se auzea un aparat cântând muzică simfonică, I-am frecat cu un deget pizda, s-a umezit şi a început să se deschidă. Am vârât degetul înăuntru, apoi l-am scos şi i-am mângâiat clitorisul. Era drăguţ şi plin de sevă. M-am urcat pe ea. Am pompat-o de câteva ori iute şi brusc, pe urmă am luat-o încet, apoi am luat-o tare din nou. I-am privit chipul ăla simplu şi pervers. Chiar că mă excită. I-am dat înainte. Apoi Tessie m-a împins.

– Dă-te jos de pe mine!

– Ce? Ce-i?

– Se aude dubiţa! o să mă dea afară! o să-mi pierd slujba!

– Nu, nu, CURVO.

Am pompat mai departe fără milă, mi-am lipit buzele de gura aia strălucitoare, oribilă, şi mi-am dat drumul. Am sărit în picioare. Tessie şi-a înşfăcat pantofii şi chiloţii şi a fugit în baie. M-am şters cu batista, am întins aşternutul, am bătut pernele. În timp ce îmi trăgeam fermoarul, uşa s-a deschis. M-am dus în camera din faţă.

– Hank, vrei să-l ajuţi pe Larry să care masa? E grea.

– Bine.

– Unde-i Tessie?

– Cred că-i în baie.

Am urmat-o pe Debra afară, am scos masa din dubiţă, am apucat-o şi am cărat-o în casă. Când ne-am întors, Tessie stătea pe canapea cu o ţigară.

– Să nu scăpaţi marfa, băieţi, a zis ea.

– Nici nu poate fi vorba! am replicat. Am dus-o în dormitorul Debrei şi am pus-o lângă pat. Mai avea o masă acolo, pe care a scos-o. Apoi am stat şi ne-am uitat la tăblia de marmură.

– Ah, Hank, doar 200 de dolari. Îţi place?

– E splendidă, Debra. Exact ce trebuia. M-am dus în baie. M-am spălat pe fată, m-am pieptănat. Apoi mi-am dat jos pantalonii şi chiloţii şi m-am spălat fără zgomot. M-am pişat, am tras apa şi m-am întors.

– Vrei un pahar de vin, Larry? am întrebat.

– Nu, dar mulţumesc…

– Mulţumesc de ajutor, a zis Debra. Larry a ieşit pe uşa din spate.

– Ah, sunt aşa de încântată! a zis Debra. Tessie a mai rămas să bea şi să stea de vorbă cu noi încă zece sau cinşpe minute, apoi s-a ridicat.

– Trebuie să plec.

– Mai rămâi, dacă vrei, a zis Debra.

– Nu, nu, trebuie să plec. Trebuie să fac curat în apartament. E mare dezordine.

– Să faci curat? Astăzi? Când ai doi prieteni drăguţi cu care poţi bea un pahar?

– Stau aici şi mă gândesc tot timpul la mizeria aia şi nu mă pot relaxa. Nu te supăra.

– Bine, Tessie, du-te atunci. Te iertăm.

– Pa, dragă...

S-au sărutat în uşă şi apoi Tessie a ieşit. Debra m-a luat de mină şi m-a dus în dormitor. Ne-am uitat la tăblia de marmură.

– Ce crezi cu adevărat despre ea, Henry?

– Păi, eu am pierdut 200 de dolari la curse şi n-am ce să arăt de banii ăştia, prin urmare cred că e foarte bine.

– O să fie aici, lângă noi, la noapte.

– Poate că ar trebui să stau eu acolo în locul ei, şi tu să te culci cu masa?

– Eşti gelos!

– Desigur.

Debra s-a dus iar în bucătărie şi s-a întors cu nişte cârpe şi un lichid de curăţat. A început să şteargă marmură.

– Vezi, există un mod special de a trata marmura, pentru a-i accentua vinişoarele.

M-am dezbrăcat şi m-am aşezat pe marginea patului, în chiloţi. Apoi m-am lăsat pe pernă, peste aşternut. M-am ridicat iar.

– Ah, Dumnezeule, Debra, îţi deranjez aşternutul.

– Nu-i nici o problemă.

M-am dus şi am turnat două pahare. I-am dat unul Debrei. Am privit-o cum ştergea masa. Apoi s-a uitat la mine.

– Ştii, ai cele mai frumoase picioare pe care le-am văzut vreodată la un bărbat.

– Nu-s rele pentru un bătrân, nu-i aşa, puştoaico?

– Deloc.

A mai frecat o vreme masa aia, pe urmă a renunţat.

– Cum te-ai împăcat cu Tessie?

– E simpatică, chiar îmi place de ea.

– E foarte eficientă la birou.

– Despre asta n-am cum să ştiu.

– Îmi pare rău c-a plecat. Cred că a vrut doar să ne lase singuri. Ar trebui s-o sun.

– De ce nu?

Debra s-a dus la telefon. A vorbit cu Tessie o vreme. Începuse să se întunece. Cum rămânea cu cina?

Avea telefonul în mijlocul patului şi stătea cu picioarele sub ea. Avea un fund drăguţ. Debra a râs, apoi şi-a luat la revedere. S-a uitat la mine.

– Tessie spune că eşti un drăguţ.

M-am dus să mai aduc ceva de băut. Când m-am întors, televizorul ăla mare color era deschis. Ne-am aşezat pe pat amândoi şi ne-am uitat la televizor. Stăteam cu spatele sprijinit de perete, bând.

– Henry, a întrebat ea, ce faci de Sărbătoarea Recunoştinţei?

– Nimic.

– Ce-ar fi să serbezi cu mine? Iau eu curcanul.

Am să chem doi sau trei prieteni.

– De acord, sună bine.

Debra s-a aplecat şi a închis televizorul, Părea foarte fericită. Apoi a stins lumina. S-a dus în baie şi a ieşit înfăşurată în ceva vaporos. S-a aşezat în pat lângă mine. Mi s-a sculat. Limba ei intră şi ieşea din gura mea. Avea o limbă mare, caldă. M-am aplecat. I-am dat flocii la o parte şi am început s-o ling. Apoi am aţâţat-o cu nasul. Reacţiona. M-am ridicat, m-am urcat pe ea şi i-am băgat-o.

Am tot împins. Am încercat să mă gândesc la Tessie, cu fusta ei scurtă şi roşie. Nu m-a ajutat cu nimic. Dădusem deja totul. Am tot pompat.

– Îmi pare rău, dragă, am băut prea mult. Ah, pune mâna pe inima mea!

Şi-a pus palma pe pieptul meu.

– Chiar că bate, a zis ea.

– Mai sunt invitat de Ziua Recunoştinţei?

– Sigur, sărmanul meu drag. Nu-ţi face griji, te rog.

Am sărutat-o de noapte bună, m-am dat jos de pe ea şi am încercat să dorm.

 

 

91.

 

După ce Debra a plecat la muncă în dimineaţa următoare, am făcut o baie şi m-am uitat la televizor. M-am învârtit gol de colo-colo şi am observat că puteam fi zărit de pe stradă prin geamul din faţă. Aşa că mi-am turnat un pahar cu suc de grape-fruit şi m-am îmbrăcat. În cele din urmă, n-am avut altceva de făcut decât să mă întorc acasă. Poate că găsesc ceva corespondenţă, vreo scrisoare de la cineva. M-am asigurat că toate uşile sunt