părând de fapt să-ţi fi intrat într-un alt simţ decât cel al vederii; o mireasmă, o şoaptă umplând acea încăpere caldă înghesuită străină, de pe acum încrâncenată de zgomotul şi duhoarea grăsimii de porc fripte; cele două elemente intrate în conjuncţie, sticla bătrână, desuetă, lăptoasă, şi zgârieturile de pe ea; numele acela tandru, fără stăpân, desuet, de fată, şi data veche şi moartă în aprilie acum aproape un secol – vorbind, murmurând, de demult din urmă, ieşind din, străbătând un timp la fel de bătrân ca şi levănţica, mai bătrân decât un album sau o poză la stereopticon, la fel de bătrân ca şi dagherotipia însăşi;

 

Şi fiind un străin şi un oaspete ţi-ar fi fost de ajuns, întrucât, ca străin şi ca oaspete, ai fi dat dovadă de simpla curtenie şi politeţe de a rosti întrebările în chip firesc aşteptate din partea ta de către gazdă sau oricum de ghidul voluntar, care ar fi lăsat la o parte orice ar fi făcut în clipa aceea (chiar dacă n-ar fi fost altceva decât să fi stat cu alţii asemenea lui pe o bancă într-o curte de tribunal sau pe trotuar în faţa unui hotel) pentru a te aduce pe tine aici; ca să nu mai vorbim şi de dorinţa cu totul firească de, poate nu răzbunare, dar cel puţin de compensare, restituire, răscumpărare, pentru şocul şi plictiseala de a fi fost adus aici fără avertisment sau pregătire, în încăperile personale ale unei femei străine, preocupată de o treabă atât de intimă cum ar fi gătitul mâncării; dar la vremea aceea nu numai că ai fi început deja să înţelegi de ce rubedenia ta sau prietenul sau cunoştinţa şi-ar fi ales nu Jeffersonul, ci ceva de felul Jeffersonului, ca să-şi petreacă acolo viaţa, dar ai fi şi auzit vocea aceea, şoapta aceea, murmurul, mai firav decât mireasma de levănţică, şi totuşi (în clipa aceea oricum) mai puternic decât întreaga fierbere şi mânie a grăsimii fripte acolo; aşa încât să pui întrebările, nu numai pe cele aşteptate din partea ta, dar ale căror răspunsuri tu însuţi trebuie să le primeşti dacă mai trebuie să te întorci la maşina ta şi să-ţi pipăi drumul cât de cât cu atenţie şi concentrare printre indicatoarele de direcţie şi pompele de benzină, pentru a ajunge în locul acela, oricare ar fi fost el, spre care porniseşi când te-ai oprit din întâmplare sau prin vreun accident la Jefferson pentru o oră sau o zi sau o noapte, şi gazda – ghidul – le răspunde, cât poate el mai bine, din moştenirea complexă a oraşului alcătuită din aducerile aminte de atâta de multă vreme îndărăt, spuse, repetate, lăsate lui moştenire de către tatăl lui; sau, mai degrabă, de mama lui: de la mama lui; de la mama ei; sau şi mai bine, lui însuşi când el însuşi era copil, direct de la strămătuşa lui: fata bătrână, fecioară şi fără copii dintr-o vreme când fuseseră prea multe femei pentru că prea mulţi dintre bărbaţii tineri erau ologi sau morţi: neîmblânzitele şi neînfricatele înaintaşe fecioare ale descendentelor fecioare bătrâne şi fără de copii încă în stare să se ridice în picioare şi să iasă mândre din sala cu Pe aripile vântului;

 

Şi iarăşi un simţ îşi asumă funcţia a două sau trei simţuri: nu numai auzind, ascultând, ci şi văzând, dar tu stai acum în picioare chiar pe acelaşi loc, pe aceleaşi scânduri pe care stătea ea în ziua aceea când şi-a scris numele pe fereastră şi în acelaşi loc unde stătea ea cu trei ani mai târziu privind şi auzind, prin şi dincolo de acea ştergere fragilă şi vagă a scrisului, vuietul şi tunetul neaşteptate: praful: zgomotul sec şi zăngănitul pistoalelor: apoi chipul supt, murdar de fumul luptei, acoperit de ţepii bărbii nerase; împins de ceva urgent fireşte, dar de fapt numai pustiit, istovit; nu înfrânt, întorcându-se o clipă fugară prin vacarmul şi mânia din jur, apoi pierind: şi încă fata la fereastră (ghidul tău – gazda – n-a spus niciodată nici una, nici alta; fără îndoială în amintirea oraşului după o sută de ani ea s-a schimbat de tot atâtea ori de la blondă la brună şi îndărăt la blondă iarăşi: ceea ce nici nu mai are vreo importanţă, întrucât în propria ta aducere aminte acea ceaţă şi acel văl de tandreţe vor fi pentru totdeauna blonde) nici măcar aşteptând: gânditoare; un an, şi încă nici măcar aşteptând: meditând, nici măcar nerăbdătoare: doar lipsită de răbdare, în sensul în care orbirea şi zenitul sunt lipsite de culoare; până când, în cele din urmă, catârul nu ieşind din îndelunga panoramă nord-estică a înfrângerii şi prafului şi fumului risipindu-se, ci smuls din ea de acea neînvinsă, acea invincibilă, acea incredibilă, acea teribilă pasivitate, venind pentru această unică muncă neabătută şi fără de odihnă tot drumul din Virginia – catârul care fusese un catâr mai bun în 1865 decât fusese iapa pursânge un cal în ’62 şi în ’63 şi ’64, pentru motivul că acum era 1865, şi bărbatul, încă tras la faţă, neînfrânt: doar pustiit de oboseală şi împins de ceva anume urgent şi nemaiavând timp să ajungă mai departe în Alabama şi să vadă în ce situaţie îi era ferma – sau (de fapt) dacă mai avea fermă, şi acum fata, fata firavă şi fără treabă, nu numai incapabilă să mulgă o vacă, dar căreia nici măcar nu i se ceruse asta vreodată, nu i se solicitase, nu i se sugerase să i se substituie tatălui ei în a şterge vasele, urcând acum la spate pe un catâr, în spatele unui subofiţer de cavalerie demobilizat pe parolă dintr-o armată care capitulase, subofiţer care îşi schimbase calul pe un catâr şi sabia rangului său şi mândria sa neînfrântă pe un ciorap plin cu porumb de sămânţă, şi pe care ea nu-l cunoscuse şi nici măcar nu stătuse destul de mult timp de vorbă cu el ca să-i fi aflat prenumele de al doilea sau preferinţele sale în ce priveşte mâncarea, sau să i le fi spus pe ale ei, şi nici