— Vom face tot posibilul să-l salvăm, făgădui vag medicul.

Sanitarii îl ridicară cu grijă pe Sam şi îl instalară pe brancardă.

În vreme ce sunetele modulate ale sirenei ambulanţei se mai auzeau îndepărtîndu-se pe aleile parcului, Abe se întoarse spre Mireea.

— Ai scăpat uşor, boss. Mă întreb cine dracu a maşinat toată chestia asta

?

— Cineva care are acces în apartamentul meu.

— Sau care s-a strecurat pînă aici.

— E greu de presupus că a putut să se strecoare cineva dinafară, fără să fie observat de oamenii din gardă.

— Am să-l dibuiesc eu, zise Abe.

— Pune cîţiva oameni să facă puţină ordine prin apartament, spuse

Mireea. Pînă termină treaba, cobor in bibliotecă.

Cînd traversă holul, îl văzu pe Frankie care comenta evenimentul împreună cu alţi doi tineri din gardă. Frankie avea o figură deschisă, care inspiră încredere lui Mireea,

Îl chemă în bibliotecă. După ce se văzură singuri, îi dădu instrucţiuni precise.

— Dacă mă mai caută Jack Bolence la telefon, să-i spui că nu sînt acasă. Ai înţeles ?

— O.K., boss.

Frankie părăsi încăperea.

Mireea îşi umplu un pahar cu whisky. Avu grijă să-l boteze din belşug cu sifon. Trebuia să-şi păstreze luciditatea neatinsă. Situaţia se complica supărător.

Abe se înapoie în bibliotecă. Era gînditor.

— Azi ar trebui să-i faci o vizită lui Sheldon, îi recomandă Mireea. Poate mai scoţi ceva de la el. Să-si mobilizeze toate antenele. Trebuie să dăm de Williams'cel mai tîrziu pînă deseară. Altfel putem să ne spînzurăm de pe acum. Oferi un pahar cu whisky lui Abe, apoi continuă : UItimile indicii îl acuză pe Bolenee. Nu vreau să mă întîlnesc cu el pînă nu adun probe.

— Îl crezi vinovat ? întrebă Abe.

— Nu cred nimic. Constat.

— Nu e bine să ne pripim, boss. Bolence ţi-a fost prieten. Şi a dat dovezi.

— Cîteodată e înţelept să te fereşti şi de prieteni. Abe îşi înăbuşi un căscat:

— Mi-e un somn de mi se închid ochii.

— Şi eu sînt foarte obosit. Cîteva ore de odihnă ne-ar prinde bine. Ai încredere în Frankie ?

— Ca în mine însumi, boss.

— Să-i spui atunci să fie cu ochii în patru. Ni se vor mai întinde curse. Nu vreau să fim luaţi prin surprindere.

Mircea trase storurile şi se culcă pe o canapea în bibliotecă. Prefera să evite dormitorul, scenă a unor întîm-plări foarte puţin plăcute. îşi scoase haina şi se întinse pe canapea punîndu-şi două perne sub cap.

— Du-te şi te culcă, Abe.-

— Cred că ar fi mai bine să fac de veghe.

— Fii serios. Cîteva ore de-acum înainte n-o să se mai întîmple nimic.

Pregătirea unor noi atacuri cere un oarecare timp. Pînă acum le-am zădărnicit planurile.

— Mare lucru însă n-am făcut, zise Abe.

— Depinde de optică.

Abe se scarpină în vîrful capului.

— Atunci mă duc să mă culc.

— Somn uşor. Mircea închise ochii.

Abe ieşi tiptil din bibliotecă.

*

* *

Mircea se trezi din somn aproape de ora prînzului. îi era foame. Sună. Abe apăru urmat de Frankie.

Abe era bărbierit, pus la punct şi cu un aer foarte prosper.

— Boss, baia te aşteaptă. Poţi să faci un duş fără nici o grijă. Mecanicul a montat robinetele sub ochii mei.

— Ai aflat ceva ?

— Da. Ceva interesant. Chiar foarte interesant,

— Ei, dă-i drumul.

— Amicul nostru, Mike Sheldon, a devenit patron la Charlie's Bar,

— Nu mai spune ? Păduchiosul ăla patron de bar! Şi de cînd ?

— De două zile. Nu ţi se pare curios ?

— Hm !

Mircea se ridică de pe canapea, se întinse, îşi acoperi un căscat, apoi se întoarse spre Frankie.

— Ai luat locul lui Sam ?

— Da, boss.

— Sper că ai să fii la înălţimea lui Sam.

— Am să-mi dau toată silinţa, boss.

Privirea deschisă a lui Frankie plăcu lui Mircea. Băiatul acesta părea deosebit de camarazii săi. Nu adoptase incă acea expresie vicleană, dură a gangsterului înrăit. Ce anume îl împinsese să se înroleze în Cosa Noslra ? Mircea îl deplîngea sincer. Ca şi pe Abe de altfel, de care începuse să se ataşeze.

— Ce ştii să faci, Frankie ?

—Tot ce-ai să doreşti, boss, răspunse el cu rîvnă. Se uită la Mircea cu admiraţie nedeghizată. Idolii lui Frankie nu erau aleşi din galeria eroilor imortalizaţi de Plutarc sau Carlyle, pentru el Al Capone, Frank Castello, Lucky Luciano, Vincenzo Genovese, Jack Bolence reprezentau nu numai figuri intrate în legendă — încă din ( timpul vieţii — ci şi un ideal urmărit cu neşovăitoare stăruinţă.

— După baie, boss, te aşteaptă şi prînzul, spuse Frankie. Eu l-am preparat. Adăugă modest : Aşa cum m-am priceput.

Mircea îl mîngîie pe obraz.

— Bravo, Frankie. Dacă îmi va plăcea te vei alege c u un premiu. Să ai pregătit un cec, Abe.

Baia caldă, prelungită mai bine de o oră, îi procură o delicioasă senzaţie de calm şi bună dispoziţie. Făcu «inste prînzului — destul de stîngaci servit

— şi alcătuit mai ales din semipreparate şi răcituri. îi era însă foame, aşa că îl savura ca pe un festin a la Lucullus.

Ajunsese la cafea, cînd Frankie îi anunţă sosirea lui Kobert Landis.

— Iar vine să-ţi ţină o predică, boss, zise Abe zîmbind in colţul gurii. Mireea îşi goli ceaşca de cafea.

— Pofteşte-l încoace, Frankie, porunci el fără să se arate cîtuşi de puţin tulburat de această vizită care făgăduia tunete şi fulgere.

Robert Landis intră în bibliotecă urmat de nelipsitul său locotenent, Chariie Yale. Purta un costum la două rânduri. închis la culoare şi o pălărie neagră. Eden, pe care nu şi-o scosese de pe cap. Fruntea îi era întunecată şi ochii zyîrleau scîntei. Cicatricea de pe obrazul sting părea mai vînătă ca de obicei.

Chariie Yale arbora cu o eleganţă oarecum ţipătoare un costum gri deschis Prince of Wales cu pătrate mari, asortai e cu panglica, de asemenea cu pătrăţele, de la pălăria de Panama. Spre deosebire de şeful său, Yale îşi ţinea pălăria în mină.

Landis se opri în mijlocul încăperii şi aruncă O privire asupra lui Mireea. care stătea liniştit pe canapea. Pe Abe îl ignoră, de parcă nici n-ar fi existat.

La un semn al lui Mireea, Frankie