— Marele Boss? Nu. Pe mafiotă, e unul din locotenenţi. Capo dei tutti capi trebuie că-i un balaur, grangur de sărbători naţionale.

Afirmaţia mă şochează. Se lipeşte de impresia unor implicaţii politice pe care o încercam ma deunăzi.

— Un elefant{90}? Ce te face să crezi?

Se foieşte nelaîndemână:

— Şefule, vorbesc din capul meu. Poate-i o nimicarniţă{91}... Nu-s eu ăla care descurcă împărăţiile, am totuşi patru clase primare şi o diplomă agricolă. Ştiu să citesc o gazetă, nu înghit gogoşi pentru electorat...

— Ce vrei să spui?

— Nina e nevastă de mare mahăr politic, unul din liderii creştin democraţilor nemţi care-i sprijină substanţial şi important pe-ai noştri. Pe ţărănişti adică, cel mai serios partid de la putere. În gândirea mea, se încearcă compromiterea tipului. Prin nevastă-sa. Dacă reuşesc, răposatul Coposu şi ai săi pierd un mare prieten. Neamţu-i însurat cu o româncă pe care o iubeşte. Deci, simpatie şi protecţionism pentru creştin democraţii din spaţiul mioritic. Luând-o pe scurtătură, dacă îl aruncă pe Helmut în frânghii la el acasă, ţărăniştii noştri în şucăr permanent — zi şantaj — cu PD şi UDMR, sunt pe jos, la Bucureşti. Prin ricoşeu, la fix.

Teza e interesantă, fluier admirativ:

— Măi Voicule, tu ai cap politic. Pe patronul de la Rex şi Prinţ îl cunoşti?

— Pe Nea Toto, sigur. Ce-i cu el?

— Au încercat să-l lichideze. E la spital, în stare gravă. Mă priveşte surprins:

— Nu ştiu nimic. Totuşi, ciudat... Killerul nu trebuie să tragă niciodată două focuri... Când s-a întâmplat?

— Azi-noapte. Apropo, pe unde erai?

Începe să râdă:

— Sunt lacrimă, puteţi verifica. Am jucat biliard, pe urmă am tras un poker până spre trei dimineaţa, la Cazino Victoria. M-a văzut o grămadă de lume, pot să vă dau numele partenerilor de joc... Cade pe gânduri: Mă obsedează chestia cu Nea Toto. Care să fie mobilul?

— Peştii.

Mă priveşte amuzat:

— O ştiţi şi pe asta?

— Mă interesează ce ştii tu.

Îşi deschide braţele ca pe nişte aripi desfăşurate. Seamănă cu Sttuia Aviatorilor.

— Mister, domnule căpitan. Plimbăm peştişori de colo-colo, aparent fără nici o noimă. Nu pot să-mi dau seama care-i pontul.

— Concret, cum se petrec lucrurile?

— Eu am participat la trei episoade. De două ori i-am luat de la Toto şi i-am dus la adresele indicate de Săraru. Respectiv, la Wanda şi o dată la Negulescu, unul din patronii de la Crocodil. A treia oară, i-am adus de la Constanţa şi i-am predat lui Toto.

— Ce "grad" are Toto în bandă?

— Din câte s-a manifestat, ar fi doar depozitar de peştişori exotici. Primeşte şi predă. Altfel, simpatic, lumeţ, cuvântăreţ. Genul gargară la o bere, uns cu Nivea prin toate părţile.

— Mda... Pe cine ai contactat la Constanţa?

— Pe nimeni. Se joacă strâns de tot. Săraru mi-a indicat un loc pe plajă, unde să mă prezint la unsprezece seara. Al doilea coş de gunoi, din stânga scării centrale. Exoticii mă aşteptau acolo. Bineînţeles că cineva supraveghea din umbră... Dar ăsta ce-a păţit?

Ţeştişor, până acum somnolent şi nefiresc de cuminte, a început să mârâie. Brusc şi din senin. Mârâitul devine gâjâit. S-a ridicat pe două labe, trupul îi vibrează. E încordat ca o vergea, ca Suliţă. Se repede la uşă, se caţără încercând să ajungă la clanţă, o piaptănă cu ghearele, latră de mama focului.

