Pe minusculul platou de dans se frecau într-o îmbulzeală de metrou în orele de vîrf perechi de adolescenţi, înfierbântaţi, excitaţi la culme.

În jurul meselor mici, luminate vag de veioze multicolore, se înghesuiau alţi copilandri. Toţi beau, fumau, chicoteau, vorbeau tare, acoperind uneori cu glasurile lor excitate vacarmul orchestrei. Fumul de ţigară plutea compact, înecăcios, în atmosfera irespirabilă, imbîcsită de miros de sudoare şi de alcool.

Charlie's Bar nu se bucurase niciodată de o clientelă tocmai strălucită. Obişnuiţii localului se recrutau mai ales din rândurile boemei care părăsiseră barurile din Green-wich Village, invadate în ultima vreme de o lume cosmopolită, dornică să cunoască la ei acasă pe artiştii beatnicks.

Mireea şi Abe căutară din ochi o masă liberă. Un chelner bărbos, îmbrăcat într-un veston negru, cu pretenţii de smoking, se apropie de Abe.

— Ce plăcere să vă mai vedem pe aici, Mr. Macchia !

— Cum merg treburile, Willie ?

— Straşnic, Mr. Macchia. După cum vedeţi, localul e arhiplin. Dar pentru dumneavoastră se găseşte întotdeauna o masă liberă.

Îi conduse spre o nişă, cufundată în penumbră.

— Aici e tocmai ceea ce vă trebuie. Puteţi vedea lotul, iară să fiţi văzuţi. înainte de a se aşeza la masă, Abe îi strecură o bancnotă de cinci dolari.

— Cu ce vă servim ? întrebă Willie.

— Aveţi şi băuturi alcoolice ?

— Desigur.

— Judecind după clientela de aici, credeam că serviţi numai lapte. Chelnerul ridică din umeri în semn de regret.

— Nu demult, veneau aici tot felul de artişti. Acum însă ne-au invadat copiii. Şi Mr. Sheldon îi încurajează. Le dă pe datorie... şi cîte alteţe...

— Frumoasă iniţiativă, zise Mireea ambiguu. Creăm condiţii tineretului,..

— Dacă ar fi copiii mei, i-aş trimite, acasă cu cîteva şuturi în fund. Dar afacerile sînt afaceri.

— Hm, mormăi Mireea neutru.

— Atunci adu nişte Bourbon on the rocks, ca de obicei, spuse Abe.

— Doriţi şi o gustare ?

— Cîte un muşchi dublu, la grătar, interveni Mireea, căruia i se stîrnise iarăşi pofta de mîncare.

Cînd chelnerul dădu să plece, Abe îl opri eu un semn.

— Cum îl vezi pe Mike Sheldon, îl trimiţi aici.

— Nici o grijă, Mr. Macchia.

Dick se cocoţase pe un taburet înalt, la bar, de unde putea vedea tot ce se petrece la masa şefului său. Comandă o băutură.

Orchestra ataca un blues jalnic, ca o melopee de în-mormîntare, acompaniat de tremolourile patetice ale unei fete de vreo şaisprezece ani, care-şi legăna şoldurile încă neformate în ritmul cîntecului.

Cei doi muşchi apărură etalaţi apetisant pe tipsii de lemn, rotunde ca o lună plină.

O sticlă de Bourbon, două pahare înalte şi un castron cu cuburi de gheaţă completau frugala cină.

Mircea se înfruptă pofticios din friptură. Abe punea în schimb accentul pe băutură. Goli două pahare cu whisky aproape pe nerăsuflate.

Mircea termina tocmai friptura, cînd Mike Sheldon apăru legănîndu-se uşor pe picioarele-i scurte şi arcuite. Se strecură agale printre mese precedíndu-l pe Willie. Capul lui Mike aducea cu o sferă de carne, în creştetul căreia cîteva fire de păr, lungi şi unse cu briantină, craii orânduite într-un fel de freză, lipită de calota craniană. Ochii bovini şi rotunzi căpătau aparent proporţii uimitoare, datorită lentilelor groase de ochelari, prinse după ureche cu rame de metal. Obrajii rotunzi şi ei se lăsaseră grei, contopindu-se cu guşa trandafirie, proaspăt rasă.

