I.
TRAHANACHE, FARFURIDI şi BRÂNZOVENESCU stau împrejurul unei mese rotunde, studiând listele electorale; fiecare are câte un creion în mână.
BRÂNZOVENESCU: Şaizeci şi nouă cu roşu, buni… unsprece cu albastru… ai lor…
FARFURIDI: Doisprezece…
TRAHANACHE: Ai puţintică răbdare… unu, doi, cinci… şapte… zece… unsprezece.
FARFURIDI: Doisprezece…
TRAHANACHE: Cu Ienache Siripeanu.
BRÂNZOVENESCU: Nici nu mai are drept de vot, de când şi-a măritat fata… Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează, merge la puşcărie onorabilul.
TRAHANACHE: Ai puţintică răbdare… Da’ dacă-l putem aduce să voteze cu noi?
FARFURIDI: Altă vorbă… Să voteze cu noi, e uşor; are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare… dar să voteze cu noi? Adică cum să voteze cu noi?…
BRÂNZOVENESCU: Adică cum să voteze cu noi?
TRAHANACHE: Să voteze cu noi.
BRÂNZOVENESCU: Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică „noi”, partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu ştim…
TRAHANACHE: Mă rog, aveţi puţintică…
FARFURIDI: Nu ştim…
TRAHANACHE: Mă rog, aveţi…
FARFURIDI: Ba eu merg şi mai departe şi zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: mă tem de trădare…
TRAHANACHE: Cum de trădare?
BRÂNZOVENESCU: De-aia noi astăzi când am mirosit ceva cumva…
FARFURIDI: Ceva cumva…
TRAHANACHE: Ceva cumva?
BRÂNZOVENESCU: Dacă e ceva la mijloc…
FARFURIDI: Ceva la mijloc…
TRAHANACHE: Ceva la mijloc?
FARFURIDI: Da, aşa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie!
BRÂNZOVENESCU: Dar cel puţin s-o ştim şi noi! (Trahanache vrea să-i întrerupă, fără să izbutească) FARFURIDI: Pentru că eu am zis-o cu străbunii noştri, cu Mircea cel Bătrân şi cu Vlad Ţepeş, neică Zahario: îmi place trădarea, dar…
TRAHANACHE: Mă rog, ai puţintică…
BRÂNZOVENESCU: Ce răbdare, neică Zahario! Nu mai e vreme de aşa lucru… Astă-seară e întrunire?
FARFURIDI: Mâine începe alegerea?
TRAHANACHE: Da…
FARFURIDI: Ei! pentru cine votăm?
BRÂNZOVENESCU: Pentru cine votăm?
TRAHANACHE: Aveţi puţintică răbdare! Pentru cine aţi mai votat şi până acuma?
BRÂNZOVENESCU: Nu înţeleg.
FARFURIDI: Nici eu.
TRAHANACHE: Mă rog, ia să ne tălmăcim noi puţintel…
FARFURIDI: Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem şi noi.
TRAHANACHE: Ce sunteţi d-voastră, mă rog? Vagabonţi de pe uliţă? nu… Zavragii? nu… Căuzaşi? nu… D-voastră, adică noi, suntem cetăţeni, domnule, suntem onorabili… Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului şcolar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comiţiului agricol şi eţetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune