Cărți «Cenusa si orhidee la New York descarcă top romane de dragosste .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Genovese şi Mafia şi poliţia îi urmăreau cu egală tenacitate. Cei patru asasini ai lui Reggie Lascalzo erau condamnaţi să piară. Condamnaţi fără drept de recurs.
Williams îşi îndreptă iarăşi privirile spre Buikc-ul de pe culoarul din stinga. Tipul de la volan şi însoţitorul său se decupau pe fondul fluviului de automobile care se scurgeau în direcţie opusă, ca nişte umbre chinezeşti pe un fundal de paiete scăpărătoare. Williams apăsă pe accelerator. Depăşi maşina din faţă şi se angaja pe culoarul central, care permitea cele mai ridicate viteze.
Trecu pe scub arcul luminat a giorno al podului George Washington, cu uluitoarea lui suprastructură de oţel, orînduită în linii verticale, asemenea tuburilor unei imense orgi, lăsă pe dreapta muzeului The Cloisters, cu zidurile lui întunecate, reconstituire a unor străvechi monumente religioase medievale, traversă parcul Inwood Hill şi, după ce stăbătu podul Henry Hudson, se avîntă în plin Bronx.
Buick-ul verde rămăsese în urmă.
Temerile lui Williams începuseră să se risipească. Poate Că imaginaţia lui surescitată îi juca feste. Văzu prin retrovizor botul unui Chevrolet care părea să se ţină de Oldsmobil. Încruntă din sprîncene. Un fior de frică prinse să-i frămînte iarăşi măruntaiele. Un nod i se ridică în gîtlej. Nu cumva oamenii din Chevrolet voiau să-l cureţe ?
Spori viteza. Distanţa dintre Oldsmobil şi Chevrolet se mări.
Williams respiră uşurat. Pericolul nu părea să vină de aici. Începu să facă iarăşi planuri de viitor. Îşi va găsi o ascunzătoare într-un hotel din Bronx sau din Queen's şi va aştepta zăvorit în cameră pînă se vor scurge cele trei- zeci şi şase de ore fatidice. Greşea. Numai douăzeci şi patru de ore. Douăzeci şi patru de ore însă, înlăuntrul cărora trebuia să stea la pămînt.
Înainte însă de a căuta un hotel, trebuia să se încredinţeze că nu e urmărit. Va părăsi autostrada, atît de frecventată, şi va coti pe un drum lăturalnic. Îşi va putea da seama dacă este sau nu filat. În caz că terenul va fi liber, se va înapoia liniştit în Bronx. în caz contrar...
Ei bine, în caz contrar va vedea ce este de făcut. Era înarmat şi nu-i lipsea îndrăzneala.
Parcurse circa douăzeci de kilometri şi după ce se văzu ieşit din oraş, începu să caute din ochi uh drum lateral, care să corespundă scopurilor sale. Circulaţia pe autostradă era încă intensă. Chiar dacă maşinile nu mai mergeau în şuvoi compact, portieră la portieră, lui Williams îi era totuşi greu să stabilească dacă vreunul din automobilele care-l încadrau îl aveau în obiectiv.
Ieşi la cîmp deschis. Traversă Terrytown şi Scarborough. Se apropie de Ossining. Localitatea aceasta care adăpostea între zidurile ei închisoarea Sing-Sing îi era vădit antipatică. Prea îi amintea de scaunul electric, staţia terminus a mai tuturor indivizilor de soiul lui.
Străbătu cu viteză regulamentară orăşelul adormit. Nu avea poftă să stîrnească poliţia rutieră. În situaţia lui, complicaţiile de orice natură erau de nedorit. Îşi continuă drumul spre Harmon.
Îşi aduse aminte că dincoace de Harmon se deschidea spre stînga un drum care ducea în Parcul Croton Paint, amenajat pe o peninsulă ce-şi înfigea adînc pintenul în braţul lat, cu ape adînci al lui Hudson River.
Renunţă la acest proiect, fiindcă parcul era legat de mal printr-un singur drum — punct obligat de trecere şi la dus şi la întors, care, în eventualitatea unei urmări, i-ar fi fost fatal.
Trecu de Harmon şi o luă la dreapta pe o şosea, care după cîte îşi amintea el, făcea un arc de cerc, ieşind după circa cinci mile iarăşi în autostradă. Copacii de pe margine aruncau pe asfalt umbre catifelate, care alternau cu petele argintii aşternute de razele lunii. Oldsmobil-ul le fugărea, dornic parcă să le calce sub roate, dar umbrele şi petele de lumină învăluiau în unduieli rapide caroseria strălucitoare, refuzînd a se lăsa călcate.
Drumul făcu o curbă largă şi pătrunse într-o pădurice cu pajişti încîntătoare.
Williams aspiră adînc aerul înviorător, impregnat cu parfum de fîn proaspăt cosit. Uită pentru o clipă că îl pîndeau primejdiile, că moartea îi dădea tîrcoale.
Instinctiv se uită în retrovizor.
Farurile unui automobil măturau asfaltul, dîndu-i un luciu de oţel.
Pacea sufletească abia coborîtă asupra lui Williams se spulberă ca un covor de frunze uscate, prinse brusc într-un vîrtej...
*
* *
Pedro răsuci rapid volanul spre dreapta. Buick-ul derapă uşor şi se angajă pe aleea pe care dispăruse Williams. Luminile roşii ale Oldsmobil-ului apărură iarăşi, îndepărtîndu-se cu repeziciune. Pedro apăsă pe accelerator. Buick-ul ţîşni nervos. Pedro şi Bob simţiră cum se cufundă în spătarul moale al banchetei. Distanţa pînă la luminile roşii ale maşinii lui Williams prinse să se micşoreze.
Pedro duse microfonul la gură.
— Îl am în mină, boss, raportă el triumfător. La ieşirea din Harmon, a luat-o la dreapta pe drumul care duce la cluburile de golf. Williams nu ştie de bună seamă că la capăt drumul e în reparaţie căci altfel n-ar fi luat-o pe aici. De data asta nu-mi mai scapă.
Din reflex. Pedro se uită în retrovizor.
— Ei, drăcie, am o maşină în spate. Ce o mai fi şi asta ? exclamă el intrigat.
Difuzorul minuscul îi dădu imediat replica.
— Nu cred să fii urmărit. Totuşi fii prudent. Nu lăsa nimic la voia întîmplării.
Pedro acceleră. Privi iarăşi în retrovizor. Îşi strînse furios buzele. Vorbi în microfon :
— Nu mă slăbeşte, boss. Am impresia că vrea să mă depăşească.
— În nici un caz să nu-l laşi, ordonă glasul din difuzor.
— Se apropie, şuieră Pedro. Intră în depăşire.
— Ulei ! rosti vocea lui Yale.
— Înţeles, boss !
*
* *
Încercarea lui Luke de a depăşi Buick-ul se încheie cu un prim insucces. Pedro viră la stînga, tăindu-i drumul şi silindu-l să micşoreze viteza.
Luke vorbi în aparat :
— Boss, Pedro şi-a dat seama că e urmărit. Nu mă lasă să-l depăşesc.
— Fii atent,