din urmă, obţineam şi eu tot ceea ce obţinuseră băieţii din liceu, băieţi drăguţi, bine îmbrăcaţi, cu automobilele lor noi, iar eu, cu hainele mele vechi, ponosite şi bicicleta mea prăpădită.

Debra a ieşit din baie. S-a aşezat şi şi-a aprins o ţigară.

– Hai să ne futem, am zis.

Debra s-a dus în dormitor. Era o jumătate de sticlă de vin pe măsuţă. Mi-am turnat un pahar şi mi-am aprins una dintre ţigările ei. Ea a oprit muzică rock. Un gest binevenit.

S-a făcut linişte. Am mai turnat un pahar. Poate c-o să mă mut aici? Unde o să-mi pun maşina de scris?

– Henry?

– Ce?

– Unde eşti?

– Aşteaptă. Vreau doar să-mi termin paharul.

– Bine.

Mi-am terminat paharul şi pe urmă am tras pe gât şi ce mai rămăsese din sticlă. Eram în Playa del Rey. M-am dezbrăcat, aruncându-mi hainele grămadă, pe canapea. Niciodată nu le-am avut cu îmbrăcatul. Cămăşile mele erau toate decolorate şi boţite, vechi de cinci-şase ani, ponosite. Pantalonii, la fel. Uram magazinele şi vânzătorii, se comportau superior, păreau să cunoască secretul vieţii, aveau o încredere care mie îmi lipsea. Pantofii mei erau întotdeauna scâlciaţi şi vechi, nu-mi plăceau nici magazinele de pantofi. N-am aruncat niciodată nimic decât dacă obiectul devenea complet inutilizabil, ceea ce era valabil şi pentru maşini. Nu era o chestie de economie. Pur şi simplu, nu suportam să fiu un cumpărător care avea nevoie de un vânzător, vânzătorul fiind atât de arătos, distant şi superior. Şi, pe deasupra, toate astea luau timp, timp pe care îl puteai folosi zăcând şi trăgând la măsea.

M-am dus în dormitor, doar în chiloţi. Eram conştient de burtă mea albă care se bălăngănea peste şort, dar n-am făcut nici un efort ca să mi-o sug. Am rămas în picioare lângă pat şi mi-am dat chiloţii jos. Brusc, am simţit nevoia să mai beau ceva. Am urcat în pat. M-am băgat sub aşternut. Apoi m-am întors către Debra. Am luat-o în braţe. Eram lipiţi unul de altul. Gura ei era deschisă. Am sărutat-o. Gura ei era ca o pizdă umedă. Era pre-gătită. Am simţit-o. Nu mai era nevoie de nici un preludiu. Am sărutat-o şi limba ei mi-a intrat şi ieşit din gură. Am prins-o între dinţi şi am ţinut-o. Apoi m-am urcat pe ea şi i-am vârât-o.

Cred că a fost felul în care capul ei era întors într-o parte în timp ce-o futeam. M-a excitat. Capul ei se bălăngănea pe pernă la fiecare mişcare de-a mea. Din când în când, în vreme ce împingeam, u întorceam capul către mine şi sărutam gura aia roşie sângerie. În sfârşit, îmi ieşea treaba. Futeam toate femeile şi fetele la care mă holbasem dornic pe trotuarele din Los Angeles în 1937, ultimul an cu adevărat rău al crizei, când o pizdă costa doi dolari şi nimeni n-avea nici un ban (şi nici o speranţă), Fusesem nevoit să aştept multă vreme ca să-mi vină şi mie apa la moară. Am împins cu spor. Aveam parte de un futai de soi şi fără rost! Am apucat-o pe Debra de cap încă o dată, am ajuns la gura aia rujată, pentru ultima oară, în vreme ce îmi dădeam drumul în ea, în diafragma ei.

 

 

90.

 

A doua zi era sâmbătă şi Debra a pregătit micul dejun.

– Vii cu noi să căutăm antichităţi?

– Vin.

– Eşti mahmur? a întrebat ea.

– Nu chiar.

Am mâncat în tăcere o vreme, apoi a zis:

– Mi-a plăcut cum ai citit la Lăncierul. Erai beat, dar ţi-a ieşit.

– Uneori nu iese.

– Când mai citeşti?

– Cineva mă tot sună din Canada. Încearcă să strângă fonduri.

– Canada! Pot să vin cu tine?

– Om vedea.

– Rămâi la noapte?

– Vrei să rămân?

– Da.

– Atunci o să rămân.

– Minunat...

Am terminat micul dejun şi eu m-am dus în baie, în timp ce Debra spăla vasele. Am tras apa şi m-am şters, am tras din nou apă, m-am spălat pe mâini, am ieşit din baie. Debra curăţa chiuveta. Am înşfăcat-o din spate.

– Poţi folosi periuţa mea de dinţi, dacă vrei, a zis ea.

– Îmi miroase gura?

– Nu-i nimic.

– Aiurea.

– Poţi să faci şi duş, dacă vrei...

– Şi asta...?

– Încetează. Tessie o să ajungă aici abia peste o oră. Putem şterge urmele până atunci.

Am intrat în baie şi am lăsat să curgă apă în cadă. Nu-mi plăcea să fac duş decât atunci când eram la motel. Pe peretele băii era fotografia unui bărbat brunet, păr lung, chip standard, arătos, cu o patină de idioţenie obişnuită. Îşi arăta dinţii albi spre mine. Mi-am periat ce-mi mai rămăsese din dinţii decoloraţi. Debra îmi spusese că fostul ei soţ era psihiatru.

După ce am terminat eu, a făcut şi Debra un duş. Mi-am turnat un pahar mic de vin şi m-am aşezat într-un scaun, uitându-mă pe fereastra din faţă. Brusc, mi-am amintit că uitasem să-i trimit fostei mele neveste pensia alimentară. Ei, la naiba. O s-o fac luni.

Mă simţeam relaxat în Playa del Rey. Era bine să mai ieşi din curtea aglomerată şi murdară unde locuiam. Nu era umbră şi soarele ne prăjea fără milă. Eram cu toţii ţăcăniţi într-un fel sau altul.

Până şi câinii, pisicile, păsările, vânzătorii de ziare şi curvele.

În Hollywood-ul de est, toaletele nu funcţionau niciodată cum trebuie şi instalatorul ieftin al proprietarului nu le putea repara cu adevărat. Lăsam rezervoarele fără capac şi manipulam singuri mecanismul WC-ului. Robinetele picurau, gândacii mişunau, câinii se căcau peste tot şi ecranele de plasă aveau găuri mari pe unde intrau muşte şi tot felul de insecte stranii. Soneria a făcut bing-bang, m-am ridicat şi am deschis. Era Tessie. Avea patruzeci şi ceva de ani, era îmbrăcată sofisticat, avea păr roşu, evident vopsit.

– Tu eşti Henry, nu-i aşa?

– Da. Debra e în baie, ia loc.

Purta o fustă scurtă, roşie. Pulpele arătau bine. Gleznele şi gambele nu erau nici ele de lepădat. Arăta de parcă i-ar fi plăcut la nebunie să se fută.

M-am dus în baie şi am bătut la uşă.

– Debra, a venit Tessie.

Primul magazin de antichităţi era la vreo două străzi de faleză. Ne-am dus cu maşina mea. Am intrat. Ne-am plimbat de colo-colo, totul costa 800, 1 500 de dolari,