biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » O Scrisoare Pierduta descarcă iubiri de poveste online gratis .pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «O Scrisoare Pierduta descarcă iubiri de poveste online gratis .pdf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 5 6 7 ... 22
Mergi la pagina:
dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o ţuică… una-două-trei… pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere… A făcut cinste d. Nae… l-am băut… oo! l-am băut!

  ZOE: Dar scrisoarea?

  TIPĂTESCU: Scrisoarea (se repede la el strigând), unde e scrisoarea?

  CETĂŢEANUL: Nu striga (sughite) că ameţesc!… O am la mine scrisoarea. (amândoi îl ascultă şi-l privesc cu îndoială şi nerăbdare nervoasă.) Da.

  ZOE şi TIPĂTESCU: S-ar putea!

  CETĂŢEANUL: Da… o am la mine. (căutându-se prin buzunare) Ehei! d. Nae zicea că-mi dă zece poli pe ea; zic: nu trebuie, onorabile, parale… slava Domnului… apropitar sunt (sughite), alegător… (sughite şi se caută mereu.) Vorba e… eu (sughite), eu pentru cine votez? (se opreşte din căutat şi cu simplicitate.) Am pierdut-o! (se mai caută, apoi cu hotărâre.) Am pierdut-o!

  TIPĂTESCU: A!

  ZOE: Ţi-a furat-o Caţavencu!

  CETĂŢEANUL: Adică d. Nae. Se prea poate… că am şi dormit… Vezi d-ta (Zoe şi Tipătescu îşi frâng mâinile) fă-ţi idee… dă-i cu bere… dă-i cu vin… dă-i cu vin… dă-i cu…

  TIPĂTESCU (apucându-l şi zguduindu-l): Mizerabile! Ce ai făcut?

  CETĂŢEANUL (căzând pe un scaun): Nu mă zgudui!

  SCENA VIII.

  ACEIAŞI – GHIŢĂ PRISTANDA.

  PRISTANDA (intră gâfâind într-un suflet, prin fund): Coane Fănică! Coană Joiţico!

  TIPĂTESCU şi ZOE: Ghiţă!

  PRISTANDA: Vine! vine conul Zaharia!

  CETĂŢEANUL (pufnind): Conul Zaharia?… nu mai spune (sughite) că ameţesc…

  TIPĂTESCU (lui Pristanda, arătând pe Cetăţeanul turmentat): Ia-l pe nenorocitul ăsta, şi…

  ZOE: Şi dă-i drumul prin dos, pe scara a mică.

  PRISTANDA (ridicând pe Cetăţeanul turmentat): ‘Aide, cetăţene! (îl împinge spre dreapta)

  CETĂŢEANUL: Nu mă-mpinge (sughite) că ameţesc.

  PRISTANDA (acelaşi joc): ‘Aide!

  CETĂŢEANUL: Vorba e… eu pentru cine votez?…

  PRISTANDA: ‘Aide!

  CETĂŢEANUL: Nu mă-mpinge (sughite) că ameţesc. (iese, împins de Pristanda)

  SCENA IX.

  ZOE, TIPĂTESCU, apoi GHIŢĂ PRISTANDA şi TRAHANACHE.

  TIPĂTESCU (răpede Zoii): De Zaharia nu avem teamă: ştie tot, dar nu crede nimica… N-ai auzit?

  ZOE: Fănică! Fănică! (Ghiţă intră din dreapta) Ce-ai făcut, Ghiţă? Ai fost la Caţavencu?

  PRISTANDA: Am fost, coană Joiţico… Se lasă greu, greu de tot: ori o mie de poli, ori deputăţia…

  TIPĂTESCU: Trebuie să punem mâna pe el. (hotărât) Du-te Ghiţă, ia jandarmi… viu ori mort, trebuie să mi-l aduci la poliţie, acuma într-un moment…

  ZOE: Fănică!…

  TIPĂTESCU: Du-te.

  PRISTANDA: Ascult! (vrea să pornească spre fund, în momentul acesta intră Trahanache cu aerul triumfător.)

  TRAHANACHE: L-am prins cu alta mai boacănă!

  ZOE (începând să se jelească şi căzându-i ca leşinată în braţe): Nene! nene!

  TRAHANACHE: Joiţico! (către Tip[ătescu]) A aflat?

