În ziua următoare, Valerie a trecut pe la noi. Ea şi cu Iris au plecat împreună la Frederick. Poşta a sosit o oră mai târziu. Am găsit o altă scrisoare de la Tanya:

Henry, dragă...

Mergeam pe stradă azi şi m-au fluierat nişte tipi. Am trecut pe lângă ei fără nici o reacţie. Cei pe care îi urăsc cu adevărat sunt tipii care spală maşini. Răcnesc tot felul de lucruri şi scot limba de parcă ar putea face ceva cu ea, dar printre ei nu e nici un bărbat adevărat. Îţi poţi da seama cu uşurinţă. Ieri m-am dus într-un magazin de haine să cumpăr o pereche de pantaloni pentru Rex. El mi-a dat banii.

Niciodată nu-şi cumpără singur lucrurile, nu poate suferi chestia asta. A»a că am intrat în magazinul de haine bărbăteşti şi am ales un pantalon. Erau doi tipi acolo de vârsta mijlocie şi unul din ei era foarte sarcastic. În vreme ce eu alegeam pantalonii, a venit spre mine, mi-a luat mâna şi mi-a pus-o pe pulă lui. I-am spus:

„N-ai decât chestia asta, amărâtule? " A râs şi a încercat să facă pe deşteptu'. Am găsit o pereche de pantaloni destul de drăguţi pentru Rex, verzi cu dunguliţe albe. Lui Rex îi place verdele. Mă rog, tipul ăsta îmi zice: „Hai să intrăm într-una din cabinele de probă!" Ştii, tipii sarcastici întotdeauna m-au fascinat. Aşa că am intrat în cabină cu el. Celălalt tip ne-a văzut intrând. Am început să ne sărutăm şi el şi-a deschis fermoarul. I s-a sculat şi mi-a pus mâna pe ea. Ne-am tot sărutat şi el mi-a ridicat rochia şi s-a uitat la chiloţii mei în oglindă. M-a mângâiat pe cur. Dar pula nu i s-a sculat de tot, doar pe jumătate, şi aşa a rămas. L-am făcut de trei parale. A ieşit din cabină cu pula afară şi şi-a tras fermoarul în faţa celuilalt tip. Râdeau. Am ieşit şi am plătit pantalonii. I-a împachetat. „Spune-i soţului tău că i-ai încercat pantalonii în cabina de probă!" a râs el. „Nu eşti decât un poponar nenorocit" i-am spus. „Şi prietenul tău la fel!" Şi chiar erau. Aproape toţi bărbaţii sunt poponari acum. E cu adevărat dificil pentru o femeie. Am avut o prietenă care s-a căsătorit cu un tip. S-a întors acasă într-o zi şi l-a găsit în pat cu un alt bărbat. Nu-i de mirare că toate fetele trebuie să-şi cumpere vibratoare în ziua de azi. E un rahat. Păi, să-mi scrii.

A ta, Tanya

Dragă Tanya,

Am primit scrisoarea şi fotografia ta. Stau aici singur, a doua zi după Sărbătoarea Recunoştinţei.

Sunt mahmur. Mi-a plăcut poza ta. Mai ai şi altele?

L-ai citit vreodată pe Celine? Mă refer la Călătorie la capătul nopţii. După cartea asta, şi-a pierdut suflul şi a devenit un excentric, bătându-şi joc de editorii şi cititorii lui. E mare păcat. Pur şi simplu, mintea i-a luat-o razna. Cred că trebuie să fi fost un doctor bun. Sau poate că n-a fost. Poate că n-avea la suflet meseria asta. Poate că-şi ucidea pacienţii. Chiar că din aşa ceva ar fi ieşit un roman bun. Mulţi doctori fac asemenea lucruri. Îţi dau o pastilă, şi te trimit înapoi pe stradă. Au nevoie de bani să-şi plătească studiile. Aşa că îşi umplu sălile de aşteptare şi îi pun pe pacienţi să intre şi să iasă. Te cântăresc, îţi iau tensiunea, îţi dau o pastilă şi te concediază, deşi te simţi mai rău. Un dentist poate să-ţi ia toţi banii agonisiţi, dar face de obicei ceva pentru dinţii tăi. Totuşi, încă mai scriu şi se pare că-mi pot plăti chiria. Scrisorile tale mi se par interesante. Cine ţi-a făcut poza aia fără chiloţi? Un bun prieten, fără îndoială. Rex? Vezi, devin gelos! Ăsta-i un semn bun, nu-i aşa? Hai să-i spunem doar interes. Sau grijă.

Am să urmăresc poşta. Alte fotografii?

al tău, da, da, Henry

S-a deschis uşa şi a intrat Iris. Am scos hârtia din maşină şi am pus-o cu faţa în jos.

– Ah, Hank, am cumpărat pantofi de vampă.

– Minunat! Minunat!

– Am să-i pun pentru tine. Sunt sigură c-o să-ţi placă la nebunie.

– Fă-o, dragă.

Iris s-a dus în dormitor. Am luat scrisoarea către Tanya şi am ascuns-o sub un vraf de hârtie.

Iris a ieşit. Pantofii erau roşii, strălucitori, cu nişte tocuri al naibii de înalte. Arăta precum cea mai mare curvă din toate timpurile. Pantofii erau decoltaţi la spate şi tălpile i se vedeau prin materialul transparent. Iris a mers încolo şi-ncoace. Avea oricum un trup şi un cur extrem de provocatoare, şi mergând pe tocurile alea îşi sublinia la maximum toate astea. Era înnebunitoare. Iris s-a oprit şi s-a uitat la mine peste umăr, zâmbind. Ce curvă minunată! Avea mai mult şold, cur şi gambe decât văzusem vreodată. Am fugit şi am turnat două pahare. Iris s-a aşezat şi şi-a încrucişat picioarele. Stătea pe un scaun vizavi de mine. Minunile din viaţa mea se ţineau lanţ. Nu puteam înţelege cum de se întâmpla.

Pula mi se întărise, palpita, împingea prin pantaloni.

– Ştii ce-i place unui bărbat, i-am spus lui Iris. Mi-am terminat băutura, am luat-o de mină şi am dus-o în dormitor. Am împins-o în pat. I-am ridicat rochia şi am tras de chiloţi. Era muncă grea. Chiloţii s-au încurcat într-unul din pantofi şi s-au agăţat de un toc, dar până la urmă am reuşit să-i dau jos. Rochia încă îi acoperea şoldurile. I-am ridicat curul şi am tras rochia sub ea. Era deja umedă. Am pipăit-o cu degetele. Iris era aproape întotdeauna umedă, aproape întotdeauna pregătită. O adevărată bucurie. Avea ciorapi lungi de nailon, cu portjartier albastru decorat cu trandafiri roşii. Mi-am vârât-o în umezeală. Picioarele erau ridicate sus în aer şi, în vreme ce am mângâiat-o, i-am văzut pantofii ăia de curvă, tocurile roşii iţindu-se ca nişte stilete. Iris urma să capete încă un futai de modă veche. Iubirea era pentru cântăreţii la chitară, pentru