colţul gurii. îşi vorbeau, dar nu se auzea ce anume. După expresia de satisfacţie întipărită pe chipurile lor, se putea însă lesne deduce că erau îneîntaţi de felul cum regizaseră falsa moarte a lui Flaschman.

Individul cu trabuc se uită întâmplător spre fereastră. Gestul acestuia îl făcu pe Mireea să grăbească dezno-dămîntul. Cu locul armei sparse geamul, pregătindu-se să sară pe fereastră în interiorul camerei. Insul eu trabucul îşi smulse pistolul din tocul de la şold şi trase asupra lui Flaschman.

Simultan trase şi Abe.

Glonţul perfora ţeasta insului, care se prăvăli, râsturnîndu-şi scaunul. Mircea sări pervazul, dînd buzna în cameră.

Abe rămase afară să-i acopere retragerea. Schimbul de focuri putea să atragă prezenţe inoportune.

Flaschman se ridicase în picioare. Privirile lui se întîlniră cu ale lui Mircea. Pe chipul său plutea o stupoare indescriptibilă. Deodată se clătină. Tot sîngele păru să i se scurgă din obraz. Ridică o mină, încercînd parcă să se sprijine de uri suport imaginar, apoi se nărui peste masă.

Mircea se apropie de el, îl apucă de umăr şi îl întoarse cu faţa în sus. Flaschman mişcă din buze, fără să scoată vreun cuvînt. Ochii i se măriseră, gata să iasă din orbite. Capul îi căzu pe o parte.

Mircea îi pipăi pulsul, care încetă să mai bată. Îşi trase încet mina. Descurajarea îi umbri pentru o clipă fruntea. Eşecul acesta îl lăsa iarăşi descoperit. Toate eforturile lui se sfărâmau de un zid de netrecut. Duşmanii săi erau foarte puternici. Numai aşa se explica hecatomba care i se deschidea sub fiecare pas.

Şi Flaschman fusese împiedicat să vorbească. Mai ră~ mînea Williams.

Dacă ar pieri şi acesta, misiunea lui Mircea s-ar încheia eu un insucces total.

Nu i-ar rămîne decît să ceară ajutorul şi protecţia poliţiei. Ceea ce i-ar părea nespus de umilitor. S-ar pune într-o lumină jalnică, ridicolă. Ar apărea în postura unei copii nereuşite a lui James Bond...

Cînd se văzu din nou în maşină alături de Abe, suspină adînc.

— Trebuie să o luăm de la început, Abe.

— O s-o luăm. boss. Pînă la urmă tot o să reuşim. Abe puse motorul în mişcare.

— Încotro ?

— Ne întoarcem la New York.

 

 

 

*

* *

În miez de noapte opriră în faţa gării din Los Angeles. Abe şterse la repezeală, cu o piele de căprioară, volanul, butoanele aparatelor de bord, oglinda-retrovizoare, mînerele de la uşi şi orice suprafeţe susceptibile să păstreze amprente digitale. Făceau astfel să dispară orice urme compromiţătoare. Abe lăsă cheia în contact şi uşile descuiate.

— Poate ispiteşte pe cineva să-l fure. Să vezi bucurie pe capul lui.

Cu un taxi se înapoiară în centrul oraşului, iar cu altul ajunseră la aeroport.

Luară primul avion pentru San Francisco, iar de acolo, cu un TWA, străbătură continentul de la apus la răsărit, aterizînd în zori la New York.

Mircea sosi la vila sa de la Elmsford obosit, iritat, cu o tendinţă accentuată de a vedea totul în negru.

înainte de.a se culca, o oră sau două, porunci să i se servească un mic dejun copios şi să i se' pregătească baia.

În vreme ce se înfrupta dintr-un apetisant cîrnat de porc în compania lui Abe, înfometat şi el la culme, Sam, valetul improvizat, îl anunţă că Bolence îl căutase îa cursul nopţii.

Mircea ridică sprîncenele în semn de întrebare. Aflase Bolence de moartea celor doi oameni ai săi ? ÎI bănuia că n-ar fi fost străin de baia de sînge de la Escondido ? Fata de la Blue Orchid îi dăduse semnalmentele lui Mircea ?

Şi Abe se uită întrebător la şeful său.

— Vom lămuri în curînd şi treaba asta spuse Mircea. Se întoarse spre valet.

— Sam, să-mi umpli baia. În cinci minute termin cu micul dejun,

Sam părăsi încăperea.

— Abe, pînă mîine seară trebuie să descurcăm iţele afacerii ăsteia, zise

Mircea, după ce dădu gata porţia de cîrnat.

— Le descurcăm noi, boss. Garantez.

— întotdeauna ai fost optimist.

— Cînd merg umăr la umăr cu un om ca dumneata, nu se poate să dau greş.

— Mă flatezi, Abe, zîmbi Mircea.

Deodată, se auzi un răcnet gutural dinspre dormitoarele de la etaj. Mircea şi Abe săriră în picioare.

— Ce s-a întîmplat. boss ?

Abe scoase pistolul de sub haină. Ieşi din bibliotecă, traversă holul şi o luă la fugă pe scări în sus.

Mireea îl urmă sub privirile uluite ale oamenilor care făceau de gardă. Gemete animalice, înfiorătoare răzbăteau din dormitorul lui Mireea.

Abe se repezi în uşa pe care o dădu de perete. Priveliştea care i se oferi îl lăsă fără grai. Din camera de baie răzbăteau aburi fierbinţi ca dintr-un cazan încins la maximum, căruia i se face purjarea. Sam, căzut la pămînt, se zvîrcolea ca un vierme pe covorul din dormitor, care începuse să se îmbibe cu apă fiartă. Şi din hainele lui ieşeau aburi. Faţa şi mîinile nu mai erau decît o masă de carne sîngerie.

— Ce-a fost aici ? Explozie ? exclamă Mireea. Capetele oamenilor din gardă apărură curioase pe deasupra umerilor săi.

Abe se uită cu precauţie în baie. Dinspre robinete ţîşnea un jet puternic de apă clocotită, învăluit în aburi fierbinţi.

— Frankie, strigă Abe peste umăr, aleargă jos şi spune mecanicului să închidă apa.

Frankie o luă la goană pe scări în jos.

Cîteva minute mai târziu, jetul de apă clocotită îşi micşoră treptat debitul, apoi încetă. în dormitor şi în baie pluteau vapori fierbinţi, compacţi, ca într-o baie de aburi.

Abe îşi puse o batistă la gură şi, evitînd pe cît posibil apa care inundase parte din pardoseală, intră în camera de baie. Abia atunci înţelese, ce se întâmplase. Bateria de robinete sărise din lăcaşul ei, lăsînd un orificiu deschis, prin care apa şi aburii ţîşniseră în voie, împroşcîndu-l pe Sam în plin. Apa din camera de baie începuse să se prelingă şi în dormitor.

Abe chemă la telefon o ambulanţă.

Un sfert de oră mai tîrziu, un medic în halat alb îşi făcu grăbit şi aferat intrarea, urmat de doi sanitari cu o brancardă. Cercetă rănile lui Sam, care- şi pierduse între timp cunoştinţa.

— Arsuri grave, spuse el clătinînd din cap. îl transportăm la spital.

— Credeţi că riscă să-şi