Mike Sheldon dădu mina cu Abe. Privirile lui cătară pieziş spre Mircea.

— Ia loc, îl pofti Abe, arătîndu-i un scaun liber.

Mike Sheldon se aşeză greoi. îşi şterse cu batista albă fruntea asudată.

— Mike Sheldon, Charlie Accardo, făcu Abe prezentările.

— Adu-mi nişte Hot Dogs, comandă Sheldon chelnerului.

— Imediat, Mr. Sheldon.

— Şi un pahar, Willie. Turbez de sete.

Un picólo aduse în grabă un pahar, pe care Abe îl umplu cu whisky,

Sheldon degustă băutura, apoi o dădu peste cap. Abe făcu din nou plinul.

După plecarea chelnerului, scoase tabachera, oferind ţigări comesenilor. Sheldon îl refuză cu un gest.

— Mike, vreau să te felicit pentru localul ăsta. Abia de curând am aflat că ai devenit patron.

— Mare scofală ! bombăni Sheldon. Am numai datori; şi bătaie de cap.

— Eh, dacă vrei omletă trebuie să mai spargi şi ouă,

— Era mai bine cînd lucram pe picior, zise Mike Sheldon. Aveam numai grija mea. Acum...

Făcu un gest de amarnică plictiseală.

— Mike, aş vrea să-mi dai cîteva informaţii, zise Abe. Interpelatul aruncă o privire întrebătoare spre Mircea.

— Poţi vorbi fără grijă, continuă Abe, aprinzînclu-şi 'ţigara.

Tava cu cîrnaţi fumegînzi, comandată de Sheldon, îşi făcu apariţia pe masă.

— În legătură cu Ralph Williams, continuă Abe. Sheldon se uită îndelung la Abe, ca şi cînd n-ar fi înţeles despre ce e vorba. Făcu apoi o schimă de om cătrănit.

— De Ralph Williams crezi că-mi arde mie acuma ? Sînt foarte necăjit. Din cauza unei sume frumoase de bani pe care contam şi care... a zburat. Şi asta îmi încurcă toate socotelile,

Începu să taie cîrnatul.

— Mă cunoşti foarte bine. Abe Cînd rai-e gîndul la bani, nu mai sînt în stare să discut altceva.

Abe schimbă cu Mircea o privire plină de înţelesuri. Sheldon mestecă zgomotos, oftînd din cînd în cînd, de parcă l-ar fi măcinat o grea suferinţă.

— Si dacă ti-as lua eu piatra asta de pe inimă ? zise Abe.

Ritmul mestecatului se încetini, apoi încetă cu totul. Sheldon înghiţi dumicatul, făcînd să-i salte mărul lui Adam, deasupra nodului bine strîns al cravatei. Ochii rotunzi i se bulbucară într-o privire plină de interes.

— Nici nu ţi-am spus de cît e vorbă. Abe răspunse fără să clipească.

— Nici nu te-am întrebat. Ştii că nu mă tocmesc.

— Zece mii de dolari. Ce vrei să ştii ?

— Trebuie să stau neapărat de vorbă cu Williams.

— Greu. Foarte greu.

— Deci nu e imposibil.

— Mmm... n-am spus asta, mormăi Sheldon.

— N-ai spus, dar ai lăsat să se înţeleagă.

— Abe, ţin la pielea mea.

— Şi cam cît crezi că face pielea asta ?

— Ştiu eu ? E a mea. Aşa că mi se pare scumpa.

— Profită de ocazie, Mike. Azi găseşte cumpărători. Mîine s-ar putea să valoreze mai puţin decît un morcov