îngustă, ale cărei trepte de lemn scîrţîiau la fiecare pas. Liniştea adâncă era întreruptă doar de zgomotele surde ale străzii.

Ajuns pe primul palier, Sheldon opri în dreptul unei uşi. Ciocăni după un anumit cod.

Se scurseră cîteva clipe. Ciocăni din nou.

Abia atunci se auzi o cheie răsucindu-se în broască. Uşa se deschise,

lăsînd să se strecoare pe culoar o rază de lumină.

Se auzi un glas morocănos :

— Ei ?

— Eu sînt, Mike.

— Intră, răspunse glasul. Sheldon se strecură în încăperea luminată zgîrcit de o lampă cu abajur verde.

Ralph Williams încuie uşa. Era în cămaşă şi cu minecile suflecate.

Silueta lui masivă arunca umbre jucăuşe pe zidurile tapetate cu o imitaţie de mătase vişinie. Mobilierul străvechi, bătrînesc se armoniza cu clădirea vetustă.

Lumina lămpii cădea din plin pe un pistol cu surdină, aşezat la îndemînă, pe masă, alături de hamul său.

— Sper că n-ai fost urmărit, zise Williams.

— Nici o grijă. Atît de puţin mă cunoşti ?

Williams se lăsă să cadă într-un fotoliu tapiţat cu catifea roşie. Degetele lui lungi, puternice băteau darabana pe genunehii-i osoşi.

— Am impresia că au început să mă lase nervii, zise el. Aşteptarea asta plină de încordare mă scoate din sărite. Mă doare ceafa de parcă m-ar apăsa o sută de chile. Iar timpanele îmi plesnesc. De s-ar termina odată toată povestea asta !

— Important e să se termine cu bine, zise Sheldon, aprinzîndu-şi o ţigară. Ce zăpuşeală ! adăugă el. Mă mir că nu te sufoci în etuva asta.

Îşi scoase haina şi o aşeză pe spătarul unui scaun. Se tolăni pe o canapea, cocoţîndu-şi picioarele pe o măsuţă alăturată.

— Tocmai vream să te rog să-mi aduci un ventilator, spuse Williams. Ar fi riscant să las geamurile deschise.

— Sînt frînt de oboseală, zise Sheldon, lăsînd fără răspuns dorinţa exprimată de Williams. Am alergat toată ziua. Și pentru mine... şi pentru tine. Mai mult pentru tine Din cauza asta nici n-am putut să-mi aranjez anumite treburi,

— Şi ? Ai aflat ceva interesant ? întrebă Williams.

— Din păcate, da.

Sheldon făcu o pauză studiată.

Chipul lui Williams se crispa. Expresia din păcate îl izbise dezagreabil.

— Dă-i drumul. De ce ai tăcut ?

— Nu mi-a plăcut niciodată să fiu mesagerul veştilor proaste.

— L-au lichidat şi pe Flaschman ?

— Da. Ieri.

— Aşa că...

— Ţi-a venit acum ţie rîndul.

Williams înghiţi în sec. Perle de sudoare îi aeoperiră fruntea.

— Cum s-a întîmplat ?

— Amănuntele nu le cunosc.

— Cine 1-a omorît ? Genovese ?

Sheldon îi privi cu nedeghizată compătimire.

— Nu fi copil. Ce interes avea Genovese să-l omoare ? EI avea nevoie de mărturiile, nu de cadavrul lui Flaschman.

— Atunci cine i-a făcut de petrecanie ?

— Eşti greu de cap, Ralph. Cine are interesul să dispari ? Cine a avut interesul să dispară Franckfurter, Mc Coo, Flaschman ?

Williams se ridică furios din fotoliu.

— E diabolic tot ce spui. Sheldon oftă adînc.

— Diabolic, dar adevărat.

Williams se uită instinctiv la pistolul său, aşezat la îndemînă, pe masă. Răsufla greu, ca un taur întărîtat de capa roşie a toreadorului.

— Înseamnă că...

— Înseamnă că te afli între două focuri, explică Sheldon.

— Dacă scap şi astea două zile...

— Dacă scapi, sublinie Sheldon cu viclenie.

Williams îşi şterse cu batista sudoarea de pe frunte.

— Trebuie să scap. Şi tu ai să mă ajuţi.

— D-asta am şi venit. Cred că am găsit, soluţia salvatoare. Trebuie să stai de vorbă cu Genovese.

Williams se revoltă :

— Eşti nebun. Să-i declar că am participat la asasinarea lui Lascalzo şi la furtul celor şaizeci de milioane ?

— Nu. Să inventezi o poveste plauzibilă. Că ai refuzat, de pildă în utimul moment să iei parte la această lovitură, dar că nu ai divulgat-o de teama represaliilor.

— Ridicul. Cine m-ar crede ?

— La urma urmei, povestea pe care ai să i-o spui nu contează prea mult. Pe el nu-l interesează decît în măsura în care i-ai putea dezvălui numele celui ce a dirijat întreaga afacere. În schimbul acestei informaţii ţi-ai asigura salvarea. Altfel... ştii ce te aşteaptă...

Williams îşi vîrî adînc mîinile în buzunare.

— Prost mă mai crezi, Mike. Şi după ce mă va folosi ca martor, mă va da pe mîna organizaţiei.

Iritat, Williams începu să se plimbe în lungul şi în latul încăperii.

— Poţi să-i ceri anumite garanţii, stărui Sheldon.

— În seara asta îţi plesneşte capul de idei tîmpite ! Ce garanţii ar putea să-mi ofere ? De vreme ce va afla că am participat la această acţiune, să vrea şi n-ar mai fi în stare să mă scape din mina organizaţiei.

Scoase mîinile din buzunar şi le desfăcu larg, răsucindu-se brusc pe călcâie, în acelaşi timp izbi scaunul pe care se afla haina lui Sheldon,

răsturnîndu-l. În cădere, haina se desfăcu, lăsînd să iasă din buzunarul dinăuntru portofelul, care se deschise. Dintr-una din despărţituri apărură colţurile citorva bancnote...

Williams se aplecă să ridice haina şi portofelul. Privirile lui se opriră asupra banilor.

— Oh, ai făcut rost de parale, Mike ? Trase hîrtiile afară din portofel.

O paloare bruscă se aşternu pe obrajii lui Sheldon. în mîna lui Williams apărură jumătăţile de cîte o mie. Williams se uită lung la prietenul său. Buzele-i schiţară un zîmbet sarcastic.

— Abia acum îmi dau seama de unde vine abundenţa asta de idei tâmpite.

Aruncă în obrazul lui Sheldon jumătăţile de hîrtii.

— Lichea ! Nici Genovese n-a avut încredere în tine. Apucă pistolul de pe masă. Ai fost prea hrăpăreţ, Mike Sheldon.

Palid, Sheldon se ridică de pe canapea.

— Nu poţi să faci una ca asta, bîigui el. Nu poţi să tragi într-un om neînarmat.

Ochii i se bulbucaseră ca la broaşte. Williams rosti gutural :

— Nu pot ? Ba pot foarte bine,

Pistolul scuipă cele şase focuri, rar, precis, fără zgomot, împodobind cu şase rozete purpurii pieptul scrobit, al cămăşii lui Mike Sheldon. Sheldon se clătină, căutînd un sprijin. Vru să se cramponeze de marginea mesei, dar nu făcu decît să apuce cuvertura pe care o trase în cădere după el. Asupra corpului inert se rostogoliră şi hamul revolverului, şi o scrumieră de cristal, şi lampa cu abajur verde, care se sfărîmă, lăsînd