şi lui Toto... Fii atent! N-ai mai dus şi altceva? N-a existat vreun obiect — plic, pacheţel, mesaj, buchet de flori, indiferent ce — care să însoţească peştii?

Aud paharul Babuinului depus pe birou. Dacă l-a lăsat din mână, înseamnă că a devenit atent. Foarte atent. Voicu dă afirmativ din cap:

— O singură dată. Le-am dus Wandei şi lui Negulescu peştii în aceeaşi zi. Întâi, ei. La plecare, mi-a dat o servietă şmecheroasă, din aia cu cifru, să i-o duc negreşit şi neîntârziat lui Negulescu, la Club. A socotit pe ceas cât fac până la el, şi a telefonat la fix să-i confirme ăla primirea.

Aud măselele Babuinului pârâind:

— Iar Suliţă, mama lui! De ce n-ai pomenit nimic de servietă până acum?

— Iertaţi-mă, nu a venit vorba. Domnului colonel Pascu i-am spus, poate să vă confirme. Chiar astă seară, credeam că ştiţi...

Aşa ar fi fost normal, numai că de data asta, Pascu ţine toţi aşii pentru el. Mă bucur însă, că străbat aceeaşi uliţă. Un pas sau doi în urma lui, dar m-am avântat pe pista valabilă. Pascu este un profesionist de excepţie, rateurile înregistrate de el intră într-o tabacheră... Bref, i-a trecut şi lui prin minte că exoticii ar putea fi o cacealma, hârtia de prins muşte.

— Cam ce ar fi putut conţine servieta?

Sinuzită deschide braţele. Nu vrea să mă îmbrăţişeze, pictează gestic neputinţa.

— Cap Bob, n-am faruri cu Laser! De unde naiba să ştiu?! În principiu, orice. Droguri, valută, filatelie, gheaţă{94}, măseaua de minte a lui Ceauşescu, tot ce poftiţi!

— Servieta i-ai predat-o personal lui Negulescu?

— Asta era dispoziţia categorică. De frică să nu se întâmple ceva, o ţineam cu amândouă mâinile. Acvariul l-a cărat portarul... Inutil să vă mai spun că mă aşteptau ca pe Messia.

— Aşteptau? Nu era singur?

— Cu Suliţă, suflă Bădoiu, pun pariu.

Voicu întoarce capul:

— Poftim?... Nu ştiu cine era tipul, nu l-am văzut. I-am predat servieta lui Negulescu şi mi-a spus să-l aştept. A intrat în camera lui şi a închis uşa. Am prins totuşi două minireplici, ca să le zic aşa... "S-a făcut!" Celălalt a exclamat: "Slavă Domnului, ia să văd..." Bănuiesc că au deschis servieta.

— Păcat.

— De, Cap Bob, am încercat să trag cu urechea, dar nici cu ea lipită de uşă nu puteam să stau. Sunt oameni care lucrează dur şi au arătătorul nervos. Când ai de a face cu de alde ăştia, să nu-ţi lipsească grâul şi nuca din cămară... Un singur cuvânt am mai agăţat, sunt sigur că nu mă înşel: Capulzanul care aşa şi pe dincolo... n-am mai priceput. Pe urmă, a ieşit Negulescu afară. Părea mulţumit peste poate.

Brusc, încăperea începe să vibreze de parcă pe stradă ar trece un cârd de Pantzere. Nu-i decât Babuinul care a sărit cu efect de pe scaun. Se repede la Voicu şi-l sărută lipicios pe frunte. Ăsta, dacă n-ar fi în biroul Poliţiei, şi-ar scoate batista şi s-ar şterge, frecând conştiincios.

— Să trăieşti, neamule, o să-ţi aduc Milka şi ţigări la vorbitor! Mai ia o vodcă pe chestia asta!

Îi toarnă generos. Sinuzită îşi închipuie că-i beat mort. Aşi! De trei ori! În următoarele secunde, asist la un înduioşător rămas bun. Un urs îmbrăţişând un butoi cu miere n-ar putea avea o expresie mai afectuoasă decât cea a Babuinului.

