B. Fiindcă am mai văzut filmul, cred că n-o să mă afecteze prea tare. Dar nu se ştie niciodată.

C. De ce naiba m-aş uita la un film pe care l-am mai văzut când au apărut atâtea filme noi?

Ce sentimente ai avut faţă de soţul tău după naştere?

A. Eu am trecut prin toate chinurile şi tipul a devenit tată, cum ai bate din palme. Iar după aia se duce şi-i cumpără salopete pe care scrie „Fetiţa tatei!”. Eu îi schimb pamperşii, dar copila e „Fetiţa tatei”. Trebuia să mă nasc bărbat!

B. Cred că mă simt oarecum distantă faţă de el, însă nu-mi dau seama de ce.

C. M-a scos în oraş seara trecută. Eram ca nişte liceeni îndrăgostiţi. Am desfăcut chiar o sticlă de şampanie.

Ce simţi când îţi aduci aminte de doctorul tău?

A. Ranchiună! Sunt furioasă pe el. Putea să-mi facă o injecţie epidurală.

B. Mă întreb cum te simţi când aduci pe lume atâţia copii şi când vezi atâtea femei trecând prin miracolul naşterii. Trebuie să fie minunat, nu-i aşa?… Nu-i aşa?

C. Doctorul meu e tare dulce. Aşa că zilele trecute l-am întrebat: „O să pot purta bikini la vară?”. Iar el mi-a răspuns: „A, sigur, o să atragi destule priviri!”. Nu e fermecător?

Te simţi plină de energie în timpul zilei?

A. N-am chef să fac prea multe. Ce rost are oricum?

B. Uneori simt că mi se moaie genunchii. Parcă sunt de gelatină o clipă, apoi senzaţia trece.

C. O, şi încă cum! Fac exerciţii ca o nebună. Am angajat chiar şi un antrenor de fitness. E italian!

Cu cine te-ai certat ultima oară?

A. O, aproape cu toată lumea: cu mama mea, care îi ţine partea soţului meu; cu vecina mea, care s-a trezit ţâfnoasă cu noaptea-n cap; cu surorile mele, care şi-au luat obiceiul să-mi pună tot felul de întrebări stupide la telefon; cu soacra mea, care încearcă să-mi controleze viaţa; şi cu soţul meu, care e întotdeauna de partea ei.

B. Nu mă cert cu oamenii. Mă adaptez întotdeauna. Întotdeauna.

C. Eu nu mă cert, scumpo. Fac dragoste.

Când te-ai întâlnit ultima oară cu prietenii?

A. Acum două luni? Poate mai mult? N-am chef de socializare în ultima vreme.

B. Prietenii şi familia vin să mă viziteze, dragii de ei. Nu am cum să controlez cine vine şi cine pleacă.

C. Zilele trecute, fetele au organizat o petrecere pentru copil; ne-am distrat grozav. Sigur, a trebuit să-mi întrerup cura de slăbire. Cum aş fi putut să rezist la brioşele alea?

Cât de împăcată eşti cu trupul şi cu sexualitatea ta?

A. Soţul meu şi cu mine dormim în camere separate. N-aş fi surprinsă dacă am începe curând să locuim în case separate sau pe continente separate.

B. Dormim încă în acelaşi pat, deşi mi-aş dori să dorm cu copilul. Totuşi nu-i spun asta. N-aş vrea să-l rănesc.

C. O, vorbeşti de hâţa-hâţa? O da, facem dragoste ca iepurii.

Ce crezi despre chestionarul ăsta?

A. E pierdere de timp.

B. Nu ştiu, nu m-am concentrat destul.

C. A fost distractiv. Nicio problemă!

Interpretarea rezultatelor

Dacă răspunsurile tale sunt în majoritate A: Nu numai că l-ai întâlnit pe Domnul Poton, dar probabil îl consideri deja cel mai bun prieten. Sună-ţi imediat doctorul şi cere-i ajutorul.

Dacă răspunsurile tale sunt în majoritate B: Respectul de sine e cam scăzut şi dai semne de comportament pasiv-agresiv. Fii vigilentă! Domnul Poton poate să-ţi bată la uşă în orice clipă.

Dacă răspunsurile tale sunt în majoritate C: Nu ai de ce să-ţi faci vreodată griji. Depresia e pentru tine ca Pământul faţă de Jupiter. După toate probabilităţile, Domnul Poton n-o să-ţi iasă niciodată în cale.

Mame scriitoare şi copiii lor

Alice Walker este una dintre figurile cele mai remarcabile şi mai tranşante din galeria scriitoarelor americane contemporane. Are fani în toată lumea şi cărţile ei au fost traduse în peste douăzeci de limbi. S-a născut în Georgia, fiind mezina unei familii de fermieri cu opt copii. N-a avut o copilărie privilegiată. Totuşi mama ei era hotărâtă să le ofere copiilor săi aceleaşi şanse de a reuşi în viaţă pe care le aveau copiii albi şi a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să le asigure o bună educaţie. Alice a mers la şcoală la vârsta de patru ani. La opt ani a suferit o leziune la ochi ce urma să aibă un impact profund asupra vieţii sale şi probabil asupra scrisului. Deşi l-a iertat pe fratele ei pentru că i-a provocat pierderea permanentă a vederii la ochiul drept, a devenit timidă şi retrasă din cauza glumelor şi răutăţilor celorlalţi copii. Din zilele acelea a păstrat o aplecare spre singurătate şi o pasiune pentru povestit, împletind tradiţia orală cu cea scrisă.

La începutul furtunoşilor ani ’60 în Sud, Walker şi-a ascultat inima şi s-a căsătorit cu un avocat alb. Într-o perioadă violentă de rasism şi xenofobie, erau singurul cuplu interrasial din cercurile în care se învârteau. Au avut o fată, Rebecca. Naşterea a fost un moment de cotitură în viaţa lui Alice Walker. S-a simţit mult mai deplin legată nu numai de propria mamă, ci probabil de mamele din toată lumea – cele pe care nu avea să le întâlnească niciodată. Mai târziu, într-un eseu numit „In Search of Our Mothers’ Gardens”, scria: „Bunicile şi mamele noastre nu erau nişte Sfinte, ci nişte Artiste; împinse spre o nebunie amorţită şi nelămurită de izvoarele de creativitate dinăuntrul lor, care n-aveau pe unde să ţâşnească afară”. Altundeva spunea că romanele sale cuprindeau gândurile şi sentimentele pe care simţea că străbunii ei voiau să le transmită noilor generaţii.

Căsnicia ei a eşuat în divorţ, după care Walker a refuzat să mai păşească vreodată spre altar. De atunci părerile ei despre căsătorie şi despre viaţa conjugală au fost extrem de critice. Într-un eseu intitulat „A Writer Because of, Not in Spite of, Her Children”, Walker pune sub