Ridicai capul; mă aflam în întunericul cel mai profund. Sunai să mi se aducă lumină, nu veni nimeni; mă hotărâi atunci să mă servesc singur. O deprindere de filozof, care începea să pună stăpânire pe mine. Luai într-o mână o lumânare pregătită gata şi cu cealaltă, căutai în lipsa chibriturilor din cutie, o hârtie pe care vroiam s-o aprind la o ultimă rămăşiţă de flacără ce pâlpâia în cămin; temându-mă însă, pe întuneric, să nu iau o hârtie de preţ în locul uneia inutile, ezitai, când, deodată îmi adusei aminte că am văzut în faimosul breviar, care era pus pe masă, alături de mine, o hârtie veche, îngălbenită care părea că servise ca semn pentru carte şi care străbătuse veacurile, păstrată la locul ei de veneraţia moştenitorilor. Căutai bâjbâind foaia inutilă, o găsii, o răsucii şi, apropiind-o de flacăra muribundă, o aprinsei.

Dar sub degetele mele, ca prin farmec, pe măsură ce focul urca, văzui răsărind din hârtia albă nişte caractere gălbui; atunci mă cuprinse groaza: strânsei în mâini hârtia, înăbuşii focul, aprinsei de-a dreptul lumânarea de la cămin, redeschisei cu o emoţie de nedescris scrisoarea mototolită şi recunoscui că o cerneală misterioasă şi simpatică schiţase literele acelea care puteau fi văzute numai în contactul cu căldura puternică. Mai mult de o treime din hârtie fusese mistuită de flacără: e hârtia pe care ai citit-o azi dimineaţă; reciteşte-o, Dantès; pe urmă, după ce vei fi recitit-o, am să-ţi completez eu frazele întrerupte şi sensul incomplet.

Şi, întrerupându-se, Faria oferi hârtia lui Dantès, care, de data aceasta, reciti cu lăcomie cuvintele următoare scrise cu o cerneala roşcată, semănând cu rugina:

"Astăzi 25 April 1498, fi

Alexandru VI şi temându-mă că, ne

va vroi să fie moştenitorul meu şi-mi va re

şi Bentivoglio, care au murit otrăviţi,

legatarul meu universal, că am îng

deoarece l-a vizitat cu mine, adică în

insula Monte-Cristo, tot ce pos

trării, diamante, bijuterii; că numai

poate să se urce la vreo două mil

o va găsi ridicând a douăzecea stân

golf de est în linie dreaptă. Două deschiză

 în grotele acestea: comoara e în unghiul cel mai de

care comoară i-o las şi i-o cedez în toată

meu moştenitor.

25 aprilie 1498.

CES

— Acum, reluă abatele, citeşte şi hârtia aceasta.

Şi-i prezintă lui Dantès încă o filă cu alte fragmente de rânduri.

Dantès luă şi citi:

ind invitat la masă de Sfinţia Sa

mulţumit de-a mă fi pus să plătesc rangul,

zerva soarta cardinalilor Crapara

declar nepotului meu Guido Spada,

ropat într-un loc pe care îl cunoaşte

grotele micii

edam în lingouri, monedă de aur, pie-

eu cunosc existenţa comorii, care

ioane de taleri romani şi că el

că, înccpând de la micul

turi au fost făcute

părtat al celei de-a doua;

proprietatea ca singurului

AR + SPADA"

Faria îl urmărea cu ochi aprinşi.

— Şi cum, spuse el când văzu că Dantès ajunsese la ultimul rând, apropie ambele crâmpeie şi dă-ţi seama singur.

Dantès se supuse; crâmpeiele apropiate dădeau următorul ansamblu:

"Astăzi 25 Aprilie 1498, fi...ind invitat la masă de Sfinţia Sa Alexandru VI şi temându-mă că, ne...mulţumit de-a mă fi pus să plătesc rangul, va voi să fie moştenitorul meu şi-mi va rezerva soarta cardinalilor Crapara şi Bentivoglio, care au murit otrăviţi... declar nepotului meu Guido Spada, legatarul meu universal, că am îng...ropat într-un loc pe care îl cunoaşte deoarece l-a vizitat cu mine, adică în... grotele micii insule Monte-Cristo, tot ce pos...edam în lingouri, monedă de aur, pietrării, diamante, bijuterii, că numai... eu cu-nosc existenţa comorii care poate să urce la vreo două mil...ioane de taleri romani şi că el o va găsi ridicând a douăzecea stân...că, începând de la micul golf de est, în linie dreaptă. Două deschiză...turi au fost făcute în grotele acestea: comoara e în unghiul cel mai depărtat al celei de-a doua, care comoară i-o las şi i-o cedez în toată... proprietatea sa singurului meu moştenitor.

25 aprilie 1498

CES..AR + SPADA"

— Ei, înţelegi în sfârşit? spuse Faria.

— Era declaraţia cardinalului Spada şi testamentul căutat de atâta timp? glăsui Edmond încă neîncrezător.

— Da, de o mie de ori da.

— Cine a reconstituit-o astfel?

— Eu, care, cu ajutorul fragmentului rămas, am ghicit restul, măsurând lungimea rândurilor cu aceea a hârtiei şi pătrunzând în tâlcul tăinuit cu ajutorul simţului vizibil, aşa cum te conduci într-o subterană după un rest de lumină ce vine de sus.

— Şi ce ai făcut când ţi s-a părut că ai căpătat convingerea?

— Am vrut să plec şi am plecat chiar în clipa aceea, luând cu mine începutul marii mele lucrări asupra unităţii unui regat al Italiei; dar, de multă vreme, poliţia imperială, care, pe vremea aceea, voia divizarea provinciilor, spre deosebire de ceea ce Napoleon a vrut apoi, când a căpătat un fiu, avea ochii asupra mea: plecarea mea precipitată, a cărei cauză nu putea câtuşi de puţin s-o ghicească îi trezi bănuielile şi, în momentul când mă îmbarcam la Piombino, am fost arestat.

Acum, continuă Faria, privindu-l pe Dantès cu o expresie aproape părintească, acum, prietene, ştii tot atât cât şi mine: dacă scăpăm împreună, jumătate din comoara mea este a dumitale; dacă mor aici şi scapi singur, ea îţi aparţine în întregime.

— Dar, întrebă Dantès şovăielnic, comoara aceasta nu are pe cineva mai îndreptăţit ca posesor decât noi?

— Nu, nu, fii pe pace, familia s-a stins complet şi, de altminteri ultimul conte Spada m-a făcut moştenitorul lui; lăsându-mi breviarul simbolic, mi-a lăsat ceea ce acesta conţinea: nu, nu, linişteşte-te; dacă punem mâna pe avere, vom putea să ne bucurăm de ea fără remuşcări.

— Şi spui că tezaurul cuprinde...

— Două milioane de taleri romani, cam 13 milioane în moneda noastră.

— Cu neputinţă! spuse Dantès înfricoşat de enormitatea sumei.

— Cu neputinţă? Şi de ce? reluă bătrânul. Familia Spada era una dintre cele mai vechi şi mai puternice din secolul al XV-lea. De altminteri, pe vremurile acelea, când orice speculaţie, orice industrie erau absente, îngrămădirile de aur şi de bijuterii nu constituiau o raritate. Există şi azi familii romane care mor de foame lângă un milion în diamante şi pietre preţioase, transmise prin