femeia gardian spunând: „Este o închisoare pentru cei care încetinesc ritmul marşului… pentru cei care cred că au dreptul să greşească".

Brusc, Leamas devenise încordat, privind atent afară, prin parbriz. La lumina farurilor, Liz văzu o siluetă pe şosea, în mână avea o lanternă micuţă pe care o aprindea şi o stingea în timp ce maşina se apropia.

— El este, mormăi Leamas; stinse farurile şi opri motorul, continuând să înainteze fără zgomot. Când ajunseră lângă el, Leamas se aplecă şi deschise portiera din spate.

Liz nu se întoarse să se uite la el. Încordată, privea fix înainte, pe şosea, la ploaia care cădea.

*

*      *

— Condu cu treizeci de kilometri la oră, porunci bărbatul. Vocea îi suna tensionată şi speriată. O să-ţi spun pe unde s-o iei. Când ajungem la locul respectiv, trebuie să vă daţi jos şi să alergaţi către zid. Reflectorul va fi îndreptat spre punctul pe unde trebuie să vă căţăraţi. Rămâneţi în lumină reflectorului. Când începe să se mişte fasciculul, începeţi să urcaţi. Veţi avea 90 de secunde la dispoziţie ca să treceţi. Întâi tu, îi spuse lui Leamas, apoi te urmează fata. În partea de jos sunt scări de oţel, după aceea trebuie să vă descurcaţi pe cont propriu. Tu va trebui să stai pe coama zidului ca să o tragi pe fată. Înţelegeţi?

— Înţelegem, răspunse Leamas. Cât timp avem la dispoziţie?

— Condu cu treizeci de kilometri la oră şi o să fim acolo cam în nouă minute. Reflectorul va fi îndreptat spre zid la unu şi cinci fix. Nu aveţi decât 90 de secunde. Nu mai mult.

— Ce se întâmplă după 90 de secunde? întrebă Leamas.

— Nu aveţi decât 90 de secunde, repetă bărbatul. Altminteri, e prea periculos. Numai un singur pluton a fost informat. Ei cred că sunteţi infiltraţi în Berlinul de Vest. Li s-au dat instrucţiuni să nu vă facă sarcina prea uşoară. 90 de secunde vă sunt suficiente.

— Sper al dracului de tare să fie aşa, spuse Leamas sec. Cât să fie ceasul?

— Mi-am potrivit ceasul după cel al sergentului care răspunde de pluton, replică bărbatul. În spatele maşinii o lumină se aprinse şi se stinse scurt. Este 12.48. Trebuie să pornim la unu fără cinci. Şapte minute de aşteptare.

Tăcerea deplină în care aşteptau era întreruptă doar de răpăitul ploii pe capotă. Drumul pietruit se întindea în faţa lor, presărat, la fiecare o sută de metri, cu stâlpi electrici, întunecaţi şi murdari. Nu era nimeni în jur. Deasupra lor, cerul era luminat de strălucirea nefirească a reflectoarelor. Din când în când, fasciculul câte unui reflector pâlpâia pe deasupra lor, apoi dispărea. Departe, în stânga, chiar la linia orizontului, Leamas zări o lumină intermitentă, care-şi schimba constant intensitatea, aidoma reflexiilor unui foc.

— Ce-i aia? întrebă, arătând în direcţia luminii.

— Serviciul de informaţii, replică bărbatul. Un întreg eşafodaj de lumini. Afişaj electronic care trimite ştiri în Berlinul de Est.

— Sigur că da, mormăi Leamas. Erau foarte aproape de capătul drumului.

— Nu vă puteţi întoarce, continuă bărbatul, v-a spus asta? Nu există o a doua şansă.

— Ştiu, răspunse Leamas.

— Dacă nu merge ceva cum trebuie - dacă vă răniţi sau cădeţi - nu vă întoarceţi. Se trage fără avertisment în toată zona zidului. Trebuie să treceţi dincolo.

— Ştim, repetă Leamas. Mi-a spus.

— Din momentul în care coborâţi din maşină, aţi intrat în acea zonă.

— Ştim. Şi mai taci din gură, ripostă Leamas. După care adăugă: Iei maşina înapoi?

— Imediat după ce vă daţi jos, duc maşina înapoi. Şi pentru mine e periculos, afirmă bărbatul.

— Îmi pare rău, făcu Leamas sec.

Din nou se lăsă tăcerea; după care, Leamas întrebă:

— Ai o armă?

— Da, spuse bărbatul; dar nu pot să ţi-o dau; mi-a spus să nu ţi-o dau… că sigur vei întreba de armă.

Leamas râse încetişor.

— Nici nu mă-ndoiesc.

Leamas porni motorul. Cu un zgomot care părea să umple strada, maşina se puse încet în mişcare.

Parcurseseră vreo trei sute de metri, când bărbatul şopti surescitat:

— Fă la dreapta aici, apoi la stânga.

Ajunseră pe o stradă laterală îngustă. De o parte şi de cealaltă erau tarabe de piaţă, aşa că maşina abia reuşi să treacă printre ele.

— Stânga aici, acum!

Virară din nou, repede, de data asta printre două clădiri înalte, ajungând în ceea ce părea să fie o fundătură. Vizavi se vedeau nişte rufe întinse la uscat, şi Liz se întrebă dacă o să treacă pe sub ele. Când se apropiară de ceea ce li se părea o fundătură, bărbatul spuse:

— Din nou stânga - ţine cărarea.

Leamas luă curba, trecu peste trotuar, apoi intră pe o potecă largă, mărginită de un gard rupt pe stânga, şi de o clădire înaltă, fără geamuri, pe dreapta. Auziră un strigăt, de undeva de deasupra lor, o voce de femeie, şi Leamas murmură: „Ia mai taci“, în timp ce lua o curbă în unghi drept, cu stângăcie, ajungând aproape imediat într-un drum principal.

— Încotro? întrebă el.

— Drept înainte, traversezi - pe lângă farmacie - între farmacie şi poştă - acolo! Bărbatul se aplecase aşa de mult în faţă, încât chipul lui era aproape de ale lor.

Peste Leamas, cu vârfurile degetelor lipite de parbriz, arăta direcţia.

— Treci înapoi, şuieră Leamas. Ia-ţi mâna! Cum dracu’ crezi că văd, dacă-ţi tot fluturi mâna aşa?

Schimbă brutal în viteza întâi, şi conduse cu rapiditate pe drumul larg. Aruncând o privire spre stânga, fu uimit să zărească silueta masivă a Porţii Brandenburg, la vreo trei sute de metri depărtare, şi grupul sinistru de vehicule militare de lângă ea.

— Unde mergem? întrebă deodată Leamas.

— Aproape am ajuns. Mergi încet acum… stânga, stânga, virează la stânga! strigă bărbatul, iar Leamas reuşi să sucească volanul la ţanc.

Trecură pe sub o arcadă îngustă, şi ajunseră într-o curte. Jumătate dintre geamuri lipseau sau erau acoperite cu scânduri; locurile goale unde ar fi trebuit să fie uşile păreau că-i privesc, oarbe, ca nişte guri căscate. La celălalt capăt al curţii era o poartă deschisă.

— Pe acolo, veni ordinul şoptit ce suna stăruitor în noapte, apoi mult dreapta. O să vezi un stâlp de iluminat în dreapta ta. Cel care urmează nu funcţionează. Când ajungi la al doilea stâlp, opreşte motorul şi înaintează până vezi un hidrant. Acela este locul.

— De ce dracu’ n-ai condus tu?

— A spus că tu trebuie să conduci; a zis că aşa e