biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Luni de fiere ( Citeste online gratis) pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Luni de fiere ( Citeste online gratis) pdf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 6 7 8 ... 68
Mergi la pagina:
tovărăşia numeroşilor homosexuali care vin aici de mulţi ani să aducă prinos Sodomei. Îmi plăcea proximitatea acestor trupuri industrioase în spatele templului credinţei: dădeau iubirii noastre un mic parfum de clandestinitate atât de rară azi. O legătură care debutează astfel lângă aceste fiinţe de la marginea societăţii, într-un decor de spasme fremătătoare, nu putea fi decât marginală şi romanescă. Umbra caldă încă părea plină de sărutări.Toţi aceşti oameni împerecheaţi răspândeau în jurul lor o febră însufleţită de aceeaşi ardoare.

Fermecător spectacol Parisul văzut dinspre această grădină la primele luciri ale unei zile de vară! Soarele stătea să apară: o lumină foarte albă făcea să se reliefeze în mod viu toate planurile malurilor Senei, acoperite în acest loc cu o haină de iederă. Oraşul începea să se mişte, răsuna deja de huruitul primelor metrouri.  Acela fu momentul în care Rebecca, îmi amintesc, îmi ceru să-i încălzesc picioarele; de la gambă urcai până la gură, potrivit acelei bune-cuviinţe care îţi cere să onorezi susul pentru a avea cheia josului.Dar râdeam atât de tare încât dinţii noştri mai întâi, mai apoi nasurile se izbiră multă vreme mai înainte ca prima noastră sărutare să cunoască forma sa adultă şi canonică.

- Ascultă, îi spusei după ce gurile noastre se dezlipiră, trebuie să mă duc să văd un medic. Mi se întâmplă un lucru straniu...

Luându-i mâna, o făcui să atingă erecţia pe care contactul nostru o provocase în mine. Mica ridicătură o flată dar nu-i provocă vreo emoţie deosebită. De fapt, nu prea eram grăbiţi să sfârşim. Nu aveam nevoie de grosolanele dovezi carnale pe care ard de nerăbdare să şi le dea un bărbat şi o femeie de îndată ce intră în relaţie. Alături de focul de artificii care-l precedase, actul amoros, în seara aceea, ne părea superfluu sau cel puţin fără urgenţă. Planam într-o năucă seducţie care se îmbăta cu ea însăşi, era uimită de isprăvile sale, îşi bătea joc de rezultat. Şi apoi, să ţi-o mărturisesc, Rebecca făcea parte dintre acele fiinţe atât de frumoase încât nu ţi le închipui sexuate ca celelalte. Atât de departe de specia umană curentă prin siluetă şi prin trăsături, presupuneam că e la fel de diferită în intimitatea sa. Mintea mea înflăcărată îi atribuia cine ştie ce organ nemaipomenit, o incongruitate minunată la fel de derutantă ca frumosul său chip. Şi dacă, îmi spuneam, n-are sex în josul pântecului? Natura trebuie să fi plăsmuit pentru ea o soluţie nouă!

Şi doar spre dimineaţă, către orele 8, după o noapte de rătăcire, intră acasă la mine. Ştii că, dezbrăcându-se, bărbaţii şi femeile îşi pierd deseori graţia de care au dat dovadă îmbrăcaţi: nuditatea este un veşmânt prost croit în care înoată încurcaţi. Rebecca scăpa acestei coruperi. Imbrăcată, avea deja aerul că e goală atât de mult îi ieşeau în relief formele cu o exuberantă afirmare, în timp ce goală indecenţa sa o proteja, precum un muşchi perfect neted; se mulţumea să schimbe un artificiu cu un altul, jucându-se cu pielea sa precum cu o draperie, cu o parură în care se înfăşura. Reabilita ostentaţia, întreţinea o mare alură în jurul farmecelor sale, întărind culoarea celei mai neînsemnate cârpe cu care se împopoţona, iar prestanţa sa mă intimidă atât încât mai multe zile nici n-am văzut-o bine, nici n-am cunoscut-o.

Trebui, aşadar, câtva timp înainte ca raporturile noastre trupeşti să fie la înălţimea vieţii tumultuoase şi variate pe care o cunoşteam împreună. Îmi plăcuse imediat corpul opulent care nu culmina la brâu ci se sfărâma în minuni distincte precum tot atâtea centre de atracţie. De la coafură la degetele de la picioare, păstra ondulaţia precisă a volumelor care îi umflau sânii ridicaţi: cele două coloane ale picioarelor sale se smulgeau din pământ într-un singur jet, deschizându-se asupra unui spate care nu mai sfârşea să se desfăşoare până la masa craniului, fină şi mititică. Îi veneram mai ales abundenţa la vremea când parcă năpârlea: atunci formele i se umflau şi roşea de această exuberanţă; sânii se apucau să trăiască propria lor viaţă,căpătau un aspect animalic, fremătător, se acopereau cu vinişoare care îi albăstreau ca pe nişte valuri.

Îşi ridicau marile corale în mijlocul torsului, asemenea unor corturi de nomazi, iar acest piept majuscul, hiperbolic pe un corp de adolescentă mă băga în extaz: se găseau în ea două vârste, sărutam un copil pe gură, o femeie pe sfârcurile sânilor, mama şi fiica se întâlneau într-o singură persoană.

Şi o respiram ca pe un luxos magazin de mătăsuri care împrăştia parfumuri bogate şi tari, până şi transpiraţia care-i lichefia subsuorile, umoare înţepătoare şi sărată după care mă dădeam în vânt într-atât încât adormeam deseori în acest rug aprins.

Poseda şi alte comori mai intime dar la fel de surprinză toare. De exemplu, dacă o priveam neatent, găseam că are, iartă-mi amănuntul, fanta discretă, timidă ca şi cum ar fi vrut să-i ascundă impudoarea disimulând-o în cutele pântecelui. Dar încă de la primele mângâieri, acest mic animal se întin dea, dădea la o parte leagănul de ierburi în care dormea, îşi înălţa capul, devenea o floare lacomă, o gură de copil mic mâncăcios care îmi sugea degetul. Adoram să zgândăresc cu limba boticul clitorisului, să-l excit şi apoi să-l las, umed şi lucitor, în seama iritării lui, răţuşcă bălăcindu-se într-un val de carne roz. Îmi plăcea să-mi netezesc obrajii de lenjeria preţioasă a pântecelui ei, să-mi cufund nasul în cutele lui onctuoase, uneori încordate, alte ori destinse ca nişte pânze de proră de către vânt, să boţesc cu degetul imensa draperie cu prinsă de înfiorări şi de suspine. Alteori aş fivrut să mă aşez, cu picioarele atârnând, pe marginea acestui orificiu şi să ob serv minut cu minut evoluţia madreporului gigant, să înregis trez fiecare palpitaţie, fiecare respiraţie a petalelor sale inun date de un nectar irezistibil.

O aversiune naturală pentru confidenţele licenţioase făcu să nu-mi pot reprima o întoarcere a stomacului pe dos pe care Franz o observă.

- N-o fă pe ruşinosul, nu insist asupra acestor detalii fermecătoare - dar poate că n-ai iubit niciodată îndeajuns ca să mergi până

1 ... 6 7 8 ... 68
Mergi la pagina:


Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