Îl predau gărzii pe Voicu şi ţâşnesc pe uşă. Ţeastă, stăpânul, e pe aproape.

***

Dau alarma, scol toată prăvălia în picioare. Ţeastă e în sediu. Nu se poate explica altfel neliniştea isterică a câinelui. Simte prezenţa stăpânului. Şi totuşi, ce speră ăsta? C-o să-şi găsească dogul plimbându-se pe coridoare, îl înhaţă şi o cară? Oricum, dimensiunea riscului asumat mă năuceşte.

Babuinul ţopăie ca muşcat de albine:

— V-am spus eu că vine umbră după dobitoc?

Îmi smulge lesa şi se lasă condus de Ţeştişor care trage ca un nebun. Alerta e generală, ieşirile sunt blocate, clădirea înconjurată. Mă ţin după Bădoiu, şi Bădoiu după câine.

— Al meu e! urlă. Doar mort îmi scapă! Sprayul mă-tii de pocitanie!

N-are manieră, dar are sprint. Şi doar două picioare. Ţeastă ăl mic patru. Aleargă umăr la umăr. Ne oprim brusc, sunt gata să vin în bărbie. Dogul latră ca un apucat, vrea să halească uşa. Uşa de la biroul lui Suliţă. Babuinul îşi cască ochişorii porcini:

— Ce părere ai?

— Nici una.

În secunda următoare, rămânem stop cadru. S-a deschis uşa. În prag, Ţeastă.

În spatele lui Ţeastă, maiorul Demetru surâde. Tot crispat, tot ca bolnav de ulcer, dar ăsta-i zâmbetul lui de Crăciun. O dată pe an. Acum ar fi a doua oară.

— V-am spus? exclamă radios Ţeastă, i-am recunoscut vocea.

Sunt amândoi, om şi câine, fericiţi nespus. Doi prieteni care s-au regăsit şi nu trebuie să-i priveşti îndelung ca să-ţi dai seama cât de mult şi-au lipsit.

— Domnule maior, vă rămân îndatorat.

Vocea superdistinsă, uşor graseiată, cu imperceptibile şovăieli; care în mod obişnuit se exprimă în altă limbă.

— La dispoziţia dumneavoastră, mănâncă rahat Suliţă.

Ţeastă se înclină şi pleacă bine mersi cu dogul care, de fericire, dă ora exactă cu coada.

Babuinul şi cu mine suntem stupefiaţi. În plan secund, trăiesc perplexitate Ene, Timofte, Marinaş, toată echipa. Ce-i cu Suliţă?! S-a smintit de tot? Omul după care umblăm cu limba scoasă, suspect din occipital până'n bombeu, care l-a făcut K.O. pe Bădoiu nu mai departe de azi-dimineaţă, o cară liber din sediul Poliţiei! Păşeşte degajat, fără grabă, îm-părţind zâmbete în stânga şi dreapta.

Bădoiu explodează:

— Domnule maior, cum îi daţi drumul?! E Ţeastă!

Pe figura lui Demetru se instalează o expresie de nespusă greaţă. Asta îi inspiră Babuinul. Corectează sec:

— Domnul este diplomat. Nu ştiu cine-i Ţeastă.

— Să vă spun eu! se enervează Bădoiu. Mare naş în dosarul prostituatelor şi derbedeul care m-a tratat cu paralizant azi-dimineaţă la Bellu.

— Confuzie penibilă, decretează Suliţă. Orice demers împotriva domniei sale poate declanşa un conflict diplomatic. Vedeţi-vă de treburile voastre.

Ne întoarce spatele şi intră în birou. Pe faţa lui Bădoiu, citesc exact înjurăturile pe care i le adresează în gând: o mixtură savuroasă de imprecaţii cu mult sex şi obiecte bisericeşti.

— Mă duc să-i raportez lui Pascu, izbucneşte, nici aşa nu se poate! Din două, una! Ori e dement, ori