Am luat masa la un restaurant franţuzesc care servea şi mâncare americană bună, la preţuri rezonabile. Era deja supraaglomerat, ceea ce ne-a lăsat timp să stăm la bar. În seara aia, am spus chelnerului că mă cheamă Lancelot Lovejoy şi am fost chiar destul de treaz ca să recunosc numele ăsta atunci când am fost strigat 45 de minute mai târziu.

Am comandat o sticlă de vin. Ne-am hotărât să mai amânăm masa o vreme. Nu există o modalitate mai bună de a bea decât la o măsuţă acoperită cu o faţă de masă albă, lângă o femeie arătoasă.

– Fuţi, mi-a zis Liza, cu entuziasmul unui bărbat care fute pentru prima oară, şi totuşi fuţi cu multă inventivitate.

– Pot să-mi notez asta pe mânecă?

– Bineînţeles.

– S-ar putea s-o folosesc cândva.

– Doar pe mine să nu mă foloseşti. Nu-ţi cer decât atât. Nu vreau să fiu doar una dintre multele tale femei.

N-am răspuns.

– Sora mea te urăşte, a zis ea. A spus că n-o să faci altceva decât să mă foloseşti.

– Parcă aveai clasă, Liza. Acum vorbeşti ca un om obişnuit.

N-am mai ajuns să luăm masa. Când ne-am întors acasă, am mai băut câte ceva. Îmi plăcea de ea foarte mult. Am început s-o atac puţin, verbal. A părut surprinsă, ochii i s-au umplut de lacrimi. A fugit în baie, a rămas acolo vreo zece minute, apoi s-a întors,

– Sora mea are dreptate, eşti un ticălos.

– Hai să urcăm în pat, Liza.

Ne-am pregătit de culcare. Ne-am suit în pat şi m-am urcat pe ea. Fără nici un preludiu era mult mai dificil, dar în cele din urmă am izbutit. Am început să pompez. Am tot pompat. Era iarăşi o noapte fierbinte. Era ca un vis urât care se reîntorcea mereu. Am început să transpir. Am tot pompat. Nici nu mi se culca, nici nu ejaculam. Am continuat să tot pompez. În cele din urmă, m-am dat jos de pe ea.

– Îmi pare rău, dragă, am băut prea mult. Liza şi-a mişcat încet capul în josul pieptului meu, peste burtă, în jos, a ajuns la ea, a început să lingă, să lingă şi să lingă, apoi a luat-o în gură şi s-a pus pe treabă...

Am luat avionul înapoi spre San Francisco împreună cu Liza. Avea un apartament în vârful unui deal abrupt. Era drăguţ. Primul lucru pe care a trebuit să-l fac a fost să mă cac. M-am dus în baie şi m-am aşezat. Viţă-de-vie verde peste tot în jur. Ce mai budă! Mi-a plăcut. Când am ieşit, Liza m-a aşezat pe nişte perne mari, a pus să cânte Mozart şi mi-a turnat un vin rece. Era ora mesei şi ea gătea în bucătărie. Din când în când, îmi mai turnă un pahar de vin. Întotdeauna mi-a plăcut să stau în casele femeilor. Când eram eu la ele, puteam pleca oricând.

M-a chemat la masă. Făcuse salată, ceai la gheaţă şi un ghiveci de pui. Era destul de bun. Eu eram un bucătar îngrozitor. Nu puteam face decât friptură, deşi îmi mai ieşea câte un ghiveci de vită, mai ales când eram beat. Îmi plăcea să mă joc cu ghiveciurile mele de vită. Puneam aproape orice în ele şi uneori ieşeau foarte bune.

După masă am plecat cu maşina până la Debarcaderul Pescarului. Liza conducea cu mare grijă. Asta mă enerva. Oprea la o intersecţie şi se uita în ambele direcţii. Când nu era nici un fel de trafic, tot mai zăbovea. Aşteptam.

– Liza, la dracu', dă-i drumul. Nu-i nimeni în jur.

De-abia atunci pornea. Aşa stătea treaba cu oamenii. Cu cât îi cunoşteai mai mult, cu atât ieşeau la iveală mai multe excentricităţi. Uneori extravaganţele lor erau amuzante - la început. Ne-am plimbat de-a lungul debarcaderului, apoi ne-am dus şi ne-am aşezat pe nisip. Nu era cine ştie ce plajă.

Mi-a povestit că nu mai avusese un prieten cam de mult. I se părea incredibil ce subiecte puteau aborda bărbaţii pe care îi cunoscuse, ce lucruri erau importante pentru ei.

– Cam tot aşa sunt şi femeile, i-am spus. Când Richard Burton a fost întrebat care-i primul lucru pe care-l caută la o femeie, a zis: „Trebuie să aibă cel puţin 30 de ani".

Se întunecase şi ne-am întors în apartamentul ei. Liza a scos vinul şi ne-am aşezat pe perne. A deschis obloanele şi am privit afară, în noapte. Am început să ne sărutăm. Apoi am băut. Şi iar ne-am sărutat.

– Când te întorci la treabă? am întrebat-o.

– Vrei s-o fac?

– Nu, dar trebuie să trăieşti.

– Dar tu nu munceşti.

– Într-un fel, muncesc.

– Vrei să spui că trăieşti ca să scrii?

– Nu, doar exist. Apoi, mai târziu, încerc să-mi amintesc şi să scriu câte ceva despre asta.

– Studioul meu de dans nu funcţionează decât trei seri pe săptămâna.

– Şi în felul ăsta te descurci?

– Până acum, m-am descurcat.

Ne-am adâncit tot mai mult în sărutări. Ea nu băuse la fel de mult ca mine. Ne-am îndreptat spre patul cu apă, ne-am dezbrăcat şi am urcat în el. Auzisem despre fututul în astfel de paturi. Se zicea că ar fi minunat. Mie mi s-a părut dificil, Apa tremura şi se scutura sub noi şi, în vreme ce împingeam, apa părea să se legene dintr-o parte în alta. În loc s-o aducă pe ea spre mine, părea s-o ducă departe. Poate că aveam nevoie de exerciţiu. Mi-am executat numărul obişnuit de sălbăticie, înşfăcând-o de păr şi trăgând-o de parcă ar fi fost un viol. li plăcea sau cel puţin aşa părea, căci scotea mici sunete de încântare. Am mai brutalizat-o puţin, apoi, brusc, a părut să aibă orgasm, scoţând toate sunetele adecvate. Asta m-a excitat şi mi-am dat drumul tocmai când al ei se sfârşea.

Ne-am spălat şi ne-am întors la perne şi la vin. Liza a adormit cu capul în poala mea. Am stat acolo cam o oră. Apoi, m-am întins pe spate şi în noaptea aia am dormit pe toate pernele.

În ziua următoare, Liza m-a dus la studioul ei de dans. Am cumpărat sandvişuri de undeva de vizavi