  TIPĂTESCU: Ştie tot!

  TRAHANACHE (îngrijind-o, după ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu): Bine, omule, nu ţi-am zis să nu-i spui? o ştiam eu cât e de simţitoare! Iaca vezi! (toţi o îngrijesc) Ei! ţi-am spus că l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacănă… Ghiţă, iute un pahar cu apă. (Ghiţă iese în stânga)

  TIPĂTESCU (bătând în palmele Zoii): Care onorabil?

  TRAHANACHE (acelaşi joc): Ei, ai puţintică răbdare… Caţavencu, de…

  TIPĂTESCU: Cu ce alta?

  TRAHANACHE (bătând cu putere în palmele Joiţichii): Cu altă plastografie… Ce plastograf!

  PRISTANDA (care a venit cu paharul cu apă): Curat plastograf!

  Cortina cade

 ACTUL II

  (Acelaşi salon)

  SCENA I.

  TRAHANACHE, FARFURIDI şi BRÂNZOVENESCU stau împrejurul unei mese rotunde, studiând listele electorale; fiecare are câte un creion în mână.

  BRÂNZOVENESCU: Şaizeci şi nouă cu roşu, buni… unsprece cu albastru… ai lor…

  FARFURIDI: Doisprezece…

  TRAHANACHE: Ai puţintică răbdare… unu, doi, cinci… şapte… zece… unsprezece.

  FARFURIDI: Doisprezece…

  TRAHANACHE: Cu Ienache Siripeanu.

  BRÂNZOVENESCU: Nici nu mai are drept de vot, de când şi-a măritat fata… Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează, merge la puşcărie onorabilul.

  TRAHANACHE: Ai puţintică răbdare… Da’ dacă-l putem aduce să voteze cu noi?

  FARFURIDI: Altă vorbă… Să voteze cu noi, e uşor; are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare… dar să voteze cu noi? Adică cum să voteze cu noi?…

  BRÂNZOVENESCU: Adică cum să voteze cu noi?

  TRAHANACHE: Să voteze cu noi.

  BRÂNZOVENESCU: Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică „noi”, partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu ştim…

  TRAHANACHE: Mă rog, aveţi puţintică…

  FARFURIDI: Nu ştim…

  TRAHANACHE: Mă rog, aveţi…

  FARFURIDI: Ba eu merg şi mai departe şi zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: mă tem de trădare…

  TRAHANACHE: Cum de trădare?

  BRÂNZOVENESCU: De-aia noi astăzi când am mirosit ceva cumva…

  FARFURIDI: Ceva cumva…

  TRAHANACHE: Ceva cumva?

  BRÂNZOVENESCU: Dacă e ceva la mijloc…

  FARFURIDI: Ceva la mijloc…

  TRAHANACHE: Ceva la mijloc?

  FARFURIDI: Da, aşa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie!

  BRÂNZOVENESCU: Dar cel puţin s-o ştim şi noi! (Trahanache vrea să-i întrerupă, fără să izbutească) FARFURIDI: Pentru că eu am zis-o cu străbunii noştri, cu Mircea cel Bătrân şi cu Vlad Ţepeş, neică Zahario: îmi place trădarea, dar…

  TRAHANACHE: Mă rog, ai puţintică…

  BRÂNZOVENESCU: Ce răbdare, neică Zahario! Nu mai e vreme de aşa lucru… Astă-seară e întrunire?

  FARFURIDI: Mâine începe alegerea?

  TRAHANACHE: Da…

  FARFURIDI: Ei! pentru cine votăm?

  BRÂNZOVENESCU: Pentru cine votăm?

  TRAHANACHE: Aveţi puţintică răbdare! Pentru cine aţi mai votat şi până acuma?

  BRÂNZOVENESCU: Nu înţeleg.

  FARFURIDI: Nici eu.

  TRAHANACHE: Mă rog, ia să ne tălmăcim noi puţintel…

  FARFURIDI: Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem şi noi.

  TRAHANACHE: Ce sunteţi d-voastră, mă rog? Vagabonţi de pe uliţă? nu… Zavragii? nu… Căuzaşi? nu… D-voastră, adică noi, suntem cetăţeni, domnule, suntem onorabili… Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului şcolar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comiţiului agricol şi eţetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune

1 ... 5 6 7 ... 22
Mergi la pagina: