— Da, mă voi despărţi de el.

— Promiteţi?

— Da, promit.

Otto se ridică în picioare.

— Vă mulţumesc că aţi avut bunăvoinţa de a mă asculta. Se înclină. Vă urez o după-amiază plăcută.

Ieşi din încăpere, iar Maud îşi îngropă faţa în palme.

Jumătatea lunii iulie 1914

În noul dormitor de la Tŷ Gwyn al lui Ethel exista o oglindă înaltă, cu rame mobile. Era veche, cu lemnăria crăpată şi cu geamul aburit, dar încă se putea vedea în ea din cap până în picioare. O considera un obiect de mare lux.

Se privi îmbrăcată doar în lenjeria de corp. Părea să fi devenit mai voluptuoasă de când se îndrăgostise. Pusese pe ea, mai ales la talie şi la şolduri, iar sânii păreau ceva mai umflaţi, poate pentru că Fitz îi mângâia şi îi strângea atât de mult. Când se gândea la el, o dureau sfârcurile.

Fitz sosise în acea dimineaţă, cu prinţesa Bea şi cu Lady Maud, şi-i şoptise că vrea să se întâlnească cu ea după prânz în Apartamentul cu Gardenii. Ethel o cazase pe Maud în Camera Roz, inventând o scuză despre nişte reparaţii la parchetul din apartamentul obişnuit al lui Maud.

Ethel venise acum în camera ei, să se spele şi să-şi schimbe lenjeria. Îi plăcea la nebunie să se pregătească astfel pentru el, anticipând felul în care îi va atinge el trupul şi îi va săruta buzele, auzind dinainte felul în care va geme de dorinţă şi de plăcere, gândindu-se la mirosul pielii lui şi la textura voluptuoasă a hainelor sale.

Deschise un sertar ca să scoată desuuri curate şi ochii îi căzură asupra unui morman de fâşii curate de vată albă, pe care le folosea când îi venea menstruaţia. Îşi dădu seama că nu le mai spălase de când se mutase în camera aceea. Simţi deodată o sămânţă măruntă de groază pură înfiripându-i-se în minte. Se lăsă să cadă pe patul îngust. Era mijlocul lui iulie acum. Doamna Jevons plecase la începutul lui mai. Asta fusese cu zece săptămâni în urmă. În timpul acesta Ethel ar fi trebuit să folosească cârpele nu o dată, ci de două ori.

— O, nu, rosti ea cu glas tare. O, Doamne, te rog, nu!

Făcu un efort să se calmeze şi să calculeze din nou. Vizita regelui avusese loc în ianuarie. Ethel fusese numită menajeră-şefă imediat după aceea, dar doamna Jevons fusese prea bolnavă ca să poată pleca atunci. Fitz se dusese în Rusia în februarie şi se întorsese în martie şi tot atunci făcuseră dragoste cum trebuie pentru prima oară. În aprilie doamna Jevons îşi recăpătase forţele, iar contabilul lui Fitz, Albert Solman, venise de la Londra ca să-i explice cum va primi pensia. Ea plecase la începutul lui mai, la câteva zile după ce Celtic Minerals adusese muncitorii străini în Aberowen într-o încercare de a sparge greva, şi atunci se mutase Ethel în această cameră şi pusese acel morman mic şi înspăimântător de fâşii albe de vată în sertar. Asta se petrecea în urmă cu zece săptămâni. Ethel nu putea să obţină alt rezultat, oricum ar fi calculat.

De câte ori se întâlniseră în Apartamentul cu Gardenii? De cel puţin opt ori. De fiecare dată, Fitz se retrăsese înainte de final, însă uneori mai întârzia puţin şi ea îi simţea primele convulsii când era încă înăuntru. Fusese incredibil de fericită să fie cu el în felul acesta şi în extazul ei nu luase în seamă riscurile. Acum fusese prinsă.

— O, Doamne, iartă-mă, zise ea cu voce tare.

Prietena ei, Dilys Pugh, rămăsese grea cu copil. Dilys era de-o seamă cu Ethel. Lucrase ca menajeră pentru soţia lui Perceval Jones şi se văzuse cu Johnny Bevan. Ethel îşi aminti cum i se măriseră sânii lui Dilys exact în perioada în care îşi dăduse seama că poţi să rămâi gravidă şi dacă o faci stând în picioare. Acum erau căsătoriţi.

Ce urma să se întâmple cu Ethel? Nu se putea căsători cu tatăl copilului ei. Fără să mai pună şi altceva la socoteală, el era deja căsătorit.

Era momentul să se ducă şi să-l întâlnească. Astăzi nu aveau să se mai hârjonească în pat. Trebuiau să vorbească despre viitor. Îşi puse rochia neagră de mătase de la uniforma de menajeră-şefă.

Ce avea să spună el? Nu avea copii. O să fie mulţumit sau îngrozit? O să-şi iubească copilul din flori sau o să se ruşineze cu el? O va iubi mai mult pe Ethel pentru că îl zămislise sau o va urî?

Ieşi din camera de la mansardă şi porni pe holul îngust, coborând treptele ce duceau în aripa de vest. Tapetul familiar cu modelul său cu gardenii îi trezi dorinţa, la fel cum vederea chiloţilor ei îl excita pe Fitz.

El era deja acolo, stând lângă fereastră, privind grădina luminată de soare şi fumând un trabuc; şi, când îl văzu, o izbi din nou frumuseţea lui. Îl cuprinse cu braţele pe după gât. Costumul său cafeniu din tweed era moale la atingere, căci, descoperise ea, era făcut din caşmir.

— O, Teddy, iubitule, mă bucur atât de mult să te văd! exclamă ea.

Îi plăcea să fie singura persoană care îi spunea Teddy.

— Şi eu mă bucur să te văd, zise el, însă nu îi mângâie imediat sânii.

Ea îl sărută pe ureche.

— Am ceva să-ţi spun, rosti ea pe un ton solemn.

— Şi eu am ceva să-ţi spun! Pot să zic eu primul?

Ea fu cât pe ce să spună nu, însă el se desprinse din îmbrăţişare şi se trase un pas înapoi şi deodată ea simţi că urmează ceva de rău augur.

— Ce? spuse ea. Ce este?

— Bea a rămas însărcinată.

El trase din trabuc şi lăsă să iasă fumul ca un oftat.

La început ea păru că nu cuprinde înţelesul vorbelor sale.

— Ce spui? zise ea zăpăcită.

— Prinţesa Bea, soţia mea, este însărcinată. O să aibă un copil.

— Vrei să spui că ai fost şi în patul ei în acelaşi timp în care o făceai cu mine? zise Ethel mânioasă.

El era surprins. Părea să nu se fi aşteptat ca ea să-i reproşeze asta.

— Trebuia! protestă el. Am nevoie de un moştenitor.

— Dar mi-ai spus că mă iubeşti!

— Te iubesc!