 

 

Imaginaţi-vă un tramvai sărind într-un picior! Ăsta-i amicul Bădoiu acum. Exultă, e ferice, duşumeaua duduie. Dedesubt, sunt birouri. Ce-or fi gândind ofiţerii de serviciu? Încerc să-l temperez:

— Măi Dilimache, o să creadă portarul c-a venit peste noi tovarăşul Jirinovski!

— Aut, prefer Planul Marshall!... Măi, Tarzane, tu pricepi?

— Nu, explică-mi tu.

— Acum ştim ce rumbă dansăm! CAPULZAN! Recte, falsificator de bani. Ăsta era pontul!

Tresar înţepat în fund. Are dreptate. În realitate, ne-am obişnuit într-atâta cu vocabularul de gang, că am început să pierdem nuanţele. În argoul infracţional, capulzan mai înseamnă şi om fals, ipocrit, şmecher uns cu toate alifiile. Aşa îl tradusesem eu.

— E o ipoteză.

— Nu, Boabe, am tras cartea bună. Acum îmi explic brambureala asta de derbedei, curve, complici, killeri şi intermediari. E reţeaua de desfacere a banilor falşi.

— Hm, prea vastă distribuţie pentru ca secretul operaţiunii să fie asigurat.

Îmi dă cu tifla, îi place prea mult teoria ca s-o abandoneze:

— Nu toţi sunt aşa deştepţi ca tine.

— Asta-i garagaţă, nu argument.

— Spune-i cum vrei, dar în principiu am găsit eticheta: punerea de monedă falsă în circulaţie pe piaţa românească.

— Cum de nu ţipă băncile?

— Nu le-au intrat încă în vistierie bani măsluiţi.

Încremenesc. Altă idee explozivă! M-arunc din nou pe urechile Babuinului. De data asta, reuşeşte să mă fenteze. Smulge din cuier vestonul meu, îi desparte mânecile după care mi-l aruncă în cap:

— Trage de astea, ce ai cu mine?!

— Băi Costică, dacă e p-a noastră, asistăm la cea mai formidabilă cacealma pusă la cale împotriva Puterii!!!

— O iei razna.

— Fii atent! Opoziţia dă brânci spre alegeri anticipate. Ţii minte poanta lui Sinuzită? Că prin Nina s-ar încerca discreditarea lui Bundestag, important susţinător al ţărăniştilor?

Mică pauză până se dezmeticeşte şi începe să ragă.

— Evrika!!! Văd scenariul! Primo tempo — îl bagă în găleată pe neamţ. Secundo — la momentul oportun, trag o grindină de bani falşi pe piaţă şi încep să urle fanfarele că-i opera rechinilor imperialişti care — cu asentimentul Puterii — vor să ne dinamiteze economia naţională! Să ne ducă la dezastru! Să ne oblige "să ne vindem ţara"!... Conlucrează toţi acilea, CIA, Mosadul, ungurii şi bineînţeles, Regele Minai!... Ai auzit ultima teorie?

— Nu.

— Cică Occidentul încearcă să restaureze regalitatea în Sud-Estul Europei pentru a ne domina total şi absolut! Iar PNŢCD-ul, prin excelenţă promonarhist, de dragul stemei cu lei, e de acord să-şi torpileze propria monedă!

— În consecinţă, preiau ideea, manevraţi — străchinarii{95} se  înghesuie la urne şi votează după cum i-au intoxicat talentaţii toboşari ai axei bolşevice şi frigiderul gol! PUTEREA trebuie să se întoarcă STÂNGII, patrioată şi naţionalistă!

— Absolut! Aşa se explică şi faptul că banii falşi n-au ajuns la bănci. Nu sunt încă puşi pe piaţă, ci doar depozitaţi în aşteptarea gongului... Băi, Herculache, ce deştepţi suntem noi!

— Prea deştepţi, comentează un