semnul întrebării ideile convenţionale despre artă şi creativitate din lumea occidentală. Afirmă că cultura dominantă trasează o graniţă între responsabilităţile creşterii copiilor şi sfera creativităţii. Vede instituţia căsătoriei ca pe o structură patriarhală inadecvată pentru o scriitoare independentă şi liberală ca ea. Apoi adaugă în glumă: „Unde mai pui că-mi place să fiu curtată”.

Cel mai apreciat roman al ei, The Color Purple, dovedeşte strălucit că Walker e o scriitoare care abordează făţiş misoginismul şi rasismul. De-a lungul întregii vieţi a militat pentru o lume mai bună, în care să existe libertate şi egalitate indiferent de sex, clasă sau religie. În tinereţe a activat în mişcarea pentru drepturi civile şi în mişcarea feministă. Interesant e că s-a opus termenului feminism şi l-a criticat ca fiind indiferent faţă de problemele femeilor de culoare. A sugerat în schimb folosirea unui termen inventat de ea: womanism{33}. Walker spunea că womanist este faţă de feministă ceea ce e purpuriul faţă de liliachiu.

În ultima vreme s-a apucat să critice politica lui Bush în Irak, atrăgând atenţia mass-mediei asupra mamelor şi copiilor irakieni. A mers în Gaza, întâlnindu-se cu reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale şi cu oameni din Palestina şi Israel, pentru a construi o punte peste diferenţele culturale. A fost întotdeauna interesată de politică.

În ultimii ani, viaţa privată a lui Alice Walker a fost adusă în prim-plan din cauza unei controverse iscate între scriitoare şi fiica ei. Rebecca a făcut câteva remarci denigratoare la adresa mamei sale, acuzând-o că a uitat de propriul copil încercând să salveze copiii altora. Susţine că în copilărie şi în adolescenţă a fost mereu neglijată, în timp ce mama ei activistă alerga de la un eveniment la altul. N-a avut o tinereţe uşoară, s-a drogat şi a avut relaţii atât cu bărbaţi, cât şi cu femei până la vârsta de treisprezece ani. Un an mai târziu a rămas însărcinată. A scris în amănunt despre suişurile şi coborâşurile din viaţa ei în autobiografia Black, White and Jewish. După naşterea fiului ei, a scris o altă carte de memorii despre această experienţă şi despre cum a ajuns să aleagă să devină mamă după o lungă perioadă de ezitări şi îndoieli. Rebecca e de părere că feminismul a dezamăgit multe femei, şi chiar a înşelat o întreagă generaţie de femei convingându-le să nu facă copii.

E o poveste complicată, cu două faţete extrem de diferite, aşa cum tind să aibă toate poveştile mamă-fiică. Mie mi se pare interesant să văd cum o scriitoare atât de tranşantă şi de plină de succes şi o mamă atât de îngăduitoare ca Alice Walker s-a înstrăinat aşa de mult de fiica ei. A trecut printr-un conflict existenţial între viaţa ei ca mamă şi viaţa ei ca scriitoare? Oare e o poveste personală, determinată de împrejurări specifice, care le aparţine numai lor? Sau denotă ceva universal, care i se poate întâmpla oricui în orice moment?

 

Aşa cum îmi place să citesc din Toni Morrison, trebuie să mărturisesc că îmi place s-o şi ascult. Are o voce androgină răguşită, de parcă ne-ar vorbi din spatele unor bariere invizibile, din spatele unor fantome din generaţii trecute. E genul de persoană pe care ai putea s-o asculţi cu atenţie chiar dacă ar citi o reţetă de plăcintă cu dovleac. Ai sta locului la fel de vrăjit.

Criticul Barbara Christian numeşte tipul de realism întâlnit în cărţile lui Morrison „realism fantastic pământesc”. Morrison nu introduce fantasticul dintr-odată; îl distribuie în bucăţele şi fărâme, aşteptându-se să lucrăm împreună cu ea. Vrea să-şi incite cititorii să se implice activ în construirea poveştii în loc să stea pasivi deoparte. Trecutul este pentru ea un puzzle fascinant pe care e greu să-l reconstruieşti, însă trebuie. Scrie cu furie şi melancolie, dar şi cu dragoste şi compasiune. Într-una din cele mai apreciate cărţi ale sale, Beloved, care prezintă povestea captivantă a sclavei fugare Sethe, condiţia de mamă este analizată pe fundalul sclaviei. La sfârşitul romanului, Sethe îşi ucide propria fetiţă mai degrabă decât s-o vadă ajungând sclavă şi suferind aşa cum a suferit ea.

Femeile lui Morrison sunt curajoase şi monumentale, totuşi nu au nimic vădit eroic. Tocmai prin această combinaţie de neobişnuit şi obişnuit se remarcă romanele ei. Genul de relaţie mamă-copil pe care îl înfăţişează ea se bazează pe o iubire euforică, în esenţă, transformatoare şi tămăduitoare. Totuşi, mama şi copilul nu trăiesc într-un vid social şi prestaţia unei femei ca mamă nu este imună la relele şi păcatele lumii în care încearcă să supravieţuiască.

Morrison s-a căsătorit de tânără cu un student la arhitectură. N-a fost o căsnicie uşoară şi, după naşterea celor doi fii, cuplul s-a despărţit. Ea lucra ca redactor de carte pentru a-şi întreţine familia. Tocmai în perioada asta a început să lucreze la mult elogiatul roman The Bluest Eye. Îi venea greu să scrie după ce se întorcea de la muncă – nu se simţea prea sclipitoare sau spirituală sau inventivă după apusul soarelui. Obiceiul de-a se trezi foarte devreme, pe care şi l-a format când copiii erau mici, a devenit o alegere. În interviurile despre acea perioadă recunoaşte cu modestie că îi venea greu să se numească scriitoare, preferând în schimb să spună „Sunt o mamă care scrie” sau „Sunt un redactor care scrie”.

Fiii ei au spus odată că nu prea le-a plăcut să fie crescuţi de o mamă care îşi câştiga existenţa din scris. Întrebată din ce motiv, Morrison a dat un răspuns plin de sinceritate şi înţelepciune: „Cui i-ar plăcea? Mie sigur nu. Scriitorii nu sunt acolo, alături de tine”. Morrison susţine că scriitorii iubesc, necesită şi preţuiesc tot ce e vag. Totuşi acest vag crucial pentru literatură şi creativitate poate fi apăsător pentru copiii de scriitori.

Morrison este întâi de toate scriitoare. Spune că prietenii ei înţeleg lucrul ăsta şi o acceptă aşa cum este. Prietenii adevăraţi reuşesc. Uneori trebuie chiar să dea prioritate scrisului, nu copiilor ei. Una dintre amintirile pe care ni le povesteşte mi se pare foarte emoţionantă. Pe când lucra la Cântecul lui Solomon, i-a spus fiului ei cel mic – care pe-atunci avea zece ani –