Sheldon zîmbi blajin :

— O feresc eu să nu se deprecieze.

Abe aspiră fumul de ţigară şi-l expiră sub forma unui rotocol albăstrui, care se ridică spre tavan.

— Şi alţii au crezut că sînt în stare să şi-o ferească... Bietul Franckfurter ! Mai ieri era plin de viaţă. Ce să mai spun de Blackie Mc Coo sau de Irving Flaschman...

— Tocmai că nu vreau să le calc pe urme. Abe zîmbi cu prietenie.

— Să discutăm cu cărţile pe faţă, Mike. Ai de ales între un cec şi un glonte.

Ochii lui Sheldon se îngustară.

— Frumoasă perspectivă ! Mă refer în special la a doua.

— Eu îţi ofer cecul. Glontele — cine-mi pune şi mie beţe în roate... Şi e firesc. Ştii prea multe.

— Să presupunem că aş alege prima alternativă.

— Ar fi cea mai bună afacere. Zece mii — cu piatra şi cu zece mii —

pielea, douăzeci de mii.

Sheldon se uită la ceasul său brăţară.

— La miezul nopţii v-aş putea da un răspuns, rosti el după o scurtă şovăire. Şi banii ?

— Tot atunci.

— Nu s-ar putea şi acum ceva ? Mireea zîmbi cu subînţeles.

— Da. Se poate. Cinci mii ?

Faţa lui Sheldon se lumină. în ochi îi jucă o licărire de lăcomie.

— Bun şi atît.

Mircea luă cuţitul cu care-şi tăiase pînă atunci friptura, îl şterse cu un şerveţel de foiţă şi după ce-i pipăi lama, spre a se asigura că nu este unsuroasă, îl aşeză din nou pe masă. Scoase din buzunar portofelul şi îl desfăcu fără grabă. Un teanc respectabil de bancnote de cîte o mie de dolari apărură în faţa ochilor lui Sheldon, care clipi nedumerit, umezindu-şi cu limba buzele. Degetele subţiri dar puternice ale lui Mireea prefirară zece hîrtii. Le trase afară din teanc şi le puse pe masă. Vîrî portofelul în buzunar. împături o dată banenotele şi le netezi cu grijă, apoi le tăie în două cu cuţitul.

Sheldon îi urmărea hipnotizat, parcă, fiecare gest.

Mircea îi împinse zece jumătăţi, iar pe cele rămase le băgă în buzunar.

— Poftim, ia-le, îl îmbie el.

Sheldon se uită la hîrtii, apoi la Mireea.

Abe urmărea cu interes scena. îi plăcuse stratagema şefului.

Sheldon întinse încet mîna după jumătăţile de bancnote. Şovăia de parcă s-ar fi temut să nu-l frigă.

— Ia-le, repetă Mireea rostind cuvintele printre dinţi. Sheldon le ridică de pe masă şi le strecură în portofelul său. Oftă uşor.

Abe îi umplu din nou paharul. Sheldon il bău pe jumătate. Se ridică de la masă.

— Aşteptaţi apelul meu telefonic. La miezul nopţii, le reaminti el. Plecă apoi, fără să mai salute.

Abe făcu un semn discret lui Dick, care îşi plăti consumaţia şi plecă după

Sheldon.

*

* *

Înainte de a părăsi localul, Mike Sheldon îl chemă pe Willie, omul său de încredere.

— Am să lipsesc cîteva ore. Ai grijă să nu-şi facă băieţii de cap. Dacă Fred recrutează ceva puşti şi în noaptea asta, le dai cenuşă pe datorie. Şi să fii cu ochii in patru.

— Ştiu. Sticleţii.

— Mă tem mai puţin de sticleţi decît de...

— Am înţeles. Nici o grijă.

Un băieţandru pistruiat şi cu un pulover roşu-flacără făcu semn lui Willie.

— Hei, Willie, de patru ori Pepsi.

— Cu gin ?

— Cu gin.

— O.K.

Willie plecă să execute comanda.

Rămas singur, Sheldon aruncă o ultimă privire asupra localului. Se simţea foarte mindru de noua sa situaţie. Patron de bar ! în lumea interlopă din East Side devenise un adevărat personaj. Bineînţeles satisfacţiile acestea erau precumpănite de multe neplăceri. Cîteodată îşi spunea că se simţea mai în largul său cînd se mulţumea eu afacerile mărunte. Atunci avea numai grija lui. Acum purta de grijă şi altora. Personalul de serviciu al barului, clientela, sticleţii, rivalii... Cenuşa, mai ales, îi dădea multă bătaie de cap.

Îl obosea mai ales echilibrul pe care trebuia să-l ţină între atîtea forţe contrarii. Era patron numai de eîteva zile. Cu timpul — îşi zicea el — se va deprinde probabil cu toate.

Sheldon ieşi din sala barului, traversă vestibulul, salutat cu respect de fata de la garderobă, urcă scările şi se trezi în sfîrşit pe trotuar.

Portarul îi zîmbi cu familiaritate.

— Frumoasă noapte, boss !

Sheldon îi răspunse cu un surîs preocupat, apoi se îndreptă spre maşina sa, un Oldsmobil cam învechit. Descuie portiera din dreapta şi se urcă. Trecu la volan. Făcu contactul. După o scurtă împotrivire, motorul porni. Semnalizatorul din stînga începu să clipească des. Oldsmobil-ul se urni, pierzîndu-se în furnicarul de automobile...

*

* *

Mircea şi Abe părăsiră localul îndată după Sheldon, se suiră în Lincoln-ul care-i aştepta la trotuar. Abe desfăcu antena telescopică a emiţătorului de la bord.

— Hello, Luke ! Spune-mi unde eşti ? Gata, vorbi Abe în microfon.

— Hello, boss ! Sînţ în urmărirea lui Sheldon. A cotit la dreapta pe Canal

Street. Se îndreaptă spre West Side. Gata.

— Păstrezi în permanenţă legătura cu mine. Îmi comunici orice mişcare a lui Sheldon. Gata.

Abe chemă cealaltă maşină.

— Hello, Harris ! Rămîi pe recepţie. Pleci imediat după Luke. Împreună, îl veţi urmări alternativ pe Sheldon. Să nu observe că e filat. Îi cunoşti maşina, Un Oldsmobil roşu. Gata.

— Înţeles, boss. Gata. Abe se întoarse spre şofer

— Frankie, te ţii după ei. Lincoln-ul se puse în mişcare.

— De data asta Williams nu ne mai scapă, boss, se adresă Abe lui Mireea. Sheldon e aprig la bani. Pentru un pumn de dolari e în stare de orice.

După eîteva minute, aparatul prinse iarăşi să emită.

— Hello, aici Harris. Sheldon a făcut la dreapta pe Broadway. Se îndreaptă spre nord. Gata.

Abe dădu noi indicaţii. .

— Hello, Luke, preiei urmărirea. Gata. Răspunsul nu întîrzie.

— Aici Luke. Preiau urmărirea. Sheldon a'oprit în faţă la Wanamaker... Trec mai departe. Harris preia urmărirea.

Glasul lui Harris se auzi în curînd :

— Hello, boss. Sheldon a intrat într-o cabină telefonică. Mireea şi Abe schimbară o privire întrebătoare.

— Poate cu Williams, zise Abe.

-— Să dea Dumnezeu, replică Mireea.

Sheldon formă un număr de telefon, la celălalt capăt al firului se auzi un zbîrniit repetat, apoi un glas femeiesc cu inflexiuni molatice.

— Hello !

Sheldon aruncă o privire în stradă prin pereţii de sticlă ai